Text integral · Pasaje · 48
Locul rugăciunii
مكانة الصلاة
Rugăciunea se numără printre cele mai mari obligații pe care Allah le-a impus robilor Săi și printre cele mai însemnate îndatoriri pe care le-a rânduit. Ea este stâlpul religiei și cel mai ferm dintre pilonii ei după cele două mărturisiri. Este legătura dintre rob și Domnul său și primul lucru pentru care robului i se va cere socoteală în Ziua Învierii. Dacă ea este dreaptă, drepte îi vor fi și celelalte fapte; dacă ea este stricată, stricate îi vor fi și celelalte fapte. Ea îl deosebește pe musulman de necredincios: împlinirea ei este credință, iar neglijarea ei este necredință și răzvrătire. „Nu are religie cel care nu are rugăciune”18, iar „cel care părăsește rugăciunea nu are parte de Islam”19. Cine o păzește va avea prin ea lumină în inimă, pe chip, în mormânt și la adunarea din Ziua Învierii. Ea îi va fi salvare în Ziua Învierii, iar el va fi adunat alături de cei pe care Allah i-a binecuvântat: profeții, cei cu desăvârșită sinceritate, martirii și cei drepți. Ce tovarăși buni! Cine nu o păzește nu va avea lumină, nici dovadă, nici salvare în Ziua Învierii și va fi adunat alături de Faraon, Hāmān, Qārūn și Ubayy ibn Khalaf.
Imamul Aḥmad, Allah să aibă milă de el, spune în cartea sa al-Ṣalāh:
جاء في الحديث: لا حظ في الإسلام لمن ترك الصلاة، وقد كان عمر بن الخطاب يكتب إلى الآفاق: إن أهم أموركم عندي الصلاة، فمن حفظها حفظ دينه، ومن ضيعها فهو لما سواها أضيع، ولا حظ في الإسلام لمن ترك الصلاة، قال: فكل مستخف بالصلاة مستهين بها، فهو مستخف بالإسلام مستهين به، وإنما حظهم في الإسلام على قدر حظهم من الصلاة، ورغبتهم في الإسلام على قدر رغبتهم في الصلاة، فاعرف نفسك يا عبد الله؛ واحذر أن تلقى الله ولا قدر للإسلام عندك، فإن قدر الإسلام في قلبك كقدر الصلاة في قلبك، وقد جاء في الحديث عن النبي صلى الله عليه وسلم أنه قال: الصلاة عمود الدين، ألست تعلم أن الفسطاط ـ أي الخيمة ـ إذا سقط عموده سقط، ولم ينتفع بالطنب ولا الأوتاد، وإذا قام عمود الفسطاط انتفع بالطنب والأوتاد؟ وكذلك الصلاة من الإسلام، فانظروا ـ رحمكم الله ـ واعقلوا، وأحكموا الصلاة، واتقوا الله فيها، وتعاونوا عليها، وتناصحوا فيها بالتعليم من بعضكم لبعض، والتذكير من بعضكم لبعض من الغفلة والنسيان، فإن الله عز وجل قد أمركم أن تعاونوا على البر والتقوى، والصلاة أفضل البر؛ وجاء الحديث أن النبي صلى الله عليه وسلم قال: أول ما تفقدون من دينكم الأمانة، وآخر ما تفقدون منه الصلاة، وليصلين أقوام لا خلاق لهم، فصلاتنا آخر ديننا، وهي أول ما نسأل عنه غدا من أعمالنا يوم القيامة، فليس بعد ذهاب الصلاة إسلام ولا دين إذا صارت الصلاة آخر ما يذهب من الإسلام، فكل شيء يذهب آخره، فقد ذهب جميعه.
