Text integral · Pasaje · 27
Legătura dintre rugăciune și vederea lui Allah
الصلة بين الصلاة ورؤية الله
Desăvârșirea darului și cea mai deplină desfătare a oamenilor Paradisului sunt vederea Domnului lor măreț, Stăpânul Măreției și al Frumuseții: încântarea inimilor lor, bucuria ochilor lor și cea mai mare fericire și plăcere a lor în lăcașul desfătării. Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ de la Ṣuhayb, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus:47
إذا دخل أهل الجنة الجنة ـ قال ـ يقول الله ـ تبارك وتعالى ـ: تريدون شيئا أزيدكم؟ فيقولون: ألم تبيض وجوهنا! ألم تدخلنا الجنة وتنجنا من النار! ـ قال ـ: فيكشف الحجاب؛ فما أعطوا شيئا أحب إليهم من النظر إلى ربهم عز وجل.
„Când oamenii Paradisului vor intra în Paradis, Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, va spune: «Doriți să vă mai dăruiesc ceva?» Ei vor răspunde: «Oare nu ne-ai luminat chipurile? Nu ne-ai primit în Paradis și nu ne-ai salvat de Foc?» Atunci El va ridica vălul, și nimic din ceea ce le-a fost dăruit nu le va fi mai drag decât să-L privească pe Domnul lor, Cel Atotputernic și Măreț.”
Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 181
Între vederea lui Allah și rugăciune există o legătură. Cel care este dintre oamenii rugăciunii este vrednic de acest mare dar; iar cel care o irosește este vrednic de lipsirea de el și de pierdere. Cartea și Sunna arată această legătură.
În privința Cărții, Allah Preaînaltul spune:
وُجُوهٌ يَوْمَئِذٍ نَّاضِرَةٌ إِلَىٰ رَبِّهَا نَاظِرَةٌ وَوُجُوهٌ يَوْمَئِذٍۭ بَاسِرَةٌ تَظُنُّ أَن يُفْعَلَ بِهَا فَاقِرَةٌ كَلَّآ إِذَا بَلَغَتِ ٱلتَّرَاقِىَ وَقِيلَ مَنْ ۜ رَاقٍ وَظَنَّ أَنَّهُ ٱلْفِرَاقُ وَٱلْتَفَّتِ ٱلسَّاقُ بِٱلسَّاقِ إِلَىٰ رَبِّكَ يَوْمَئِذٍ ٱلْمَسَاقُ فَلَا صَدَّقَ وَلَا صَلَّىٰ وَلَـٰكِن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ
„În Ziua aceea, unele fețe vor fi radiante, privindu-L pe Domnul lor. Alte fețe, în Ziua aceea, vor fi întunecate, așteptând să le lovească o nenorocire zdrobitoare. Ba nu! Când [sufletul] va ajunge la clavicule și se va spune: «Cine îl poate tămădui?», iar el va înțelege că aceasta este despărțirea și un picior se va încolăci peste celălalt, în ziua aceea, la Domnul tău vei fi dus. El nici nu a crezut, nici nu s-a rugat, ci a socotit adevărul minciună și a întors spatele.”
Coran, al-Qiyāmah 75:22–32
În cuvintele Preaînaltului: „În Ziua aceea, unele fețe vor fi radiante”, termenul folosit vine din strălucire: adică frumoase, minunate, luminoase și bucuroase. „Privindu-L pe Domnul lor” înseamnă că Îl vor vedea direct, cu ochii lor. Al-Ḥasan al-Baṣrī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Și cum să nu fie radiante, de vreme ce Îl privesc pe Creator?”48
Apoi El, măreț fie El, a pomenit cealaltă categorie: oamenii cu fețe întunecate, posomorâte și încruntate. Printre faptele lor a pomenit părăsirea rugăciunii. Aceasta arată că oamenii din prima categorie — cei cu fețe radiante și care Îl privesc pe Allah — sunt oamenii rugăciunii.
Cât despre Sunnah, în cele două colecții autentice se relatează de la Jarīr ibn ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de el, că a spus:49
كنا جلوسا عند رسول الله صلى الله عليه وسلم إذ نظر إلى القمر ليلة البدر؛ فقال: أما إنكم سترون ربكم كما ترون هذا القمر، لا تضامون في رؤيته؛ فإن استطعتم أن لا تغلبوا على صلاة قبل طلوع الشمس وقبل غروبها فافعلوا.
