Prețuirea rugăciunii

Rugăciunea este măsura credinței, iar rugăciunea robului, deplinătatea și desăvârșirea ei sunt pe măsura credinței sale. Din aceasta face parte și împlinirea ei la timpurile stabilite și la orele hotărâte. Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, a spus:

În Ṣaḥīḥ Muslim, în relatarea lui Abū Dharr, Allah să fie mulțumit de el, Profetul ﷺ a spus: „Împlinește rugăciunea la timpul ei!”⁴¹

Intrarea timpului este o condiție pentru obligativitatea rugăciunii și pentru validitatea ei: rugăciunea nu devine obligatorie decât la intrarea timpului ei și nu este validă decât după intrarea lui. Sunt timpuri mărețe și binecuvântate, la care s-a făcut trimitere în mai multe locuri din Cartea lui Allah. Ele au fost lămurite pe deplin în Sunna Profetului ﷺ, prin cuvintele și faptele sale, iar musulmanii le-au primit de la el și le-au transmis mai departe — binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui.

Allah Preaînaltul a spus în sura al-Isrāʾ:

Allah Preaînaltul a mai spus în sura al-Rūm:

Abū Dāwūd, al-Tirmidhī, Aḥmad și alții au relatat din relatarea lui Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Aceste timpuri sunt limpezi, clare, vădite și cunoscute atât celor din așezări, cât și celor din pustiu. La intrarea lor, în moscheile musulmanilor se înalță chemarea la ele, iar muezinul Celui Milostiv cheamă: „Veniți la rugăciune! Veniți la izbândă!” La ivirea zorilor, oamenii laudă drumul străbătut noaptea, iar la moarte, robul laudă evlavia.

Cugetă la cuvintele lui Gavriil, pacea fie asupra lui, din această relatare: „Acesta este timpul profeților dinaintea ta.” Din ele aflăm că aceste cinci timpuri de rugăciune erau timpuri de rugăciune și pentru profeții dinaintea Profetului nostru Muḥammad — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. Aceasta arată marea însemnătate și rangul lor înalt. Sunt timpuri în care cel care doarme se trezește, cel care lucrează se oprește, cel nepăsător își aduce aminte și toți se îndreaptă către casele lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, pentru a împlini rugăciunile la timpurile lor stabilite și hotărâte.

Din irosirea rugăciunii face parte și lăsarea să treacă a timpurilor ei, fără a o împlini la vremea sa. Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, a spus:

ʿUmar ibn ʿAbd al-ʿAzīz, Allah să aibă milă de el, a recitat acest verset, apoi a spus: „Irosirea lor nu însemna părăsirea ei, ci irosiseră timpul.”⁴³ Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, a mai spus:

Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, a spus: „Cei care amână rugăciunea până după timpul ei.”⁴⁴

Amânarea rugăciunii până după timpul ei este un lucru foarte grav și unul dintre semnele slăbiciunii religiei. De la Profetul nostru ﷺ au venit multe relatări care îi previn pe robi și îi avertizează să nu irosească timpurile rugăciunilor. Pomenirea tuturor ar prelungi mult cuvântul. Printre ele:

Ceea ce Muslim a relatat de la Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, că Profetul ﷺ a spus:⁴⁵

Adică este ca și cum i-ar fi fost smulse familia și averea și ar fi rămas fără familie și fără avere. Să se ferească, așadar, de pierderea și irosirea ei așa cum se ferește să-și piardă averea și familia.

Muslim a mai relatat de la Anas, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus:⁴⁶

Relatările despre acest subiect sunt numeroase.

Cum stăm noi, așadar, în privința acestei rugăciuni? În ce măsură îi păzim timpurile? Să ne cerem socoteală nouă înșine înainte să ne ceară Allah socoteală și să ne cântărim faptele înainte ca ele să fie cântărite în ziua întâlnirii cu El! O, Allah, fă-ne pe toți dintre cei care împlinesc rugăciunea și dă-ne nouă și urmașilor noștri izbândă în aceasta, Domn al lumilor!