„S-a relatat: «Cel care părăsește rugăciunea nu are parte de Islam.» ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb obișnuia să scrie către ținuturi: «Cel mai însemnat dintre lucrurile voastre pentru mine este rugăciunea. Cine o păzește își păzește religia, iar cine o neglijează va neglija cu atât mai mult celelalte lucruri. Cel care părăsește rugăciunea nu are parte de Islam.» A spus: «Oricine ia rugăciunea în ușor și o disprețuiește ia Islamul în ușor și îl disprețuiește. Partea lor de Islam este pe măsura părții lor de rugăciune, iar râvna lor pentru Islam este pe măsura râvnei lor pentru rugăciune. Cunoaște-te, rob al lui Allah, și ferește-te să-L întâlnești pe Allah fără ca Islamul să aibă însemnătate pentru tine! Căci însemnătatea Islamului în inima ta este pe măsura însemnătății rugăciunii în inima ta. S-a relatat de la Profet ﷺ că a spus: „Rugăciunea este stâlpul religiei.”20 Nu știi că, dacă stâlpul cortului cade, cortul se prăbușește, iar funiile și țărușii nu mai sunt de folos? Când stâlpul cortului stă în picioare, funiile și țărușii sunt de folos. La fel este rugăciunea în Islam. Priviți, Allah să aibă milă de voi, și înțelegeți! Împliniți bine rugăciunea, temeți-vă de Allah în privința ei, ajutați-vă unii pe alții la ea și sfătuiți-vă sincer în privința ei, învățându-vă și amintindu-vă unii altora atunci când vă cuprind nepăsarea și uitarea. Allah, Cel Atotputernic și Măreț, v-a poruncit să vă ajutați la bine și la evlavie, iar rugăciunea este cel mai bun bine. S-a relatat că Profetul ﷺ a spus: „Primul lucru pe care îl veți pierde din religia voastră este îndeplinirea lucrului încredințat, iar ultimul pe care îl veți pierde din ea este rugăciunea. Și vor fi oameni care se vor ruga fără să aibă parte [de răsplată].”21 Rugăciunea noastră este ultimul lucru al religiei noastre și prima dintre faptele pentru care vom fi întrebați mâine, în Ziua Învierii. După dispariția rugăciunii nu mai rămân nici Islam, nici religie, de vreme ce rugăciunea este ultimul lucru care dispare din Islam. Orice lucru căruia îi dispare ultima parte a dispărut în întregime.»”22
Imamul Aḥmad, al-Ṣalāh; citat în Ṭabaqāt al-ḥanābilah, 1/353–354
Aici se încheie cuvintele sale, Allah să aibă milă de el. Musulmanii nu se contrazic asupra faptului că părăsirea voită a rugăciunii obligatorii este dintre cele mai mari păcate și cele mai grave fărădelegi; că păcatul celui care o părăsește este, înaintea lui Allah, mai mare decât păcatul uciderii unui suflet și al luării averilor, mai mare decât păcatul desfrâului, al furtului și al băutului vinului; și că el se expune pedepsei lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, mâniei și umilirii din partea Sa, în această viață și în Viața de Apoi.
Învățații au avut însă opinii diferite cu privire la executarea lui, la felul execuției și la necredința sa. Opiniile lor, dovezile și argumentele susținătorilor fiecărei opinii sunt prezentate pe larg în cunoscutele cărți ale învățaților. Aici nu este locul să le desfășurăm și să le explicăm. Totuși, învățații care au susținut necredința celui care părăsește rugăciunea au adus dovezi puternice din Cartea lui Allah Preaînaltul și din Sunna Trimisului Său ﷺ. Cel puțin, aceste dovezi trezesc în inima musulmanului o teamă puternică de neglijarea și irosirea rugăciunii și îi mișcă sufletul spre dorința de a o păzi, de a se îngriji de ea și de a o împlini la timpul ei, așa cum a poruncit Allah. Printre aceste dovezi se numără:
Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, spune:
كُلُّ نَفْسٍۭ بِمَا كَسَبَتْ رَهِينَةٌ إِلَّآ أَصْحَـٰبَ ٱلْيَمِينِ فِى جَنَّـٰتٍ يَتَسَآءَلُونَ عَنِ ٱلْمُجْرِمِينَ مَا سَلَكَكُمْ فِى سَقَرَ قَالُوا۟ لَمْ نَكُ مِنَ ٱلْمُصَلِّينَ وَلَمْ نَكُ نُطْعِمُ ٱلْمِسْكِينَ وَكُنَّا نَخُوضُ مَعَ ٱلْخَآئِضِينَ وَكُنَّا نُكَذِّبُ بِيَوْمِ ٱلدِّينِ حَتَّىٰٓ أَتَىٰنَا ٱلْيَقِينُ
„Fiecare suflet este zălog pentru ceea ce a agonisit, în afara celor de-a dreapta, care, în grădini, se vor întreba despre nelegiuiți: «Ce v-a făcut să intrați în Saqar?» Ei vor spune: «Nu eram dintre cei care se rugau, nu-l hrăneam pe cel sărman, ne afundam în vorbe deșarte alături de cei care se afundau și socoteam minciună Ziua Judecății, până când ne-a venit certitudinea.»”
