Text integral · Pasaje · 22
Rugăciunea, o mare poartă a iertării
الصلاة باب عظيم للغفران
Printre urmările mărețe și roadele însemnate ale rugăciunii se află iertarea păcatelor, înlăturarea poverilor și ștergerea faptelor rele. Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ de la Abū Hurayrah că Trimisul lui Allah ﷺ spunea:130
الصلوات الخمس، والجمعة إلى الجمعة، ورمضان إلى رمضان مكفرات ما بينهن إذا اجتنب الكبائر.
„Cele cinci rugăciuni, rugăciunea de vineri până la următoarea vineri și Ramadanul până la următorul Ramadan șterg păcatele dintre ele, dacă sunt ocolite păcatele mari.”
Muslim, al-Ṣaḥīḥ, nr. 233
În cele două colecții autentice se relatează de la Abū Hurayrah că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:131
أرأيتم لو أن نهرا بباب أحدكم يغتسل فيه كل يوم خمسا؛ ما تقول ذلك يبقي من درنه؟ قالوا: لا يبقي من درنه شيئا؛ قال: فذلك مثل الصلوات الخمس يمحو الله بها الخطايا.
„Ce spuneți: dacă la ușa unuia dintre voi s-ar afla un râu în care s-ar spăla de cinci ori în fiecare zi, ar mai rămâne ceva din murdăria lui?” Ei au spus: „Nu ar mai rămâne nimic din murdăria lui.” El a spus: „Așa sunt cele cinci rugăciuni: prin ele Allah șterge păcatele.”
Al-Bukhārī și Muslim, relatarea lui Abū Hurayrah
Hadithurile cu acest înțeles sunt numeroase. Fiindcă iertarea are un asemenea loc în rugăciune, musulmanului i s-a rânduit să ceară iertare din belșug în fiecare dintre stările rugăciunii sale: în picioare, în plecăciune, în prosternare ori șezând.
1. Dintre invocațiile de deschidere este ceea ce Muslim a relatat de la ʿAlī ibn Abī Ṭālib despre Trimisul lui Allah ﷺ: când se ridica pentru rugăciune, spunea:132
وجهت وجهي للذي فطر السماوات والأرض حنيفا وما أنا من المشركين، إن صلاتي ونسكي ومحياي ومماتي لله رب العالمين لا شريك له، وبذلك أمرت وأنا من المسلمين، اللهم أنت الملك لا إله إلا أنت، أنت ربي وأنا عبدك، ظلمت نفسي، واعترفت بذنبي، فاغفر لي ذنوبي جميعا، إنه لا يغفر الذنوب إلا أنت، واهدني لأحسن الأخلاق لا يهدي لأحسنها إلا أنت، واصرف عني سيئها لا يصرف عني سيئها إلا أنت، لبيك وسعديك، والخير كله في يديك، والشر ليس إليك، أنا بك وإليك، تباركت وتعاليت، أستغفرك وأتوب إليك.
„Mi-am îndreptat fața, cu credință curată, către Cel care a creat cerurile și pământul și nu sunt dintre cei care Îi asociază parteneri. Rugăciunea mea, jertfa mea, viața mea și moartea mea sunt pentru Allah, Domnul lumilor, Care nu are niciun asociat. Aceasta mi s-a poruncit și eu sunt dintre cei supuși Lui. O, Allah, Tu ești Regele; nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine. Tu ești Domnul meu, iar eu sunt robul Tău. Mi-am nedreptățit sufletul și îmi recunosc păcatul; iartă-mi toate păcatele, căci nimeni nu iartă păcatele în afară de Tine! Călăuzește-mă la cele mai frumoase purtări, căci nimeni nu călăuzește la cele mai frumoase dintre ele în afară de Tine! Îndepărtează de mine purtările rele, căci nimeni nu le poate îndepărta de mine în afară de Tine! Răspund chemării Tale și mă grăbesc să Te ascult. Tot binele se află în Mâinile Tale, iar răul nu Îți este atribuit. Prin Tine exist și către Tine mă întorc. Binecuvântat și Preaînalt ești Tu! Îți cer iertare și mă căiesc către Tine.”
Muslim, invocația de deschidere relatată de ʿAlī
2. Dintre invocațiile din plecăciune și prosternare este ceea ce au relatat cei doi imami de la ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, care a spus că Profetul ﷺ spunea în plecăciune și prosternare:133
سبحانك اللهم ربنا وبحمدك، اللهم اغفر لي.
„Preaslăvit ești Tu, o, Allah, Domnul nostru, și Ție Îți este lauda! O, Allah, iartă-mă!”
Al-Bukhārī, nr. 794; Muslim, nr. 484
3. Dintre invocațiile de la ridicarea din plecăciune este ceea ce Muslim a relatat de la ʿAbd Allāh ibn Abī Awfā, care relata despre Profet ﷺ că spunea:134
اللهم لك الحمد ملء السماء وملء الأرض وملء ما شئت من شيء بعد، اللهم طهرني بالثلج والبرد والماء البارد، اللهم طهرني من الذنوب والخطايا كما ينقى الثوب الأبيض من الوسخ. وفي رواية: إذا رفع ظهره من الركوع.
„O, Allah, Ție Îți este lauda, cât să umple cerul, pământul și orice altceva vei voi Tu după acestea! O, Allah, curăță-mă cu zăpadă, grindină și apă rece! O, Allah, curăță-mă de păcate și greșeli așa cum este curățată haina albă de murdărie!” Într-o variantă: „când își ridica spatele din plecăciune”.
Muslim, invocația relatată de ʿAbd Allāh ibn Abī Awfā
4. Dintre invocațiile prosternării este ceea ce Muslim a relatat de la Abū Hurayrah: Trimisul lui Allah ﷺ spunea în prosternare:135
اللهم اغفر لي ذنبي كله، دقه وجله، وأوله وآخره، وعلانيته وسره.