„Stăteam lângă Trimisul lui Allah ﷺ când a privit luna, într-o noapte cu lună plină, și a spus: «Îl veți vedea pe Domnul vostru așa cum vedeți această lună, fără să întâmpinați vreo greutate în a-L vedea. Dacă puteți să nu vă lăsați împiedicați de la o rugăciune înainte de răsăritul soarelui și de la una înainte de apusul lui, faceți-o!»”
Al-Bukhārī, nr. 554; Muslim, nr. 633
Se referă la rugăciunea de după-amiază și la cea din zori. Apoi Jarīr a recitat:
وَسَبِّحْ بِحَمْدِ رَبِّكَ قَبْلَ طُلُوعِ ٱلشَّمْسِ وَقَبْلَ غُرُوبِهَا
„Și adu slavă Domnului tău, lăudându-L, înainte de răsăritul soarelui și înainte de apusul lui!”
Coran, Ṭā Hā 20:130 · fragment
Această relatare arată legătura dintre rugăciune și vedere. Ibn Rajab, Allah să aibă milă de el, a spus:
وقد قيل في مناسبة الأمر بالمحافظة على هاتين الصلاتين عقيب ذكر الرؤية: أن أعلى ما في الجنة رؤية الله عز وجل، وأشرف ما في الدنيا من الأعمال هاتان الصلاتان، فالمحافظة عليهما يرجى بها دخول الجنة، ورؤية الله عز وجل فيها.
„S-a spus, despre potrivirea poruncii de a păzi aceste două rugăciuni imediat după pomenirea vederii, că lucrul cel mai înalt din Paradis este vederea lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, iar cele mai nobile fapte din această viață sunt aceste două rugăciuni. Prin păzirea lor se nădăjduiește intrarea în Paradis și vederea lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, în el.”50
Ibn Rajab, Fatḥ al-bārī, 4/323
Fără îndoială că, atunci când companionii au auzit cuvintele Profetului ﷺ:
إنكم سترون ربكم عز وجل كما ترون هذا القمر، لا تضامون في رؤيته
„Îl veți vedea pe Domnul vostru, Cel Atotputernic și Măreț, așa cum vedeți această lună, fără să întâmpinați vreo greutate în a-L vedea”,
Al-Bukhārī, nr. 554; Muslim, nr. 633
în sufletele lor s-au trezit un dor puternic și întrebarea despre fapta prin care se dobândește această măreață țintă. Din desăvârșirea grijii și a lămuririi Profetului ﷺ a fost faptul că a răspuns fără să fie întrebat:
فإن استطعتم أن لا تغلبوا على صلاة قبل طلوع الشمس، وقبل غروبها فافعلوا
„Dacă puteți să nu vă lăsați împiedicați de la o rugăciune înainte de răsăritul soarelui și de la una înainte de apusul lui, faceți-o!”
Al-Bukhārī, nr. 554; Muslim, nr. 633
Astfel, el ﷺ a arătat că vederea lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, în Ziua Învierii nu se dobândește prin simple dorințe:
لَّيْسَ بِأَمَانِيِّكُمْ وَلَآ أَمَانِىِّ أَهْلِ ٱلْكِتَـٰبِ
„Nu după dorințele voastre și nici după dorințele oamenilor Cărții.”
Coran, al-Nisāʾ 4:123 · fragment
Sunt necesare fapta, sârguința, străduința și îndreptarea către Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. De aceea Profetul ﷺ a arătat mijloacele prin care robul dobândește vederea lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, îndrumându-l către două rugăciuni mărețe: cea din zori și cea de după-amiază. Despre ele au venit foarte multe texte care le arată meritul. Le-a pomenit în mod deosebit pentru marele lor merit și pentru greutatea pe care mulți oameni o simt față de ele. Cine are năzuințe înalte și este ajutat de Allah, Cel Atotputernic și Măreț, și călăuzit să păzească aceste două rugăciuni le va păzi cu atât mai mult pe celelalte. Rugăciunea din zori, în special, este cheia zilei. Cine este cinstit de Allah, Cel Atotputernic și Măreț, să se ridice pentru această rugăciune și să se îngrijească de ea va fi ajutat să împlinească rugăciunile din restul zilei. Starea robului în zori se răsfrânge asupra restului zilei, după cum a spus unul dintre înaintași: „Ziua ta este asemenea cămilei tale: dacă îi prinzi începutul, sfârșitul te va urma.”
