Text integral · Pasaje · 34
Liniștea în rugăciune
الطمأنينة في الصلاة
أسوأ الناس سرقة الذي يسرق من صلاته، قالوا: يا رسول الله! وكيف يسرق من صلاته؟ قال: لا يتم ركوعها ولا سجودها.
„Cel mai rău dintre hoți este cel care fură din rugăciunea sa.” Ei au întrebat: „Trimis al lui Allah! Cum fură din rugăciunea sa?” El a spus: „Nu îi împlinește pe deplin plecăciunea și prosternarea.”
Aḥmad, al-Musnad, nr. 11532
El, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa, a socotit astfel furtul din rugăciune mai rău și mai grav decât furtul averii.
Liniștea în rugăciune este unul dintre stâlpii rugăciunii, iar rugăciunea nu este valabilă fără ea. Profetul ﷺ i-a spus celui care își împlinea greșit rugăciunea:
إذا قمت إلى الصلاة؛ فكبر، ثم اقرأ ما تيسر معك من القرآن، ثم اركع حتى تطمئن راكعا، ثم ارفع حتى تعتدل قائما، ثم اسجد حتى تطمئن ساجدا، ثم ارفع حتى تطمئن جالسا، وافعل ذلك في صلاتك كلها.
„Când te ridici pentru rugăciune, rostește takbīr-ul, apoi recită ceea ce îți este la îndemână din Coran. Apoi fă plecăciunea până când rămâi nemișcat în plecăciune, apoi ridică-te până când stai drept în picioare. Apoi prosternează-te până când rămâi nemișcat în prosternare, apoi ridică-te până când rămâi nemișcat șezând. Fă astfel în întreaga ta rugăciune.”91
Al-Bukhārī, nr. 757; Muslim, nr. 397
Învățații au dedus din acest hadith că rugăciunea celui care nu își așază drept spinarea în plecăciune și prosternare nu îl achită de îndatorire, iar el trebuie să o repete. Profetul ﷺ i-a spus celui care își împlinea greșit rugăciunea:
ارجع فصل، فإنك لم تصل
„Întoarce-te și roagă-te, căci nu te-ai rugat!”
Al-Bukhārī, nr.757; Muslim, nr.397
În Sunnah s-au transmis foarte multe hadithuri care poruncesc împlinirea dreaptă și deplină a rugăciunii și avertizează împotriva lipsei liniștii în ea ori a neîmplinirii stâlpilor și îndatoririlor ei. Pe lângă cele amintite, se numără următoarele:
ما رواه البخاري ومسلم عن أنس بن مالك رضي الله عنه: أن النبي صلى الله عليه وسلم قال: «أتموا الركوع والسجود».
Al-Bukhārī și Muslim au relatat de la Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus: „Împliniți pe deplin plecăciunea și prosternarea!”92
Al-Bukhārī, nr. 6644; Muslim, nr. 425
Împlinirea deplină se face numai prin liniște.
ومن الأدلة: ما رواه أحمد وابن ماجه بسند صحيح عن علي بن شيبان قال: صلينا خلف رسول الله صلى الله عليه وسلم فلمح بمؤخر عينه رجلا لا يقيم صلاته ـ يعني صلبه ـ في الركوع والسجود، فلما قضى النبي صلى الله عليه وسلم الصلاة قال: «يا معشر المسلمين! لا صلاة لمن لا يقيم صلبه في الركوع والسجود».
Între dovezi se află și ceea ce Aḥmad și Ibn Mājah au relatat cu un lanț autentic de la ʿAlī ibn Shaybān, care a spus: „Ne-am rugat în spatele Trimisului lui Allah ﷺ. El a zărit cu coada ochiului un bărbat care nu își îndrepta rugăciunea — adică spinarea — în plecăciune și prosternare. După ce Profetul ﷺ a încheiat rugăciunea, a spus: «Musulmani! Nu are rugăciune cel care nu își așază drept spinarea în plecăciune și prosternare.»”93
Aḥmad, nr. 16297; Ibn Mājah, nr. 871
Adică nu își îndreaptă spatele după plecăciune și prosternare. Hadithul dovedește că ridicarea în picioare, șederea și liniștea în aceste poziții sunt stâlpi ai rugăciunii.
وروى أبو يعلى في «مسنده» بسند حسن أن النبي صلى الله عليه وسلم رأى رجلا لا يتم ركوعه، وينقر في سجوده وهو يصلي فقال: «لو مات هذا على ما هو عليه لمات على غير ملة محمد صلى الله عليه وسلم».
Abū Yaʿlā a relatat în Musnad, cu un lanț bun, că Profetul ﷺ a văzut un bărbat care nu își împlinea deplin plecăciunea și ciugulea în prosternare în timp ce se ruga. A spus: „Dacă acesta ar muri în starea în care se află, ar muri pe o altă religie decât religia lui Muḥammad ﷺ.”94
Abū Yaʿlā, al-Musnad, nr. 7184
Aceasta este o amenințare aspră. Pentru cel care face astfel există teama unui sfârșit rău: să moară pe o altă religie. Căutăm adăpost la Allah.
وروى أحمد وغيره عن أبي هريرة رضي الله عنه قال: «أمرني رسول الله صلى الله عليه وسلم بثلاث، ونهاني عن ثلاث... ونهاني عن نقرة كنقرة الديك، وإقعاء كإقعاء الكلب، والتفات كالتفات الثعلب».
Aḥmad și alții au relatat de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ mi-a poruncit trei lucruri și mi-a oprit trei lucruri… Mi-a oprit ciugulirea asemenea cocoșului, șederea asemenea câinelui și întoarcerea privirii asemenea vulpii.”95
Aḥmad, al-Musnad, nr. 8106
وروى البخاري في «صحيحه»: أن حذيفة بن اليمان رضي الله عنه رأى رجلا لا يتم ركوعه ولا سجوده، فلما قضى صلاته قال له حذيفة: «ما صليت؟» قال وأحسبه قال: «لو مت مت على غير سنة محمد صلى الله عليه وسلم ـ وفي رواية ـ ولو مت مت على غير الفطرة التي فطر الله محمدا صلى الله عليه وسلم عليها».
Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ că Ḥudhayfah ibn al-Yamān, Allah să fie mulțumit de el, a văzut un bărbat care nu își împlinea deplin nici plecăciunea, nici prosternarea. După ce și-a încheiat rugăciunea, Ḥudhayfah i-a spus: „Nu te-ai rugat!” Relatatorul a spus: „Cred că i-a mai spus: «Dacă ai muri, ai muri pe o altă cale decât Sunnah lui Muḥammad ﷺ.»” Într-o variantă: „Dacă ai muri, ai muri pe o altă fire decât cea cu care Allah l-a înzestrat pe Muḥammad ﷺ.”96
Al-Bukhārī, al-Ṣaḥīḥ, nr. 791
وروى أحمد وغيره عن طلق بن علي رضي الله عنه قال: قال رسول الله صلى الله عليه وسلم: «لا ينظر الله عز وجل إلى صلاة عبد لا يقيم فيها صلبه بين ركوعها وسجودها».
Aḥmad și alții au relatat de la Ṭalq ibn ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Allah, Cel Atotputernic și Măreț, nu privește la rugăciunea unui rob care nu își așază drept spinarea între plecăciunea și prosternarea ei.”97
Aḥmad, al-Musnad, nr. 16283
وروى مسلم في «صحيحه» عن عائشة رضي الله عنها قالت: «كان ـ أي رسول الله صلى الله عليه وسلم ـ إذا رفع رأسه من الركوع لم يسجد حتى يستوي قائما، وكان إذا رفع رأسه من السجدة لم يسجد حتى يستوي جالسا».
Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ de la ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, că a spus: „Când își ridica capul din plecăciune — adică Trimisul lui Allah ﷺ —, nu se prosterna până nu stătea drept în picioare. Când își ridica capul din prosternare, nu se prosterna din nou până nu stătea drept șezând.”98
Muslim, al-Ṣaḥīḥ, nr. 498
Hadithurile care poruncesc păzirea împlinirii drepte a plecăciunii, a prosternării și a ridicării din ele și care arată că acestea sunt stâlpi fără de care rugăciunea nu este valabilă sunt foarte numeroase. Ele sunt păstrate în culegerile Sunnah: al-Bukhārī, Muslim, cele patru Sunan și altele. Am amintit deja o parte dintre ele. Fiecare musulman este dator să le păzească pe deplin în rugăciunea sa: să împlinească deplin plecăciunea și ridicarea din ea, prosternarea și ridicarea din ea. Să facă toate acestea deplin și desăvârșit în întreaga rugăciune, în felul care Îl mulțumește pe Domnul, Binecuvântatul și Preaînaltul, urmând călăuzirea Trimisului ﷺ și ținându-se de Sunnah lui. El ﷺ a spus: „Rugați-vă așa cum m-ați văzut pe mine rugându-mă!”99
«ومن العجب أن يكون الرجل في منزله فيسمع الأذان، فيقوم فزعا يتهيأ ويخرج من منزله يريد الصلاة، ولا يريد غيرها، ثم لعله يخرج في الليلة المطيرة المظلمة، ويتخبط في الطين، ويخوض الماء، وتبتل ثيابه، وإن كان في ليالي الصيف فليس يأمن العقارب والهوام في ظلمة الليل، ولعله مع هذا أن يكون مريضا ضعيفا، فلا يدع الخروج إلى المسجد، فيتحمل هذا كله إيثارا للصلاة وحبا لها، وقصدا إليها لم يخرجه من منزله غيرها، فإذا دخل مع الإمام في الصلاة خدعه الشيطان فيسابق الإمام في الركوع والسجود والرفع والخفض، خداعا من الشيطان له لما يريد من إبطال صلاته، وإحباط عمله؛ فيخرج من المسجد ولا صلاة له. ومن العجب أنهم كلهم يستيقنون أنه ليس أحد ممن خلف الإمام ينصرف من صلاته حتى ينصرف الإمام، وكلهم ينتظرون الإمام حتى يسلم، وهم كلهم ـ إلا ما شاء الله ـ يسابقونه في الركوع والسجود والرفع والخفض خداعا من الشيطان لهم، واستخفافا بالصلاة منهم واستهانة بها».