Coran, al-Muddaththir 74:38–47
Preaînaltul ne-a înștiințat, așadar, că acela care părăsește rugăciunea este dintre nelegiuiții care intră în Saqar.
Preaînaltul mai spune:
فَخَلَفَ مِنۢ بَعْدِهِمْ خَلْفٌ أَضَاعُوا۟ ٱلصَّلَوٰةَ وَٱتَّبَعُوا۟ ٱلشَّهَوَٰتِ ۖ فَسَوْفَ يَلْقَوْنَ غَيًّا
„După ei au venit urmași care au neglijat rugăciunea și au urmat poftele. Ei vor întâmpina osânda.”
Coran, Maryam 19:59
S-a relatat de la Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, că Ghayy este „un râu în Gheena, cu gust respingător și cu fundul foarte adânc”23. Cât de mare este nenorocirea celui care îl va întâlni și cât de cumplit va fi regretul celui care va intra în el!
Preaînaltul mai spune:
فَإِن تَابُوا۟ وَأَقَامُوا۟ ٱلصَّلَوٰةَ وَءَاتَوُا۟ ٱلزَّكَوٰةَ فَإِخْوَٰنُكُمْ فِى ٱلدِّينِ
„Dacă se căiesc, împlinesc rugăciunea și dau dania, atunci sunt frații voștri în religie.”
Coran, al-Tawbah 9:11 · fragment
El a legat, așadar, frăția lor în religie de împlinirea rugăciunii, ceea ce arată că, dacă nu o împlinesc, nu sunt frații lor.
Preaînaltul mai spune:
إِنَّمَا يُؤْمِنُ بِـَٔايَـٰتِنَا ٱلَّذِينَ إِذَا ذُكِّرُوا۟ بِهَا خَرُّوا۟ سُجَّدًا وَسَبَّحُوا۟ بِحَمْدِ رَبِّهِمْ وَهُمْ لَا يَسْتَكْبِرُونَ
„Numai aceia cred în versetele Noastre care, atunci când li se amintește de ele, cad în prosternare, aduc slavă Domnului lor, lăudându-L, și nu se trufesc.”
Coran, al-Sajdah 32:15
Preaînaltul mai spune:
وَإِذَا قِيلَ لَهُمُ ٱرْكَعُوا۟ لَا يَرْكَعُونَ وَيْلٌ يَوْمَئِذٍ لِّلْمُكَذِّبِينَ
„Când li se spune: «Plecați-vă!», ei nu se pleacă. Vai, în Ziua aceea, celor care socotesc adevărul minciună!”
Coran, al-Mursalāt 77:48–49
Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, a pomenit aceasta după cuvintele Sale:
كُلُوا۟ وَتَمَتَّعُوا۟ قَلِيلًا إِنَّكُم مُّجْرِمُونَ
„Mâncați și bucurați-vă pentru puțin timp! Voi sunteți nelegiuiți.”
Coran, al-Mursalāt 77:46
Aceasta arată că acela care părăsește rugăciunea este un nelegiuit care merită pedeapsa cea mare atunci când Îl va întâlni pe Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul.
Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ de la Jābir, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, că a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ a spus:”24
بين الرجل وبين الشرك والكفر ترك الصلاة.
„Între om și asocierea de parteneri lui Allah și necredință se află părăsirea rugăciunii.”
Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 82
Imamul Aḥmad și autorii colecțiilor Sunan au relatat, printr-un lanț autentic de transmitere, de la ʿAbd Allāh ibn Buraydah, de la tatăl său, că a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”25
العهد الذي بيننا وبينهم الصلاة؛ فمن تركها فقد كفر.
„Legământul dintre noi și ei este rugăciunea. Cine o părăsește a căzut în necredință.”
Aḥmad; autorii colecțiilor Sunan
Imamul Aḥmad, Ibn Ḥibbān și al-Ṭabarānī au relatat, printr-un lanț bun de transmitere, de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, că Profetul ﷺ a pomenit într-o zi rugăciunea și a spus:26
من حافظ عليها كانت له نورا وبرهانا ونجاة يوم القيامة، ومن لم يحافظ عليها لم يكن له نور ولا برهان ولا نجاة، وكان يوم القيامة مع قارون وفرعون وهامان وأبي بن خلف.
„Cine o păzește va avea prin ea lumină, dovadă și salvare în Ziua Învierii. Cine nu o păzește nu va avea lumină, nici dovadă, nici salvare și va fi în Ziua Învierii alături de Qārūn, Faraon, Hāmān și Ubayy ibn Khalaf.”
Aḥmad; Ibn Ḥibbān; al-Ṭabarānī
Aici se află o observație deosebit de frumoasă: cel care nu păzește rugăciunea este distras de la ea fie de averea sa, fie de domnia sa, fie de funcția sa de conducere, fie de negoțul său. Cine este distras de la ea de avere va fi alături de Qārūn; cine este distras de domnia sa va fi alături de Faraon; cine este distras de funcția de conducere va fi alături de Hāmān; iar cine este distras de negoțul și bunurile sale va fi alături de Ubayy ibn Khalaf.
Imamul Aḥmad a relatat de la Muʿādh ibn Jabal, Allah să fie mulțumit de el, că a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ a spus:”27
من ترك صلاة مكتوبة متعمدا؛ فقد برئت منه ذمة الله.
„Cine părăsește cu bună știință o rugăciune obligatorie pierde ocrotirea lui Allah.”
Aḥmad, al-Musnad, nr. 22075
Aceasta este o relatare autentică.
Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ de la Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, că a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ a spus:”28
من صلى صلاتنا، واستقبل قبلتنا، وأكل ذبيحتنا؛ فذلك المسلم الذي له ذمة الله وذمة رسوله، فلا تخفروا الله في ذمته.
„Cine împlinește rugăciunea noastră, se îndreaptă spre direcția noastră de rugăciune și mănâncă din animalele sacrificate de noi este musulmanul care se află sub ocrotirea lui Allah și a Trimisului Său. Așadar, nu încălcați ocrotirea pe care Allah i-a acordat-o!”
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, nr. 391
Imamul Aḥmad a relatat în Musnad, Mālik în Muwaṭṭaʾ și al-Nasāʾī în Sunan, printr-un lanț autentic de transmitere, de la Miḥjan al-Aslamī, Allah să fie mulțumit de el, că stătea într-o adunare împreună cu Trimisul lui Allah ﷺ. S-a făcut chemarea la rugăciune, iar Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat. Apoi s-a întors, iar Miḥjan era încă la locul său. Trimisul lui Allah ﷺ i-a spus:29
ما منعك أن تصلي؟ ألست برجل مسلم؟! قال: بلى، ولكني كنت قد صليت في أهلي، فقال له رسول الله صلى الله عليه وسلم: إذا جئت؛ فصل مع الناس وإن كنت قد صليت.
„«Ce te-a împiedicat să te rogi? Nu ești tu musulman?» El a răspuns: «Ba da, dar mă rugasem deja în familia mea.» Trimisul lui Allah ﷺ i-a spus: «Când vii, roagă-te cu oamenii, chiar dacă te-ai rugat deja!»”