În cuvintele sale: „Să nu vă lăsați împiedicați” se arată că în această lume multe lucruri se luptă cu oamenii, împiedicându-i să păzească aceste două rugăciuni. Cât de multe sunt lucrurile care abat în zilele noastre! Pe unii, băutul ceaiului îi biruie și îi abate de la rugăciune, bucuria ochilor credinciosului. Pe alții îi biruie o discuție fără rost, o petrecere de noapte desfrânată, o distracție deșartă ori priveliști rele. Pe alții îi biruie somnul și lenea, și tot așa.
Relatarea arată că o credință corectă și sănătoasă influențează fapta și purtarea robului. Cu cât credința lui crește și certitudinea lui se întărește, cu atât cresc statornicia, sârguința, faptele, dăruirea și păzirea ascultării de Allah.
Datorită acestei legături dintre rugăciune și vederea lui Allah Preaînaltul în Ziua Învierii, Profetul nostru ﷺ Îi cerea lui Allah, la sfârșitul rugăciunii sale, înainte de salutul de încheiere, această mare desfătare și răsplată bogată.
Al-Nasāʾī a relatat în Sunan de la ʿAṭāʾ ibn al-Sāʾib, de la tatăl său, că a spus:51
صلى بنا عمار بن ياسر صلاة، فأوجز فيها، فقال له بعض القوم: لقد خففت أو أوجزت الصلاة، فقال: أما على ذلك؛ فقد دعوت فيها بدعوات سمعتهن من رسول الله صلى الله عليه وسلم، فلما قام تبعه رجل من القوم هو أبي غير أنه كنى عن نفسه، فسأله عن الدعاء، ثم جاء فأخبر به القوم:
„ʿAmmār ibn Yāsir ne-a condus într-o rugăciune pe care a scurtat-o. Unii dintre oameni i-au spus: «Ai făcut rugăciunea ușoară — sau scurtă.» El a spus: «Cu toate acestea, am rostit în ea niște rugi pe care le-am auzit de la Trimisul lui Allah ﷺ.» Când s-a ridicat, l-a urmat un bărbat din mulțime — acela era tatăl meu, dar s-a pomenit pe sine fără să se numească — și l-a întrebat despre rugă. Apoi s-a întors și le-a spus-o oamenilor:”
Al-Nasāʾī, Sunan, nr. 1305
اللهم بعلمك الغيب، وقدرتك على الخلق، أحيني ما علمت الحياة خيرا لي، وتوفني إذا علمت الوفاة خيرا لي، اللهم وأسألك خشيتك في الغيب والشهادة، وأسألك كلمة الحق في الرضا والغضب، وأسألك القصد في الفقر والغنى، وأسألك نعيما لا ينفد، وأسألك قرة عين لا تنقطع، وأسألك الرضاء بعد القضاء، وأسألك برد العيش بعد الموت، وأسألك لذة النظر إلى وجهك، والشوق إلى لقائك في غير ضراء مضرة، ولا فتنة مضلة، اللهم زينا بزينة الإيمان، واجعلنا هداة مهتدين.
„O, Allah, prin știința Ta despre cele nevăzute și prin puterea Ta asupra făpturilor, ține-mă în viață atât timp cât știi că viața este mai bună pentru mine și ia-mi viața când știi că moartea este mai bună pentru mine! O, Allah, Îți cer teama de Tine în ascuns și în văzul lumii. Îți cer cuvântul adevărului când sunt mulțumit și când sunt mânios. Îți cer cumpătare în sărăcie și în bogăție. Îți cer o desfătare care nu se sfârșește și o bucurie a ochilor care nu încetează. Îți cer mulțumire după hotărârea Ta și tihna vieții de după moarte. Îți cer desfătarea de a privi Fața Ta și dorul de a Te întâlni, fără o nenorocire vătămătoare și fără o încercare care duce la rătăcire. O, Allah, împodobește-ne cu podoaba credinței și fă-ne călăuze călăuzite!”
Al-Nasāʾī, Sunan, nr. 1305
Allah să ne dăruiască tuturor păzirea rugăciunii! Îi cerem, slăvit fie El, desfătarea de a privi Fața Sa și dorul de a-L întâlni, fără o nenorocire vătămătoare și fără o încercare care duce la rătăcire.
Notele originale
Nr. 181.
Tafsīr al-Ṭabarī, 24/72.
Al-Bukhārī, nr. 554; Muslim, nr. 633.
Fatḥ al-bārī, 4/323.
Nr. 1305. Al-Albānī l-a declarat autentic în verificarea relatărilor din al-Mishkāh, 2/769.