Prețuirea rugăciunii

Una dintre cele mai mari, mai grele și mai cumplite nenorociri este cea care a lovit comunitatea prin moartea nobilului Profet — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. Allah binecuvântase comunitatea prin trimiterea lui: el era călăuza ei spre Paradis, îndrumătorul ei către orice virtute și întâiul ei în orice bine:

În acest eveniment măreț se află multe învățăminte și lecții asupra cărora trebuie să ne oprim. Printre cele mai importante se numără cele privitoare la rugăciune și la însemnătatea ei. Este o lecție grăitoare și o pildă mișcătoare pe care le desprindem din acest mare eveniment și din această grea nenorocire.

Ultima rugăciune în care Profetul nostru — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — i-a condus pe credincioși a fost cea de la amiază, într-o zi de joi. Apoi durerea i s-a întețit și, timp de trei zile — vineri, sâmbătă și duminică —, nu a putut ieși la rugăciune din pricina durerii puternice. Abū Bakr al-Ṣiddīq, Allah să fie mulțumit de el, îl înlocuia, conducându-i pe musulmani în rugăciune. În zorii zilei de luni — ziua în care a murit — a dat la o parte perdeaua odăii sale, ca să-și privească companionii. Era o privire de rămas-bun; și ce rămas-bun! Al-Bukhārī și Muslim au relatat în colecțiile lor autentice de la Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el:⁹

Să cugetăm, luând aminte și trăgând învățăminte! Iată-l pe Profetul nostru ﷺ aruncând o privire de rămas-bun comunității sale, adunate în moschee. Este o priveliște care îi bucură ochii — binecuvântarea și pacea fie asupra lui —, căci rugăciunea era bucuria ochilor săi. În dimineața morții sale, Allah i-a dăruit această bucurie: să-și vadă comunitatea adunată în moschee pentru rugăciune. A zâmbit, râzând — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. Era un zâmbet de bucurie și veselie, un râs de liniște și încântare la vederea comunității sale adunate în moschee pentru această rugăciune. A lăsat perdeaua, cu ochii bucuroși de această priveliște fericită și încântătoare: comunitatea sa, comunitatea Islamului, adunată în moschee și rugându-se. Allah a bucurat ochii Profetului Său — binecuvântările și pacea Lui fie asupra lui — prin această priveliște frumoasă și fericită.

În ultimele clipe ale vieții sale — binecuvântarea și pacea fie asupra lui —, grija lui pentru rugăciune nu s-a oprit aici. ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, spune — după cum a relatat imamul Aḥmad în al-Musnad, printr-un lanț de transmitere sigur:¹⁰

S-a relatat ceva și mai grăitor de către Ibn Mājah în Sunan, printr-un lanț de transmitere sigur, de la Anas, Allah să fie mulțumit de el, care a spus:¹¹

S-a relatat și de la Umm Salamah, Allah să fie mulțumit de ea, soția Profetului ﷺ:¹²

Fără îndoială, aceasta ne arată locul măreț al rugăciunii în Islam și marea grijă pe care Profetul nostru — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — i-o purta. Cine citește relatările sale nobile și înaltele sale îndemnuri, de-a lungul întregii lui vieți, înțelege valoarea și locul rugăciunii în Islam. Dintre toate îndatoririle Islamului și toate faptele de ascultare, rugăciunea s-a deosebit prin faptul că Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, l-a înălțat pe Profetul Său deasupra celui de-al șaptelea cer și i-a impus-o de deasupra celor șapte ceruri. El a auzit porunca și impunerea ei direct de la Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, fără mijlocitor. I-au fost impuse cincizeci de rugăciuni. L-a rugat pe Allah, Cel Măreț și Preaînalt, să le ușureze și au fost reduse la cinci. Astfel, au rămas cinci rugăciuni ca număr și cincizeci în răsplată. În schimb, pentru celelalte fapte de ascultare și pentru toate celelalte îndatoriri și acte de adorare, Gavriil cobora la el pe pământ, îi lămurea și îi aducea revelația. Aceasta ne arată locul nespus de înalt al rugăciunii.

