Text integral · Pasaje · 24
Interdicția imitării animalelor în rugăciune
النهي عن التشبه بالحيوانات في الصلاة
Allah i-a înnobilat și i-a cinstit pe fiii lui Adam, creându-i în cea mai frumoasă și mai desăvârșită înfățișare, după cum spune Preaînaltul:
وَلَقَدْ كَرَّمْنَا بَنِىٓ ءَادَمَ وَحَمَلْنَـٰهُمْ فِى ٱلْبَرِّ وَٱلْبَحْرِ وَرَزَقْنَـٰهُم مِّنَ ٱلطَّيِّبَـٰتِ وَفَضَّلْنَـٰهُمْ عَلَىٰ كَثِيرٍ مِّمَّنْ خَلَقْنَا تَفْضِيلًا
„Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam, i-am purtat pe uscat și pe mare, i-am înzestrat cu cele bune și i-am ales cu mult înaintea multora dintre cei pe care i-am creat.”
Coran, al-Isrāʾ 17:70
Și spune Preaînaltul:
لَقَدْ خَلَقْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ فِىٓ أَحْسَنِ تَقْوِيمٍ
„L-am creat pe om în cea mai bună alcătuire.”
Coran, al-Tīn 95:4
Adică merge stând drept pe cele două picioare și mănâncă folosindu-și mâinile — pe când celelalte viețuitoare merg în patru labe și mănâncă folosindu-și gura. I-a dat auz, văz și inimă, prin care pricepe toate acestea și se folosește de ele, deosebește lucrurile și le cunoaște foloasele, însușirile și vătămările, atât în cele lumești, cât și în cele religioase.
Robul credincios al lui Allah trebuie să cunoască această cinste prin care Allah l-a deosebit și să se ridice deasupra imitării acestor viețuitoare, față de care Allah l-a înnobilat. Mai ales în rugăciune, cea mai nobilă stare a robului. De la Profet ﷺ este transmisă porunca de a se deosebi de celelalte viețuitoare în pozițiile rugăciunii: el a oprit întoarcerea privirii asemenea vulpii, întinderea asemenea fiarei, șederea asemenea câinelui, ciugulirea asemenea corbului, îngenuncherea asemenea cămilei și ridicarea mâinilor asemenea cozilor cailor nărăvași — adică la salutul de încheiere. Pozițiile celui care se roagă se deosebesc de cele ale animalelor. Rugăciunea este convorbire tainică cu Allah și legătură între rob și Domnul, Stăpânul și Ocrotitorul său. Se cuvine, așadar, să fie împlinită în cele mai frumoase poziții și cu cele mai bune însușiri ale robului.
روى أحمد وأبو داود وابن ماجه والنسائي عن عبد الرحمن بن شبل، قال: نهى رسول الله صلى الله عليه وسلم عن ثلاث: «عن نقرة الغراب، وعن فرشة السبع، وأن يوطن الرجل المكان الذي يصلي فيه كما يوطن البعير».
Aḥmad, Abū Dāwūd, Ibn Mājah și al-Nasāʾī au relatat de la ʿAbd al-Raḥmān ibn Shibl, care a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a oprit trei lucruri: „Ciugulirea corbului, întinderea fiarei și ca omul să își statornicească locul în care se roagă așa cum își statornicește cămila locul.”103
Relatarea lui ʿAbd al-Raḥmān ibn Shibl
وروى النسائي عن أنس، عن رسول الله صلى الله عليه وسلم قال: «اعتدلوا في السجود، ولا يبسط أحدكم ذراعيه بسط الكلب».
Al-Nasāʾī a relatat de la Anas că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Păstrați poziția corectă în prosternare și niciunul dintre voi să nu își întindă antebrațele așa cum le întinde câinele.”104
Al-Nasāʾī, al-Sunan al-kubrā, nr. 702
وروى أبو داود عن أبي هريرة، قال: قال رسول الله صلى الله عليه وسلم: «يعمد أحدكم في صلاته، فيبرك كما يبرك الجمل».
Abū Dāwūd a relatat de la Abū Hurayrah că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Unul dintre voi se pune în rugăciune și îngenunchează așa cum îngenunchează cămila.”105
Abū Dāwūd, al-Sunan, nr. 841
وروى أحمد عن أبي هريرة، قال: أمرني رسول الله صلى الله عليه وسلم بثلاث، ونهاني عن ثلاث: «أمرني بركعتي الضحى كل يوم، والوتر قبل النوم، وصيام ثلاثة أيام من كل شهر، ونهاني عن نقرة كنقرة الديك، وإقعاء كإقعاء الكلب، والتفات كالتفات الثعلب».
Aḥmad a relatat de la Abū Hurayrah, care a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ mi-a poruncit trei lucruri și mi-a oprit trei lucruri. Mi-a poruncit două unități de rugăciune ḍuḥā în fiecare zi, rugăciunea witr înainte de culcare și postul a trei zile din fiecare lună. Mi-a oprit ciugulirea asemenea cocoșului, șederea asemenea câinelui și întoarcerea privirii asemenea vulpii.”106
Aḥmad, al-Musnad, nr. 8106
وروى مسلم، وأحمد والنسائي عن جابر بن سمرة، قال: «كنا نصلي خلف النبي صلى الله عليه وسلم فنسلم بأيدينا، فقال: ما بال هؤلاء يسلمون بأيديهم، كأنها أذناب خيل شمس، أما يكفي أحدهم أن يضع يده على فخذه، ثم يقول: السلام عليكم، السلام عليكم».
