Text integral · Pasaje · 35
Rugăciunea din zori în obște
صلاة الفجر في الجماعة
Imamul Mālik a relatat în Muwaṭṭaʾ de la Ibn Shihāb, de la Abū Bakr ibn Sulaymān ibn Abī Ḥathmah:70
أن عمر بن الخطاب رضي الله عنه فقد سليمان بن أبي حثمة في صلاة الصبح، وأن عمر بن الخطاب غدا إلى السوق، ومسكن سليمان بين السوق والمسجد النبوي، فمر على الشفاء بنت عبد الله أم سليمان فقال لها: لم أر سليمان في الصبح! فقالت: إنه بات يصلي فغلبته عيناه ـ أي أن تأخره عن صلاة الصبح كان بسبب قيامه لصلاة الليل فغلبته عيناه فنام؛ فلم يدرك صلاة الصبح ـ، فقال عمر رضي الله عنه: لأن أشهد صلاة الصبح في الجماعة أحب إلي من أن أقوم ليلة.
„ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, a observat lipsa lui Sulaymān ibn Abī Ḥathmah de la rugăciunea din zori. ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb a plecat dimineața spre piață, iar locuința lui Sulaymān era între piață și Moscheea Profetului. A trecut pe la al-Shifāʾ bint ʿAbd Allāh, mama lui Sulaymān, și i-a spus: «Nu l-am văzut pe Sulaymān la rugăciunea din zori!» Ea a răspuns: «A petrecut noaptea rugându-se și l-au biruit ochii» — adică lipsise de la rugăciunea din zori din pricină că se ridicase pentru rugăciunea de noapte, apoi l-a biruit somnul și a adormit, fără să mai prindă rugăciunea din zori. ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, a spus: «Îmi este mai drag să iau parte la rugăciunea din zori în obște decât să stau o noapte întreagă în rugăciune.»”
Mālik, al-Muwaṭṭaʾ, nr. 432
Cugetați, Allah să vă ocrotească, la această grijă profundă pentru binele celuilalt și la această mare înțelegere a religiei!
Grija sinceră se vede în faptul că el, Allah să fie mulțumit de el, verifica prezența oamenilor la această rugăciune, era atent la ei și îi urmărea pe cei care întârziau, pentru a-i sfătui și a-i avertiza. Modelul său în aceasta era Trimisul lui Allah ﷺ. În Sunan Abī Dāwūd se relatează de la Ubayy ibn Kaʿb, Allah să fie mulțumit de el, că a spus:
صلى بنا رسول الله صلى الله عليه وسلم يوما الصبح فقال: أشاهد فلان؟ قالوا: لا، قال: أشاهد فلان؟ قالوا: لا، قال: إن هاتين الصلاتين أثقل الصلوات على المنافقين، ولو تعلمون ما فيهما ـ أي من الأجر ـ لأتيتموهما ولو حبوا على الركب.
„Într-o zi, Trimisul lui Allah ﷺ ne-a condus la rugăciunea din zori, apoi a spus: «Este prezent cutare?» Ei au răspuns: «Nu.» A întrebat: «Este prezent cutare?» Ei au răspuns: «Nu.» El a spus: «Aceste două rugăciuni sunt cele mai grele pentru fățarnici. Dacă ați ști ce se află în ele — adică din răsplată —, ați veni la ele chiar și târându-vă pe genunchi.»”71
Abū Dāwūd, Sunan; trimitere prezentată anterior
Marea înțelegere a religiei se vede în cuvintele lui ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, care atrag atenția asupra locului acestei mari îndatoriri și a rangului ei înalt:
لأن أشهد صلاة الصبح في الجماعة أحب إلي من أن أقوم ليلة
„Îmi este mai drag să iau parte la rugăciunea din zori în obște decât să stau o noapte întreagă în rugăciune.”
Mālik, al-Muwaṭṭaʾ, nr. 432 · cuvintele lui ʿUmar
Mărturie pentru aceasta este ceea ce Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ de la ʿUthmān ibn ʿAffān, Allah să fie mulțumit de el, care a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”72
من صلى العشاء في جماعة؛ فكأنما قام نصف الليل، ومن صلى الصبح في جماعة؛ فكأنما صلى الليل كله.