Aḥmad, al-Musnad; Mālik, al-Muwaṭṭaʾ; al-Nasāʾī, Sunan
De la companioni, Allah să fie mulțumit de ei, s-au transmis multe relatări cu acest înțeles. Printre ele:
Ceea ce s-a relatat de la ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el: „Cel care părăsește rugăciunea nu are parte de Islam.” Și tot el, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Nu are Islam cel care părăsește rugăciunea.”30 A spus aceasta în prezența companionilor, Allah să fie mulțumit de ei, fără ca vreunul dintre ei să-l contrazică. Mai mulți companioni au spus cuvinte asemenea alor sale, printre care Muʿādh ibn Jabal, ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAwf, Abū Hurayrah, ʿAbd Allāh ibn Masʿūd și alții, Allah să fie mulțumit de ei.
Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ de la ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, că a spus:31
من سره أن يلقى الله غدا مسلما؛ فليحافظ على هؤلاء الصلوات حيث ينادى بهن ـ أي في المساجد ـ؛ فإن الله شرع لنبيكم صلى الله عليه وسلم سنن الهدى، وإنهن من سنن الهدى، ولو أنكم صليتم في بيوتكم كما يصلي هذا المتخلف في بيته لتركتم سنة نبيكم، ولو تركتم سنة نبيكم لضللتم، وما من رجل يتطهر فيحسن الطهور، ثم يعمد إلى مسجد من هذه المساجد إلا كتب الله له بكل خطوة يخطوها حسنة، ويرفعه بها درجة، ويحط عنه بها سيئة، ولقد رأيتنا ـ يعني أصحاب رسول الله صلى الله عليه وسلم ـ وما يتخلف عنها إلا منافق معلوم النفاق، ولقد كان الرجل يؤتى به يهادى بين الرجلين حتى يقام في الصف.
„Cine se bucură la gândul că mâine Îl va întâlni pe Allah ca musulman să păzească aceste rugăciuni acolo unde se face chemarea pentru ele — adică în moschei. Allah i-a rânduit Profetului vostru ﷺ căile călăuzirii, iar ele fac parte dintre căile călăuzirii. Dacă v-ați ruga în casele voastre, așa cum acest om care rămâne în urmă se roagă în casa lui, ați părăsi Sunna Profetului vostru; iar dacă ați părăsi Sunna Profetului vostru, v-ați rătăci. Orice om care se curăță, își împlinește bine curățirea și apoi se îndreaptă spre una dintre aceste moschei primește de la Allah, pentru fiecare pas pe care îl face, o faptă bună; prin el, Allah îl ridică o treaptă și îi șterge o faptă rea. Ne-am văzut pe noi înșine — adică pe companionii Trimisului lui Allah ﷺ — într-o vreme în care nu lipsea de la ea decât un fățarnic a cărui fățărnicie era cunoscută. Omul era adus sprijinit de doi bărbați, până când era așezat în rând.”
Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 654
Dacă așa era socotit cel care nu lua parte la rugăciunea în obște — companionii, Allah să fie mulțumit de ei, îl socoteau un fățarnic a cărui fățărnicie era cunoscută —, atunci cum stau lucrurile cu cel care o părăsește de tot? Îi cerem lui Allah ocrotire și izbăvire!
Rugăciunea cântărește mult în Islam, iar rangul ei este înalt. Allah Preaînaltul i-a impus-o Profetului Său ﷺ fără mijlocitor, de deasupra celor șapte ceruri, când acesta a fost înălțat la cer. Pe lângă textele deja pomenite, s-au transmis și altele care arată meritul ei, marea ei însemnătate și asprimea pedepsei celui care o părăsește. Cu toate acestea, pentru mulți oameni rugăciunea a ajuns să cântărească puțin. Unii nu sunt văzuți niciodată în moschee, la niciuna dintre rugăciuni, deși locuiesc lângă ea. Ies din casă pentru treburile lumești, dar nu ies să împlinească rugăciunea în moschee! Aud chemarea de cinci ori în fiecare zi și noapte, dar parcă spun: „Am auzit și ne-am împotrivit.” Lucrul uimitor este că în aceeași casă pot locui bărbați din familia lor care se roagă cu musulmanii, dar nu le mustră purtarea. Îi lasă în casă ca și cum nu ar fi făcut nimic vrednic de mustrare; mănâncă, beau și stau împreună cu ei. Unde este râvna pentru religie? Unde sunt poruncirea binelui și oprirea răului? Se exceptează cel care urmărește prin aceasta să-i sfătuiască și să-i îndrepte.
