Text integral · Pasaje · 40
Rugăciunea, obligație pentru toți profeții — binecuvântarea și pacea fie asupra lor
فريضة الصلاة على جميع النبيين ـ عليهم الصلاة والسلام ـ
Printre dovezile locului înalt al rugăciunii și ale marii sale însemnătăți se numără faptul că Allah a impus-o tuturor profeților — binecuvântarea și pacea fie asupra lor — și ne-a înștiințat despre cinstea pe care aceștia i-o acordau. Numeroase pasaje din Nobilul Coran mărturisesc și dovedesc aceasta. Iată câteva dintre ele:
1. Ceea ce Allah a spus în povestea lui Iona — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — când l-a înghițit peștele:
فَلَوْلَآ أَنَّهُۥ كَانَ مِنَ ٱلْمُسَبِّحِينَ لَلَبِثَ فِى بَطْنِهِۦٓ إِلَىٰ يَوْمِ يُبْعَثُونَ
„Dacă el n-ar fi fost dintre cei care aduceau slavă, ar fi rămas în pântecele lui până în ziua când vor fi înviați.”
Coran, al-Ṣāffāt 37:143–144
Ibn ʿAbbās a explicat: „Dintre cei care se rugau.” Aceeași explicație este relatată de la Saʿīd ibn Jubayr și Qatādah.4
2. Despre prietenul Său apropiat, Avraam, Allah a pomenit că, atunci când l-a dus pe Ismael — binecuvântarea și pacea fie asupra amândurora — și l-a așezat într-o vale nelocuită, s-a rugat Domnului său astfel:
رَّبَّنَآ إِنِّىٓ أَسْكَنتُ مِن ذُرِّيَّتِى بِوَادٍ غَيْرِ ذِى زَرْعٍ عِندَ بَيْتِكَ ٱلْمُحَرَّمِ رَبَّنَا لِيُقِيمُوا۟ ٱلصَّلَوٰةَ
„Domnul nostru! Eu am așezat o parte dintre urmașii mei într-o vale fără semănături, lângă Casa Ta cea Sfântă, Domnul nostru, ca ei să împlinească rugăciunea.”
Coran, Ibrāhīm 14:37 · fragment
El nu a pomenit nicio altă faptă în afara rugăciunii. Aceasta arată că nicio faptă nu este mai bună decât rugăciunea și nici nu se ridică la măsura ei. Preaînaltul a mai spus:
وَإِذْ بَوَّأْنَا لِإِبْرَٰهِيمَ مَكَانَ ٱلْبَيْتِ أَن لَّا تُشْرِكْ بِى شَيْـًٔا وَطَهِّرْ بَيْتِىَ لِلطَّآئِفِينَ وَٱلْقَآئِمِينَ وَٱلرُّكَّعِ ٱلسُّجُودِ
„Și când i-am arătat lui Avraam locul Casei: «Să nu-Mi asociezi nimic și să cureți Casa Mea pentru cei care o înconjoară, pentru cei care stau în rugăciune și pentru cei care se pleacă și se prosternează!»”
Coran, al-Ḥajj 22:26
Și a pomenit între rugile lui:
رَبِّ ٱجْعَلْنِى مُقِيمَ ٱلصَّلَوٰةِ وَمِن ذُرِّيَّتِى ۚ رَبَّنَا وَتَقَبَّلْ دُعَآءِ
„Domnul meu! Fă-mă să împlinesc rugăciunea, precum și pe unii dintre urmașii mei! Domnul nostru, primește ruga mea!”
Coran, Ibrāhīm 14:40
3. Despre Ismael — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:
وَٱذْكُرْ فِى ٱلْكِتَـٰبِ إِسْمَـٰعِيلَ ۚ إِنَّهُۥ كَانَ صَادِقَ ٱلْوَعْدِ وَكَانَ رَسُولًا نَّبِيًّا وَكَانَ يَأْمُرُ أَهْلَهُۥ بِٱلصَّلَوٰةِ وَٱلزَّكَوٰةِ
„Și pomenește-l în Carte pe Ismael! El era credincios făgăduinței sale și era trimis și profet. Le poruncea celor din familia sa rugăciunea și dania.”