„Cine împlinește rugăciunea de noapte în obște este ca și cum ar fi stat jumătate de noapte în rugăciune; iar cine împlinește rugăciunea din zori în obște este ca și cum s-ar fi rugat întreaga noapte.”
Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 656
Aceasta este rugăciunea din zori și aceasta este însemnătatea ei — sau doar puțin din ceea ce arată marele ei rang, răsplata sa înaltă și plata sa îmbelșugată. Cum stăm noi față de această rugăciune? Ce parte avem din această îndatorire? Cât de statornici suntem în ea? Iată-l pe ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, cel care a spus acele cuvinte mărețe și acea afirmație însemnată, pomenite mai înainte, cinstind această rugăciune în ultimele clipe ale vieții sale. Imamul Mālik a relatat în Muwaṭṭaʾ că al-Miswar ibn Makhramah a spus:
دخلت على عمر من الليلة التي طعن فيها أوقظه لصلاة الصبح ـ وتأمل ـ رعاك الله ـ من الليلة التي طعن فيها أوقظه لصلاة الصبح ـ، فقال: نعم؛ ولا حظ في الإسلام لمن ترك الصلاة، وقام ـ رضي الله عنه وأرضاه ـ وصلى الفجر وجرحه يثعب دما.
„Am intrat la ʿUmar în noaptea în care fusese înjunghiat, ca să-l trezesc pentru rugăciunea din zori” — cugetă, Allah să te ocrotească: în noaptea în care fusese înjunghiat, îl trezea pentru rugăciunea din zori — „iar el a spus: «Da! Cel care părăsește rugăciunea nu are parte de Islam.» S-a ridicat — Allah să fie mulțumit de el și să-l mulțumească — și a împlinit rugăciunea din zori, în timp ce sângele îi șiroia din rană.”73
Mālik, al-Muwaṭṭaʾ; trimitere prezentată anterior
Allah este Cel Mai Mare! Cât de măreață este această rugăciune și cât de înalt era locul ei în inimile lor! De aceea era atât de mare stăruința lor în ea și atât de puternică grija pentru ea, oricare ar fi fost împrejurările și stările: chiar în întâlnirea cu vrăjmașii, în rândurile jihadului și chiar într-o asemenea stare precum cea a lui ʿUmar, cu sângele șiroindu-i din rană.
Da, ce parte avem noi din ea și cum o împlinim? Suntem datori să ne cerem socoteală în privința acestei îndatoriri, căci acela care o irosește va irosi cu atât mai mult celelalte lucruri. Cel care irosește rugăciunea nu are parte de Islam, așa cum a spus ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el.
Lucrul este grav și de mare însemnătate, iar preocupările care distrag în vremea aceasta s-au înmulțit și s-au diversificat. El, Allah să fie mulțumit de el, l-a mustrat pe cel care întârziase la rugăciunea din zori fiindcă îl biruise somnul din pricina rugăciunii de noapte. Ce li se poate spune atunci celor care întârzie la rugăciunea din zori, petrecând nopțile în lucruri oprite și păcate — sau, să spunem, unii chiar în lucruri îngăduite? Dacă acela care întârzie la rugăciunea din zori fiindcă a stat treaz în ascultare, în rugăciune de noapte și în recitarea Coranului păcătuiește prin aceasta, cum este cu acela care stă treaz în lucruri îngăduite ori, căutăm adăpost la Allah, în lucruri oprite?
Rugăciunea din zori vine la deschiderea zilei, la începutul și în fruntea ei. Păzirea ei este semnul izbânzii și fericirii omului în întreaga zi; iar irosirea ei este irosirea — da, pe Allah! — a întregii zile și pierderea binecuvântării ei.