„Este uimitor că omul se află acasă și aude chemarea la rugăciune, apoi se ridică îndată, se pregătește și iese din casă, dorind rugăciunea și nimic altceva. Poate că iese într-o noapte ploioasă și întunecată, se afundă în noroi, trece prin apă și i se udă hainele. Dacă este una dintre nopțile de vară, nu este ferit de scorpioni și de târâtoare în întunericul nopții. Poate că, pe deasupra, este bolnav și slăbit. Totuși, nu renunță să iasă spre moschee, ci îndură toate acestea pentru că pune rugăciunea înainte, o iubește și o caută. Nimic altceva nu l-a scos din casă. Dar, când intră în rugăciune împreună cu imamul, diavolul îl amăgește, iar el îl ia înainte pe imam în plecăciune, prosternare, ridicare și coborâre. Este înșelarea diavolului, care vrea să-i anuleze rugăciunea și să-i zădărnicească fapta. Iese astfel din moschee fără să aibă rugăciune. Este uimitor că ei toți știu cu certitudine că niciunul dintre cei aflați în spatele imamului nu își încheie rugăciunea înainte ca imamul să o încheie. Toți îl așteaptă pe imam să rostească salutul de încheiere. Cu toate acestea, toți — în afară de cei pe care Allah îi voiește — îl iau înainte în plecăciune, prosternare, ridicare și coborâre, amăgiți de diavol și tratând rugăciunea cu ușurință și dispreț.”100
Imamul Aḥmad, al-Ṣalāh; Ṭabaqāt al-Ḥanābilah, 1/353
Învățații musulmani, întemeindu-se pe textele autentice de la Trimisul lui Allah ﷺ pomenite mai înainte și pe altele, au susținut că îndreptarea pozițiilor în plecăciune, prosternare, ridicarea dintre ele și șederea dintre cele două prosternări este o obligație a rugăciunii și unul dintre stâlpii ei. Rugăciunea devine nevalabilă dacă aceasta este lăsată, iar cel care face astfel trebuie să repete rugăciunea.
Relatările de la ei în această privință sunt foarte numeroase; aici nu le putem înșira nici măcar în mică parte. Mă voi mărgini la una, de la un imam de seamă: imamul și judecătorul Abū Yūsuf, discipolul imamului Abū Ḥanīfah, Allah să aibă milă de amândoi. Abū Yūsuf a spus:
تعديل أركان الصلاة ـ وهو الطمأنينة في الركوع والسجود، وكذا إتمام القيام بينهما، والقعود بين السجدتين ـ فرض تبطل الصلاة بتركه.
„Îndreptarea stâlpilor rugăciunii — adică liniștea în plecăciune și prosternare, precum și împlinirea deplină a statului în picioare dintre ele și a șederii dintre cele două prosternări — este o obligație a cărei părăsire anulează rugăciunea.”101
Abū Yūsuf, citat în al-Tawḍīḥ ʿan tawḥīd al-Khallāq, pp. 260–261
Mai mulți învățați au transmis aceasta de la el.