Este întristător că unii oameni au ajuns să facă din noaptea Călătoriei nocturne și a Înălțării o noapte de sărbătoare, în care recită poeme și cântă versuri, în timp ce neglijează rugăciunea și o irosesc. Cine le-a poruncit aceasta? Cine i-a chemat la așa ceva? Unde sunt ei față de însemnătatea Înălțării, față de marea ei învățătură și de porunca însemnată de a păzi această rugăciune? Îi vezi pe unii nepăsători și disprețuitori față de rugăciune, dar fără să lipsească de la această sărbătoare ori de la altele asemănătoare, introduse în religie. Unde sunt ei față de adevărata urmare a Trimisului lui Allah ﷺ și de luarea lui drept model? Unde sunt ei față de zâmbetul și râsul Profetului ﷺ, de bucuria ochilor săi când și-a văzut comunitatea adunată pentru această rugăciune?

Cel care îl iubește cu adevărat pe Trimisul lui Allah ﷺ își arată și își exprimă iubirea printr-o urmare sinceră, prin luarea lui pe deplin drept model, prin călăuzirea după îndrumarea lui și prin urmarea Sunnei sale — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. Iubirea pentru Profet — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — nu se arată și nu se exprimă prin organizarea de sărbători, prin introducerea unor ocazii periodice ori prin alte lucruri asemănătoare cu care unii oameni au fost încercați, închipuindu-și că acestea ar face parte din iubirea pentru Profet — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. Pe Allah, și iarăși pe Allah! Dacă aceasta ar fi fost cu adevărat iubire și urmare sinceră, primii care ar fi făcut-o ar fi fost nobilii companioni și cei care i-au urmat în bine. Dar companionii, Allah să fie mulțumit de ei, și cei care i-au urmat în bine nu au făcut nimic din toate acestea. Faptele lor însemnau urmarea Profetului ﷺ, luarea Sunnei lui drept model și statornicia în călăuzirea sa.

„Rugăciunea, rugăciunea!” Acesta este îndemnul Profetului vostru — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — și se numără printre ultimele lucruri auzite de la el. Voi, cei care îl iubiți pe Profet ﷺ: rugăciunea, rugăciunea! Acesta este îndemnul său pentru voi și legământul pe care vi l-a lăsat. În al-Musnad al imamului Aḥmad se relatează, printr-un lanț bun de transmitere, că într-o zi a fost pomenită rugăciunea înaintea Profetului ﷺ, iar el a spus:¹³

Aceasta înseamnă că cel care părăsește rugăciunea și nu o păzește va fi adunat în Ziua Învierii alături de căpeteniile necredinței și de stâlpii falsului. Căutăm adăpost la Allah de aceasta! În Ṣaḥīḥ Muslim se relatează de la Jābir ibn ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, că Profetul ﷺ a spus:¹⁴

În al-Musnad se relatează de la Profet ﷺ că a spus:¹⁵

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī se relatează de la Profet ﷺ că a spus:¹⁶

Relatările profetice despre acest subiect sunt numeroase.

Temeți-vă de Allah, voi, cei care îl urmați și îl iubiți pe Profet ﷺ! Păstrați acest îndemn și amintiți-vă cuvintele sale — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — din ultimele zile și clipe ale vieții, când își lua rămas-bun de la comunitate: „Rugăciunea, rugăciunea!”

Priviți și la viața celor care l-au iubit cu adevărat, întâia generație a comunității. Ce viață curată! Imamul Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ de la ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, că a spus:¹⁷

Cugetați la această imagine luminoasă și la starea vrednică de cinste a nobililor companioni! Ei au păstrat în minte Sunna Profetului ﷺ, au înțeles îndemnul lui și l-au urmat cu adevărat, luându-l drept model. Câte unul dintre ei era adus sprijinit de doi bărbați: unul îl ajuta din dreapta, iar celălalt din stânga, până când era așezat în rând. În schimb, mulți dintre oamenii pentru care rugăciunea a ajuns să cântărească puțin se lasă abătuți de la ea de cele mai neînsemnate și mai mărunte lucruri.

Să ne temem, așadar, de Allah în privința acestei rugăciuni, păzind-o, împlinind-o și îngrijindu-ne de stâlpii, condițiile și obligațiile ei! Ea este primul lucru despre care robul va fi întrebat în Ziua Învierii. Dacă este primită, îi sunt primite și celelalte fapte; dacă este respinsă, îi sunt respinse și celelalte fapte. Allah, Cel Atotputernic și Măreț, să ne facă dintre cei care împlinesc rugăciunea și dintre cei care îl urmează pe Profet ﷺ! O, Allah, adună-ne alături de el, sub stindardul său, și dă-ne izbândă în urmarea lui, Tu, Cel Plin de Măreție și Cinste!