Unii îi neglijează condițiile, stâlpii și obligațiile și nu o împlinesc așa cum se cuvine.
Alții sunt nepăsători față de rugăciunea în obște, iar aceasta este dintre semnele fățărniciei.
Suntem datori, așadar, să păzim această măreață faptă de ascultare și acest mare act de adorare, cel mai însemnat pilon al Islamului după cele două mărturisiri, și să ne ferim cu cea mai mare grijă de calea nelegiuiților care, atunci când li se spune: „Plecați-vă!”, nu se pleacă.
Totodată, robul să se ferească să se socotească mare în sinea sa, să se admire pentru starea și faptele sale și să uite de cinstirea Stăpânului și Ocrotitorului său și a rânduielilor Sale sfinte, ajungând astfel printre cei pierduți. Khālid ibn ʿUmayr al-ʿAdawī a spus:
خطبنا عتبة بن غزوان، فحمد الله وأثنى عليه، ثم قال: أما بعد؛ فإن الدنيا قد آذنت بصرم، وولت حذاء، ولم يبق منها إلا صبابة كصبابة الإناء، يتصابها صاحبها، وإنكم منتقلون منها إلى دار لا زوال لها، فانتقلوا بخير ما بحضرتكم، فإنه قد ذكر لنا أن الحجر يلقى من شفة جهنم، فيهوي فيها سبعين عاما لا يدرك لها قعرا، ووالله! لتملأن؛ أفعجبتم؟ ولقد ذكر لنا أن ما بين مصراعين من مصاريع الجنة مسيرة أربعين سنة، وليأتين عليها يوم وهو كظيظ من الزحام، ولقد رأيتني سابع سبعة مع رسول الله صلى الله عليه وسلم ما لنا طعام إلا ورق الشجر، حتى قرحت أشداقنا، فالتقطت بردة فشققتها بيني وبين سعد بن مالك، فاتزرت بنصفها، واتزر سعد بنصفها؛ فما أصبح اليوم منا أحد إلا أصبح أميرا على مصر من الأمصار، وإني أعوذ بالله أن أكون في نفسي عظيما وعند الله صغيرا، وإنها لم تكن نبوة قط إلا تناسخت، حتى يكون آخر عاقبتها ملكا، فستخبرون وتجربون الأمراء بعدنا.
„ʿUtbah ibn Ghazwān ne-a ținut o predică. L-a lăudat pe Allah și I-a adus slavă, apoi a spus: «Acestea fiind spuse: lumea aceasta și-a vestit sfârșitul și s-a îndepărtat în grabă. Nu a mai rămas din ea decât puțin, ca picăturile rămase într-un vas, pe care stăpânul lui se străduiește să le scoată. Voi vă veți muta din ea într-un lăcaș care nu va pieri. Mutați-vă, așadar, cu cele mai bune fapte pe care le aveți! Ni s-a spus că o piatră aruncată de la marginea Gheenei cade în ea șaptezeci de ani, fără să-i atingă fundul. Pe Allah, ea se va umple! Vă mirați? Ni s-a mai spus că între cele două canaturi ale unei porți a Paradisului este o distanță de patruzeci de ani de mers. Va veni însă o zi în care va fi ticsită de îmbulzeală. M-am văzut pe mine însumi unul dintre șapte oameni aflați împreună cu Trimisul lui Allah ﷺ, fără altă hrană decât frunzele copacilor, până când ni s-au rănit colțurile gurii. Am găsit o mantie și am rupt-o în două, între mine și Saʿd ibn Mālik: eu mi-am înfășurat mijlocul cu jumătate, iar Saʿd cu cealaltă jumătate. Astăzi nu este niciunul dintre noi care să nu fi ajuns conducător peste vreun ținut. Caut adăpost la Allah de a fi mare în propriii mei ochi și mic înaintea lui Allah! Nu a existat vreo profeție a cărei rânduială să nu se schimbe, până când, în cele din urmă, a ajuns domnie. Veți afla și îi veți încerca pe conducătorii de după noi.»”
Relatat de Muslim, nr. 2967
Relatat de Muslim.32
Îl rugăm pe Allah, Cel Măreț și Preaînalt, prin numele Sale cele mai frumoase și prin însușirile Sale înalte, să ne păzească pe toți de calea nelegiuiților, să ne dea izbândă în stăruința în ascultarea Lui și să ne ajute să păzim rugăciunea. O, Allah, fă-ne dintre cei care împlinesc rugăciunea! O, Allah, dă-ne izbândă să ne îngrijim de ea și să o împlinim așa cum iubești și Îți este plăcut, Tu, Cel Plin de Măreție și Cinste!
Notele originale
Relatat de Ibn Abī Shaybah în al-Īmān, nr. 47; al-Marwazī în Taʿẓīm qadr al-ṣalāh, nr. 937; al-Khallāl în al-Sunnah, nr. 1387, și de alții, ca afirmație a lui ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, fără a fi atribuită Profetului. Formularea este: „Cine nu se roagă nu are religie.” Al-Albānī i-a considerat bun lanțul de transmitere în al-Ḍaʿīfah, 1/382.
Relatat de Mālik în al-Muwaṭṭaʾ, nr. 51, de al-Marwazī în Taʿẓīm qadr al-ṣalāh, nr. 923, și de alții, din relatarea lui al-Miswar ibn Makhramah de la ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, în povestea înjunghierii sale. Al-Albānī l-a declarat autentic în al-Irwāʾ, nr. 209.
Relatat de Aḥmad, nr. 22016, al-Tirmidhī, nr. 2616, și Ibn Mājah, nr. 3973, din relatarea lui Muʿādh ibn Jabal, Allah să fie mulțumit de el. Formularea este: „Să nu-ți spun care este capul acestui lucru, stâlpul și vârful său cel mai înalt?” Am spus: „Ba da, Trimis al lui Allah!” El a spus: „Capul lui este Islamul, stâlpul lui este rugăciunea, iar vârful lui cel mai înalt este jihadul.” Al-Tirmidhī și al-Albānī l-au declarat autentic; vezi al-Irwāʾ, nr. 413.
Relatat de Abū Yaʿlā în Musnad, nr. 6634, din relatarea lui Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el.
Abū Yaʿlā a reprodus această carte în lucrarea sa Ṭabaqāt al-ḥanābilah. Vezi acest pasaj la 1/353–354.
Relatat de al-Ṭabarī în Tafsīr, 18/218.
Nr. 82.
Relatat de Aḥmad, nr. 22937; al-Tirmidhī, nr. 2621; al-Nasāʾī, nr. 463; și Ibn Mājah, nr. 1079. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ, nr. 4143.
Trimiterile acestei relatări au fost prezentate anterior.
Nr. 22075. Al-Albānī a spus în Ṣaḥīḥ al-targhīb, nr. 570: „Bună prin susținerea altor relatări [ḥasan li-ghayrihi].”
Trimiterea a fost prezentată anterior, la p. 18 în sursa arabă.
Al-Musnad, nr. 16395; al-Muwaṭṭaʾ, nr. 8; Sunan al-Nasāʾī, nr. 857. Al-Albānī l-a declarat autentic în al-Ṣaḥīḥah, nr. 1337.
Trimiterile ambelor formulări au fost prezentate anterior, la p. 21 în sursa arabă.
Nr. 654; a fost prezentat anterior.
În Ṣaḥīḥ, nr. 2967.