„O, Allah, iartă-mi păcatul în întregime: pe cel mic și pe cel mare, pe cel dintâi și pe cel din urmă, pe cel văzut și pe cel ascuns!”
Muslim, nr. 483
5. În șederea dintre cele două prosternări se cere iertare din belșug. Abū Dāwūd a relatat de la Ḥudhayfah că Trimisul lui Allah ﷺ ședea între cele două prosternări cam tot atât cât stătea în prosternare și spunea:
رب اغفر لي، رب اغفر لي
„Domnul meu, iartă-mă! Domnul meu, iartă-mă!”136
Abū Dāwūd, nr.874
Adică repeta aceasta între cele două prosternări, fără să se mărginească la două rostiri.
6. Înainte de salutul de încheiere cerea iertare. În Ṣaḥīḥ Muslim se relatează de la ʿAlī: printre ultimele lucruri pe care le spunea ﷺ între tashahhud și salut erau:137
اللهم اغفر لي ما قدمت، وما أخرت، وما أسررت، وما أعلنت وما أسرفت، وما أنت أعلم به مني، أنت المقدم وأنت المؤخر لا إله إلا أنت.
„O, Allah, iartă-mi ceea ce am făcut mai înainte și ceea ce am lăsat pentru mai târziu, ceea ce am ascuns și ceea ce am arătat, ceea ce am săvârșit întrecând măsura și ceea ce Tu cunoști mai bine decât mine! Tu ești Cel care aduce înainte și Cel care lasă în urmă. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine.”
Muslim, invocația relatată de ʿAlī înainte de salut
٧ـ وبعد السلام يستغفر؛ روى مسلم عن ثوبان قال: كان رسول الله صلى الله عليه وسلم إذا انصرف من صلاته استغفر ثلاثا، وقال: «اللهم أنت السلام، ومنك السلام، تباركت ذا الجلال والإكرام»؛ قال الوليد: فقلت للأوزاعي: كيف الاستغفار؟ قال: تقول: أستغفر الله، أستغفر الله.
7. După salut se cere iertare. Muslim a relatat de la Thawbān, care a spus: „Când Trimisul lui Allah ﷺ își încheia rugăciunea, cerea iertare de trei ori și spunea: «O, Allah, Tu ești Pacea și de la Tine vine pacea! Binecuvântat ești Tu, Stăpân al măreției și al cinstei!»” Al-Walīd a spus: „L-am întrebat pe al-Awzāʿī: «Cum se cere iertare?» A răspuns: «Spui: Îi cer iertare lui Allah! Îi cer iertare lui Allah!»”138
Muslim, nr. 591
قال شيخ الإسلام ابن تيمية رحمه الله: «والاستغفار يمحو الذنوب فيزيل العذاب، كما قال تعالى:
Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, a spus: „Cererea iertării șterge păcatele și înlătură pedeapsa, după cum a spus Preaînaltul:
Ibn Taymiyyah, Jāmiʿ al-masāʾil, 6/274–275
وَمَا كَانَ ٱللَّهُ مُعَذِّبَهُمْ وَهُمْ يَسْتَغْفِرُونَ
«Allah nu avea să îi pedepsească în timp ce ei cereau iertare.»
Coran, al-Anfāl 8:33 · fragment
وقد كان النبي صلى الله عليه وسلم يطلب من الله المغفرة في أول الصلاة في الاستفتاح، كما في حديث أبي هريرة الصحيح، وحديث علي الصحيح في أول ما يكبر، ثم يطلب الاستغفار بعد التحميد إذا رفع رأسه، ويطلب الاستغفار في دعاء التشهد كما في حديث علي وغيره، ويطلب الاستغفار في الركوع والسجود كما في حديث عائشة الصحيح، ورواه أبو داود والنسائي وابن ماجه، وروى مسلم وأبو داود عن أبي هريرة أن النبي صلى الله عليه وسلم كان يقول في سجوده «اللهم اغفر لي ذنبي كله، دقه وجله، وأوله وآخره، وعلانيته وسره»، فلم يبق حال من أحوال الصلاة، ولا ركن من أركانها إلا استغفر الله فيه».
Profetul ﷺ Îi cerea lui Allah iertare la începutul rugăciunii, în invocația de deschidere, după cum se află în hadithul autentic al lui Abū Hurayrah și în cel autentic al lui ʿAlī, la primul takbīr. Apoi cerea iertare după laudă, când își ridica capul; cerea iertare în invocația din tashahhud, după cum se află în relatarea lui ʿAlī și în altele; cerea iertare în plecăciune și prosternare, după cum se află în hadithul autentic al lui ʿĀʾishah, relatat și de Abū Dāwūd, al-Nasāʾī și Ibn Mājah. Muslim și Abū Dāwūd au relatat de la Abū Hurayrah că Profetul ﷺ spunea în prosternare: «O, Allah, iartă-mi păcatul în întregime: pe cel mic și pe cel mare, pe cel dintâi și pe cel din urmă, pe cel văzut și pe cel ascuns!» Nu a rămas nicio stare a rugăciunii și niciun stâlp al ei în care să nu Îi fi cerut iertare lui Allah.”139
Ibn Taymiyyah, Jāmiʿ al-masāʾil, 6/274–275
Notele originale
Nr. 233.
Al-Bukhārī, nr. 528; Muslim, nr. 283.
Nr. 201.
Al-Bukhārī, nr. 794; Muslim, nr. 484.
Nr. 771.
Nr. 483.
Nr. 874. Al-Albānī i-a declarat lanțul autentic în Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd, nr. 818.
Nr. 201.
Nr. 591.
Jāmiʿ al-masāʾil, 6/274–275.