Să cugetăm, în această privință, la ceea ce s-a transmis în mod autentic în cele două colecții autentice, din relatarea lui Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:74
يعقد الشيطان على قافية رأس أحدكم إذا هو نام ثلاث عقد؛ يضرب كل عقدة: عليك ليل طويل فارقد، فإن استيقظ فذكر الله انحلت عقدة، فإن توضأ انحلت عقدة، فإن صلى انحلت عقدة؛ فأصبح نشيطا طيب النفس، وإلا أصبح خبيث النفس كسلان.
„Când unul dintre voi adoarme, diavolul îi leagă trei noduri la ceafă, spunând la fiecare nod: «Ai înainte o noapte lungă, dormi!» Dacă se trezește și Îl pomenește pe Allah, se desface un nod. Dacă își face abluțiunea, se desface un nod. Dacă se roagă, se desface un nod și ajunge dimineața plin de vioiciune și cu o stare sufletească bună. Altfel, ajunge dimineața cu o stare sufletească rea și leneș.”
Al-Bukhārī, nr. 1142; Muslim, nr. 776
Aceasta este starea celui care părăsește rugăciunea din zori: starea lui sufletească este rea, iar întreaga lui zi este cuprinsă de lene. Dacă însă păzește rugăciunea din zori și o împlinește la timpul ei, împreună cu obștea musulmanilor, ea devine semnul binecuvântării, binelui și fericirii în ziua lui.
Să cugetăm și la ceea ce al-Bukhārī și Muslim au relatat de la ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, care a spus:
ذكر عند النبي صلى الله عليه وسلم رجل نام ليله حتى أصبح قال: ذاك رجل بال الشيطان في أذنيه ـ أو قال ـ في أذنه.
„Înaintea Profetului ﷺ a fost pomenit un bărbat care dormise toată noaptea până dimineața. El a spus: «Acela este un om în ale cărui urechi — sau a spus: în a cărui ureche — a urinat diavolul.»”75
Al-Bukhārī, nr. 3270; Muslim, nr. 774
Învățații au lămurit că diavolul urinează în urechile lui în mod real. Care este starea celui care se ridică având urechea plină de urina murdară a diavolului? Aceasta este starea celui care părăsește rugăciunea din zori, cufundat în somn.
Să cugetăm și la ceea ce al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ din relatarea lui Samurah ibn Jundub, Allah să fie mulțumit de el, într-o relatare lungă în care este pomenit un vis văzut de Profet ﷺ. În el a spus:76
وإنا أتينا على رجل مضطجع وإذا آخر قائم عليه بصخرة، وإذا هو يهوي بالصخرة لرأسه فيثلغ رأسه، فيتدهده الحجر ههنا، فيتبع الحجر فيأخذه فلا يرجع إليه حتى يصح رأسه كما كان، ثم يعود عليه فيفعل به مثل ما فعل المرة الأولى.
„Am ajuns la un bărbat culcat, deasupra căruia stătea altul cu o piatră mare. Acesta cobora piatra asupra capului lui și îi zdrobea capul. Piatra se rostogolea într-o parte, iar el o urma și o lua. Nu se întorcea la celălalt până când capul lui nu se vindeca așa cum fusese. Apoi se întorcea și îi făcea la fel ca prima dată.”
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, nr. 7047
Apoi, spre sfârșitul relatării, a spus:
أما الرجل الأول الذي أتيت عليه يثلغ رأسه بالحجر؛ فإنه الرجل يأخذ القرآن فيرفضه، وينام عن الصلاة المكتوبة.
„Cât despre primul bărbat la care ai ajuns, al cărui cap era zdrobit cu piatra, acesta este omul care primește Coranul și îl leapădă și care doarme, pierzând rugăciunea obligatorie.”
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, nr. 7047
Pedeapsa i-a fost pusă asupra capului fiindcă dormea, pierzând rugăciunea, iar locul somnului este capul.
Iată și o altă relatare, o altă mare întâmplare despre ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, în privința rugăciunii și a păzirii ei în obște. Al-Ḥākim a relatat-o în Mustadrak de la ʿAbd Allāh ibn Jaʿfar:77
أن عمر بن الخطاب رضي الله عنه أتى إلى منزل سعيد بن يربوع يعوده في فقده لبصره ـ فقد بصره فأتاه عمر في منزله يعوده ـ فقال له عمر: لا تدع الجمعة، ولا الصلاة في مسجد رسول الله صلى الله عليه وسلم، فقال الرجل: ليس لي قائد، قال عمر: نحن نبعث إليك بقائد فبعث إليه بغلام من السبي.
„ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, a venit acasă la Saʿīd ibn Yarbūʿ să-l viziteze după pierderea vederii — își pierduse vederea, iar ʿUmar venise să-l viziteze în casa lui. ʿUmar i-a spus: «Nu părăsi rugăciunea de vineri și nici rugăciunea în Moscheea Trimisului lui Allah ﷺ!» Bărbatul a spus: «Nu am pe nimeni să mă conducă.» ʿUmar a răspuns: «Îți vom trimite pe cineva să te conducă.» Și i-a trimis un băiat dintre prizonierii luați în captivitate.”
Al-Ḥākim, al-Mustadrak, 3/559
Privește această grijă! Saʿīd avea atunci aproape o sută de ani, iar ʿUmar îi spunea, la acea vârstă și după ce își pierduse vederea:
لا تترك الجمعة، ولا تترك الصلاة في مسجد النبي صلى الله عليه وسلم
„Nu părăsi rugăciunea de vineri și nu părăsi rugăciunea în Moscheea Profetului ﷺ!”
Al-Ḥākim, al-Mustadrak 3/559 · cuvintele lui ʿUmar
Am văzut într-un sat mic de la răsărit de Medina o funie întinsă de la o casă până la ușa moscheii. Am întrebat despre ea și mi s-a spus: „Aceasta este casa unui bătrân orb, care nu are pe nimeni să-l conducă. La fiecare rugăciune se ține de această funie când merge la moschee și când se întoarce acasă.”
Dacă ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, a spus aceasta unui om care își pierduse vederea și avea aproape o sută de ani, ce li se poate spune tinerilor sănătoși, puternici și văzători? Ce li se poate spune despre rugăciune și păzirea ei, când neglijența a devenit atât de mare și irosirea atât de gravă? Numai lui Allah Îi înfățișăm plângerea.
Să ne temem de Allah, Cel Atotputernic și Măreț, să luăm lucrul în serios, cu hotărâre și cerând ajutorul lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, și să lăsăm întârzierea și amânarea! Câți tineri au întârziat și au amânat, au murit în amânarea lor și L-au întâlnit pe Allah părăsindu-și rugăciunea și irosind această îndatorire!
Păzirea rugăciunii din zori în obște este unul dintre semnele sincerității credinței și un indiciu al tăriei Islamului. Dacă un bărbat nu ia parte la ea în obște, aceasta dovedește slăbiciunea credinței și a inimii lui, supunerea față de propriul suflet și de pofta sa și înfrângerea înaintea dorințelor sale. Cum se poate bucura de somn cel care lipsește? Cum se poate desfăta în așternut în timp ce musulmanii, în moschei, în casele lui Allah, trăiesc cu recitarea Coranului din zori, ascultă cuvântul Lui plin de desfătare și se desfată în grădinile Sale înflorite? Cum poate prefera plăcerea somnului și a așternutului în locul desfătării convorbirii tainice cu Allah, a adorării și a împlinirii acestei mari fapte de ascultare? Nu face aceasta decât un om pierdut și lipsit de bine.
Căutăm adăpost la Allah de pierdere și de calea celor lipsiți de bine.
Notele originale
Nr. 432. Al-Albānī l-a declarat autentic în verificarea relatărilor din al-Mishkāh, 1/338.
Trimiterea a fost prezentată anterior, la p. 57 în sursa arabă.
Nr. 656.
Trimiterea a fost prezentată anterior, la p. 21 în sursa arabă.
Al-Bukhārī, nr. 1142; Muslim, nr. 776.
Al-Bukhārī, nr. 3270; Muslim, nr. 774.
Nr. 7047.
3/559.