Muslim, Aḥmad și al-Nasāʾī au relatat de la Jābir ibn Samurah, care a spus: „Ne rugam în spatele Profetului ﷺ și făceam semn cu mâinile când salutam. El a spus: «Ce este cu aceștia, care salută făcând semn cu mâinile, de parcă ar fi cozile unor cai nărăvași? Nu îi este de ajuns fiecăruia să își pună mâna pe coapsă, apoi să spună: Pacea fie asupra voastră! Pacea fie asupra voastră!»”107
Muslim, nr. 431; Aḥmad, nr. 20806; al-Nasāʾī, nr. 1185
Ciugulirea corbului înseamnă să atingă pământul cu nasul ori cu fruntea, asemenea unei păsări care ciugulește, apoi să le ridice înainte de a se așeza temeinic în prosternare, cu fruntea pe pământ, și de a rămâne liniștit în ea.
Întinderea fiarei înseamnă să își întindă antebrațele pe pământ fără să le ridice și fără să își depărteze coatele de laturi.
Statornicirea asemenea cămilei înseamnă ca omul să se obișnuiască atât de mult cu un anumit loc din moschee, încât să nu se roage decât acolo.
Șederea câinelui înseamnă să își lipească șezutul de pământ, să își ridice gambele și să își pună mâinile pe pământ.
Întoarcerea privirii asemenea vulpii arată că întoarcerea în timpul rugăciunii este neplăcută. S-au transmis hadithuri care o interzic și este autentic că întoarcerea este un furt al diavolului.
Caii nărăvași sunt cei care nu stau locului, ci se agită și își mișcă cozile și picioarele. Aici se are în vedere lipsa nemișcării în timpul salutului de încheiere, prin gesturi cu ambele mâini în cele două părți, asemenea cailor nărăvași.
Al-Ṣanʿānī, Allah să aibă milă de el, a adunat aceste descrieri în versurile sale:
إذا نحن قمنا في الصلاة فإننا نهينا عن الإتيان فيها بستة بروك بعير والتفات كثعلب ونقر غراب في سجود الفريضة وإقعاء كلب أو كبسط ذراعه وأذناب خيل عند فعل التحية وزدنا كتذبيح الحمار بمده لعنق وتصويب لرأس بركعة
„Când ne ridicăm în rugăciune, ni s-au oprit șase lucruri: îngenuncherea cămilei, întoarcerea vulpii și ciugulirea corbului în prosternarea rugăciunii obligatorii; șederea câinelui ori întinderea antebrațului său și cozile cailor la salut; iar noi am adăugat coborârea măgarului, prin întinderea gâtului și plecarea capului în plecăciune.”
Al-Ṣanʿānī, versuri despre pozițiile oprite în rugăciune
Prin ceea ce a adăugat se referă la hadithul lui Abū Saʿīd, în care se spune:
وإذا ركع أحدكم فلا يذبح تذبيح الحمار، وليقم صلبه
„Când unul dintre voi face plecăciunea, să nu își lase capul în jos asemenea măgarului, ci să își îndrepte spinarea.”108
Al-Bayhaqī, al-Sunan al-kubrā 2/121
Coborârea măgarului înseamnă lăsarea capului în jos; cel care se roagă să nu facă astfel, coborându-și capul în timpul plecăciunii. Însă hadithul este slab. Ne este de ajuns ceea ce este transmis autentic în Ṣaḥīḥ Muslim: Profetul ﷺ,
إذا ركع لم يشخص رأسه، ولم يصوبه.
„când făcea plecăciunea, nu își ridica și nici nu își cobora capul”.109
Muslim, nr. 498
În orice caz, Islamul îl cinstește pe musulman și îi înalță rangul, ferindu-l de aceste poziții ca o cinstire pentru el, mai ales în această stare nobilă și aleasă: aflarea sa înaintea lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, în plecăciune și prosternare, supus și smerit. Musulmanul trebuie să se ridice deasupra însușirii trăsăturilor acestor animale și să se îndepărteze de ele. Numai Allah dă călăuzire și ajutor și El nu are niciun asociat.
Notele originale
Aḥmad, nr. 15532; Abū Dāwūd, nr. 862; al-Nasāʾī, nr. 1112; Ibn Mājah, nr. 1429. Al-Albānī l-a declarat bun în al-Ṣaḥīḥah, nr. 1168.
În al-Sunan al-kubrā, nr. 702. L-a relatat și al-Tirmidhī, nr. 276, care a spus: „Bun și autentic.”
În al-Sunan, nr. 841. L-au relatat și Aḥmad, nr. 8955, al-Tirmidhī, nr. 269, și al-Nasāʾī, nr. 1090 și 1101. Al-Albānī a spus în Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd, nr. 789: „Lanțul său este autentic.”
În al-Musnad, nr. 8106. Al-Albānī l-a declarat bun în Ṣaḥīḥ al-Targhīb, nr. 555.
Muslim, nr. 431; Aḥmad, nr. 20806; al-Nasāʾī, nr. 1185, iar în al-Kubrā, nr. 1109.
Relatat de al-Bayhaqī în al-Sunan al-kubrā, 2/121.
Nr. 498, din relatarea lui ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea.