Biblioteca · Ediție integrală HTML și EPUB

Prețuirea rugăciunii

تعظيم الصلاة

ʿAbd al-Razzāq ibn ʿAbd al-Muḥsin al-Badr

Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026

Îndrumări despre locul rugăciunii în viața credinciosului: păzirea timpurilor ei, rugăciunea în obște, liniștea și smerenia, educarea familiei și apropierea de Allah. O chemare la prețuirea acestei adorări, întemeiată pe Coran, Sunna și cuvintele învățaților.

Cuprinsul cărții

Căutarea include textul și notele din toate capitolele.

Mărimea textului
20px

Text integral · Pasaje · 21

Durere în inimi

ألم في القلوب

Cele mai bune locuri de pe pământ și cele mai iubite de Allah, Cel Atotputernic și Măreț, sunt moscheile. Ele adună binele, sunt locuri ale ascultării, refugii ale credinței și dorul inimilor. Allah le-a îngăduit robilor Săi să le înalțe, pentru ca Numele Lui, Cel Preaslăvit, să fie pomenit în ele, rugăciunea să fie împlinită și ele să fie puncte de pornire ale științei, centre ale răspândirii și luminii ei și amvoane ale călăuzirii și binelui. Credincioșii merg către ele, cei evlavioși se adună în ele și cei care își amintesc învățătura o discută între ei. În ele se află cel care preaslăvește, cel care pomenește, cel care se roagă, cel care recită Cartea lui Allah, cel care face plecăciunea și cel care se prosternează. Toți se tem de o Zi în care inimile și privirile se vor răscoli.

În moschee inimile se liniștesc, sufletele se odihnesc, truda se risipește, se dobândește alinarea și legătura robului cu Domnul său se întărește. Cât de măreață este înrâurirea ei, cât de însemnate foloasele și binefacerile ei! Moscheile sunt bucuria ochilor credincioșilor, mângâierea inimilor celor evlavioși și veselia sufletelor musulmanilor.

În Coran și Sunnah s-au transmis numeroase texte despre vrednicia moscheilor, vrednicia construirii și îngrijirii lor. Ele arată limpede locul lor măreț, rangul lor înalt și însemnătatea îngrijirii lor prin construire, curățenie și însuflețire prin ascultarea de Allah, Cel Atotputernic și Măreț. Allah, mărit și înălțat fie El, spune:

إِنَّمَا يَعْمُرُ مَسَـٰجِدَ ٱللَّهِ مَنْ ءَامَنَ بِٱللَّهِ وَٱلْيَوْمِ ٱلْـَٔاخِرِ وَأَقَامَ ٱلصَّلَوٰةَ وَءَاتَى ٱلزَّكَوٰةَ وَلَمْ يَخْشَ إِلَّا ٱللَّهَ ۖ فَعَسَىٰٓ أُو۟لَـٰٓئِكَ أَن يَكُونُوا۟ مِنَ ٱلْمُهْتَدِينَ

„Numai cei care cred în Allah și în Ziua de Apoi, împlinesc rugăciunea, dau dania și nu se tem decât de Allah întrețin moscheile lui Allah. Se cuvine ca aceștia să fie dintre cei bine călăuziți.”

Coran, al-Tawbah 9:18

Moscheea are sfințenia și locul ei în inimile credincioșilor. Ei îi cunosc valoarea și se îngrijesc de ea pe măsura tăriei credinței lor în Allah și în Ziua de Apoi. Întreținerea moscheii cuprinde construirea, curățarea, rugăciunea, pomenirea lui Allah și altele asemenea.

Dar în inimile multor musulmani există o durere din pricina unui lucru care se repetă în vremea noastră în moschei, casele lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. El îi tulbură puternic pe musulmani în rugăciune și adorare și le risipește smerenia și îndreptarea către Domnul lor, Binecuvântatul și Preaînaltul. Vine de la oameni care poate au ajuns până la nepăsare și lipsă de grijă, deși lucrul este — da, pe Allah! — foarte primejdios.

Este vorba despre sunetele muzicii, auzite acum în mod repetat în moschei. Aproape că nu există rugăciune, plecăciune ori prosternare fără să se audă această muzică. Dacă i-ai fi spus cuiva cu douăzeci ori treizeci de ani în urmă: „Îți poți închipui că într-o zi se va auzi muzică în moschei?”, ți-ar fi răspuns: „Este o închipuire! Nu este cu putință nicidecum! Cine ar crede că așa ceva s-ar petrece în moschei?”

Am ajuns noi, comunitatea Islamului, să răsune această muzică rea și condamnabilă în casele lui Allah? Unde este sfințenia moscheilor? Unde este locul lor în inimile noastre? Unde este grija pentru drepturile fraților noștri care se roagă? Unde este teama noastră de Allah, Cel Atotputernic și Măreț? Unde este cinstirea semnelor religiei lui Allah, mărit și înălțat fie El, dacă așa ne purtăm într-un lucru care se repetă? Oricine poartă un telefon mobil îl poate închide ori îl poate pune pe silențios de fiecare dată când intră în moschee. Mulți oameni însă nu mai dau importanță și nu le mai pasă. Cei care se roagă aud astfel muzică în mod repetat când sunt în prosternare, în plecăciune, în invocație și în preaslăvire. În timp ce omul Îl preaslăvește și Îl pomenește pe Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, acest sunet zgomotos și tare răsună aici și acolo, în moschei!

Tu, cel care porți telefonul mobil, moscheile au sfințenia lor:

وَمَن يُعَظِّمْ شَعَـٰٓئِرَ ٱللَّهِ فَإِنَّهَا مِن تَقْوَى ٱلْقُلُوبِ

„Cine cinstește semnele religiei lui Allah, aceasta vine din evlavia inimilor.”

Coran, al-Ḥajj 22:32 · fragment

Cei care se roagă au dreptul la respect și au drepturile lor. Nu este îngăduit nici măcar să îți ridici glasul recitând Coranul peste fratele tău în moschee, după cum se află în hadithul lui Abū Saʿīd, Allah să fie mulțumit de el, care a spus:

اعتكف رسول الله صلى الله عليه وسلم في المسجد فسمعهم يجهرون بالقراءة فكشف الستر وقال: «ألا إن كلكم مناج ربه؛ فلا يؤذين بعضكم بعضا، ولا يرفع بعضكم على بعض في القراءة ـ أو قال ـ: في الصلاة».

„Trimisul lui Allah ﷺ se retrăsese pentru adorare în moschee și i-a auzit recitând cu voce tare. A dat perdeaua la o parte și a spus: «Luați aminte! Fiecare dintre voi I se adresează tainic Domnului său. Nu vă tulburați unii pe alții și nu vă ridicați glasurile unii peste alții în recitare» — sau a spus: «în rugăciune».”141

Relatarea lui Abū Saʿīd despre ridicarea glasului în moschee

Cum este atunci cu aceste sunete rele și condamnabile?

Lucrul este foarte întristător și arată slăbirea credinței, lipsa din religie și slăbirea respectului pentru casele lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, și a grijii pentru sfințenia lor. Cel pe care Allah, mărit și înălțat fie El, l-a cinstit cu un telefon mobil este dator ca, în semn de mulțumire față de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, pentru această binefacere — prin care i-a înlesnit legătura cu familia, rudele și copiii săi și împlinirea treburilor și nevoilor sale —, să îl folosească în ascultarea de Allah. Folosirea lui în ascultarea de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, înseamnă și să nu cuprindă ceva oprit. Muzica de pe telefoane este oprită în orice împrejurare; să aleagă pentru telefon sunete care nu sunt muzicale. Lucrul devine mai primejdios când acest sunet oprit se află în casele lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Casele Lui sunt sacre și au sfințenia lor. Despre cel care a început să își caute lucrul pierdut în moschee, el, binecuvântarea și pacea fie asupra sa, a spus:

قولوا: لا رد الله عليك ضالتك

«Spuneți-i: Allah să nu îți înapoieze lucrul pierdut!»142

Al-Tirmidhī, nr. 1321; Ibn Mājah, nr. 767

Cum este atunci cu acest mare rău, atât de urât? Chiar dacă sunt invocații, și ele îi distrag pe cei care se roagă: când vrei să reciți, îți încurcă recitarea, iar când vrei să te rogi, îți încurcă invocațiile. Casele lui Allah trebuie respectate și respectul cuvenit celor care se roagă trebuie păzit. Cel care poartă telefonul să își amintească binefacerea lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, asupra sa și să nu îl facă un instrument prin care își tulbură frații aflați în rugăciune.

Să ne temem de Allah și să ne ferim de cele care atrag mânia și pedeapsa Lui, Cel Atotputernic și Măreț. Fiecare dintre noi este dator să se teamă de Allah, mărit și înălțat fie El, în aceste moschei. De îndată ce intră pe ușa moscheii, să spună:

باسم الله، والصلاة والسلام على رسول الله، أعوذ بالله العظيم وبوجهه الكريم وبسلطانه القديم من الشيطان الرجيم.

„În Numele lui Allah! Binecuvântarea și pacea fie asupra Trimisului lui Allah! Caut adăpost la Allah, Cel Măreț, la Fața Lui Nobilă și la stăpânirea Lui veșnică de diavolul cel alungat.”

Invocația de la intrarea în moschee

Să își pună telefonul pe silențios și să intre în casa lui Allah respectând-o, fără să lase acestor sunete oprite vreun loc în casele lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Celui care lasă un lucru pentru Allah, Allah îi dă în schimb ceva mai bun. Teme-te de Allah în privința ta și a fraților tăi care se roagă! Prin această faptă nu vei pierde, cu îngăduința lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, niciun folos al tău, de vreme ce ai făcut-o din ascultare față de Allah, pentru sfințenia moscheii și pentru păzirea drepturilor fraților tăi aflați în rugăciune.

Îi cerem lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, prin Numele Sale Preafrumoase și Atributele Sale Înalte, să ne îndrepte tuturor stările, să ne dea tuturor izbânda de a respecta casele lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, și să ne facă dintre cei care cinstesc semnele religiei Sale. Să ne ferească pe toți de folosirea acestor aparate în orice lucru ori domeniu care Îl mânie pe Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, și să ne îndrepte toate treburile. El, Binecuvântatul și Preaînaltul, aude invocația; El este Cel către Care se îndreaptă nădejdea noastră, ne este de ajuns și este Cel mai bun Ocrotitor.

O, Allah, iartă-l pe cel care a alcătuit-o, pe cel care a scris-o, pe cel care o citește și pe toți musulmanii și musulmanele, credincioșii și credincioasele! Dă-ne tuturor izbânda să prețuim rugăciunea, să o păzim și să o împlinim drept! Lauda Îi aparține lui Allah, prin a Cărui binefacere se desăvârșesc faptele bune. Allah să îl binecuvânteze pe Profetul nostru Muḥammad, familia și companionii săi și să reverse asupra lor pace din belșug, mereu, până în Ziua Judecății!

Notele originale

  1. Relatat de Aḥmad, nr. 11896, și Abū Dāwūd, nr. 1332. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, nr. 2639.

  2. Relatat de al-Tirmidhī, nr. 1321, Ibn Mājah, nr. 767, și al-Nasāʾī în al-Kubrā, nr. 9933, din relatarea lui Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el. Al-Tirmidhī a spus: „Bun, neobișnuit prin calea sa de transmitere.” Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, nr. 573.

Despre ediție și verificarea textului

Textul integral păstrează pasajele, citatele, referințele și notele manuscrisului românesc aprobat. Text integral în română, cu citatele arabe prezente în manuscrisul aprobat. Căutarea și acțiunile de studiu sunt instrumente ale acestei ediții digitale.

Dār al-Faḍīlah, Algeria, ediția I, 1434 h. / 2013; PDF oficial, 127 pagini fizice.

Textul și notele reproduc ediția PDF publicată.

Ediție în limba română publicată de Institutul Tawhid. Distribuție gratuită.

Text arab coranic: Tanzil Project, Uthmani v1.1. © 2007–2026 Tanzil Project. Licență: Creative Commons Attribution 3.0 (CC BY 3.0). https://tanzil.net. Reproducere fără modificarea textului.