Fiecare musulman este dator să își păzească pe deplin rugăciunea și împlinirea ei dreaptă, cu toate condițiile, stâlpii, îndatoririle și practicile ei profetice, și să le împlinească pe toate deplin și desăvârșit. Allah Preaînaltul spune:
قَدْ أَفْلَحَ ٱلْمُؤْمِنُونَ ٱلَّذِينَ هُمْ فِى صَلَاتِهِمْ خَـٰشِعُونَ
„Au izbândit credincioșii, cei care sunt smeriți în rugăciunea lor.”
Coran, al-Muʾminūn 23:1–2
Și spune Preaînaltul:
حَـٰفِظُوا۟ عَلَى ٱلصَّلَوَٰتِ وَٱلصَّلَوٰةِ ٱلْوُسْطَىٰ وَقُومُوا۟ لِلَّهِ قَـٰنِتِينَ
„Păziți rugăciunile și rugăciunea de mijloc și stați înaintea lui Allah cu supunere!”
Coran, al-Baqarah 2:238
Și spune Preaînaltul:
فَوَيْلٌ لِّلْمُصَلِّينَ ٱلَّذِينَ هُمْ عَن صَلَاتِهِمْ سَاهُونَ
„Vai de cei care se roagă, dar sunt nepăsători față de rugăciunea lor!”
Coran, al-Māʿūn 107:4–5
Ibn Kathīr, Allah să aibă milă de el, a spus în comentariul acestui verset, despre înțelesul cuvintelor Celui Preaslăvit
عَن صَلَاتِهِمْ سَاهُونَ
„sunt nepăsători față de rugăciunea lor”:
Coran, al-Māʿūn 107:5 · fragment
إما عن وقتها الأول فيؤخرونها إلى آخره دائما أو غالبا، وإما عن أدائها بأركانها وشروطها على الوجه المأمور به، وإما عن الخشوع فيها والتدبر لمعانيها؛ فاللفظ يشمل هذا كله، ولكل من اتصف بشيء من ذلك قسط من هذه الآية، ومن اتصف بجميع ذلك فقد تم نصيبه منها، وكمل له النفاق العملي.
„Fie față de începutul timpului ei, amânând-o până la sfârșitul lui întotdeauna ori de cele mai multe ori; fie față de împlinirea ei cu stâlpii și condițiile sale, în felul poruncit; fie față de smerenia în ea și cugetarea la înțelesurile ei. Formularea le cuprinde pe toate acestea. Oricine are ceva din aceste însușiri are o parte din acest verset; iar celui care le are pe toate i s-a împlinit partea din el și i s-a desăvârșit fățărnicia în fapte.”102
Ibn Kathīr, Tafsīr, 8/493
Allah să ne ferească de aceasta, să ne călăuzească să lucrăm după Cartea Lui și să ne ținem de Sunnah Profetului Său ﷺ și să ne facă dintre cei care împlinesc drept rugăciunea, desăvârșindu-i stâlpii, condițiile și îndatoririle! Să primească de la noi cuvântul bun și fapta dreaptă și să ne ierte greșelile, neajunsurile și poticnirile! El este Cel Iertător, Cel Milostiv.
Notele originale
O predică pe care am ținut-o cu mai bine de douăzeci și cinci de ani în urmă.
Nr. 11532. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, nr. 986.
Relatat de al-Bukhārī, nr. 757, și Muslim, nr. 397, din relatarea lui Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de al-Bukhārī, nr. 6644, și Muslim, nr. 425.
Relatat de Aḥmad, nr. 16297, și Ibn Mājah, nr. 871. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, nr. 7977.
Nr. 7184. Al-Ṭabarānī l-a relatat în al-Kabīr, nr. 3840, iar al-Albānī l-a declarat bun în Ṣifat al-ṣalāh, p. 131.
Relatat de Aḥmad, nr. 8106. Al-Albānī l-a declarat bun în Ṣaḥīḥ al-Targhīb, nr. 555.
Nr. 791.
Relatat de Aḥmad, nr. 16283. Al-Albānī a apreciat lanțul drept bun în al-Ṣaḥīḥah, nr. 2536.
Nr. 498.
Relatat de al-Bukhārī, nr. 631, 6008 și 7246, din relatarea lui Mālik ibn al-Ḥuwayrith, Allah să fie mulțumit de el.
Din cartea al-Ṣalāh a imamului Aḥmad; se află și în Ṭabaqāt al-Ḥanābilah, 1/353.
De la cel care a transmis aceasta despre el a preluat și shaykhul Sulaymān ibn ʿAbd Allāh ibn Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb, în cartea sa al-Tawḍīḥ ʿan tawḥīd al-Khallāq, pp. 260–261.
Tafsīr Ibn Kathīr, 8/493.