Coran, Maryam 19:54–55
4. Despre Isaac — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — și urmașii săi a spus:
وَوَهَبْنَا لَهُۥٓ إِسْحَـٰقَ وَيَعْقُوبَ نَافِلَةً ۖ وَكُلًّا جَعَلْنَا صَـٰلِحِينَ وَجَعَلْنَـٰهُمْ أَئِمَّةً يَهْدُونَ بِأَمْرِنَا وَأَوْحَيْنَآ إِلَيْهِمْ فِعْلَ ٱلْخَيْرَٰتِ وَإِقَامَ ٱلصَّلَوٰةِ وَإِيتَآءَ ٱلزَّكَوٰةِ
„Și i l-am dăruit pe Isaac, iar pe Iacov ca dar în plus, și pe toți i-am făcut dreptcredincioși. I-am făcut conducători care călăuzeau după porunca Noastră și le-am revelat să săvârșească fapte bune, să împlinească rugăciunea și să dea dania.”
Coran, al-Anbiyāʾ 21:72–73 · fragment
5. În povestea lui Șuʿayb — binecuvântarea și pacea fie asupra lui —, când acesta le-a interzis oamenilor din neamul său să adore pe altcineva în afara lui Allah și să înșele la măsură și la cântar, ei au spus:
يَـٰشُعَيْبُ أَصَلَوٰتُكَ تَأْمُرُكَ أَن نَّتْرُكَ مَا يَعْبُدُ ءَابَآؤُنَآ
„O, Șuʿayb! Oare rugăciunea ta îți poruncește ca noi să părăsim ceea ce adorau părinții noștri?”
Coran, Hūd 11:87 · fragment
Aceasta arată că ei nu îl vedeau cinstind vreo altă faptă așa cum cinstea rugăciunea.5
6. Pe Moise — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — Allah, Cel Măreț și Atotputernic, l-a apropiat pentru o convorbire tainică și i-a vorbit cu adevărat. Prima îndatorire pe care i-a impus-o după adorarea Sa a fost împlinirea rugăciunii, fără să-i numească o altă îndatorire. Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, i S-a adresat lui Moise prin cuvintele Sale, fără vreun tălmaci între El și acesta:
فَٱسْتَمِعْ لِمَا يُوحَىٰٓ إِنَّنِىٓ أَنَا ٱللَّهُ لَآ إِلَـٰهَ إِلَّآ أَنَا۠ فَٱعْبُدْنِى وَأَقِمِ ٱلصَّلَوٰةَ لِذِكْرِىٓ
„Ascultă, așadar, ceea ce ți se revelează! Eu sunt Allah! Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Mine. Așadar, adoră-Mă și împlinește rugăciunea pentru pomenirea Mea!”
Coran, Ṭā Hā 20:13–14
Aceasta arată marea însemnătate a rugăciunii și întâietatea ei față de celelalte fapte, căci atunci când S-a adresat celui pe care îl chemase la convorbirea Sa, Allah nu a început cu vreo îndatorire înaintea ei. Apoi, printre primele porunci date lui Moise — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a fost să le poruncească fiilor lui Israel rugăciunea după ce crezuseră în el. Cel Atotputernic și Măreț a spus:
وَأَوْحَيْنَآ إِلَىٰ مُوسَىٰ وَأَخِيهِ أَن تَبَوَّءَا لِقَوْمِكُمَا بِمِصْرَ بُيُوتًا وَٱجْعَلُوا۟ بُيُوتَكُمْ قِبْلَةً وَأَقِيمُوا۟ ٱلصَّلَوٰةَ
„Și le-am revelat lui Moise și fratelui său: «Alegeți pentru neamul vostru case în Egipt, faceți din casele voastre locuri de rugăciune și împliniți rugăciunea!»”
Coran, Yūnus 10:87 · fragment
7. David — binecuvântarea și pacea fie asupra lui —, profetul lui Allah și alesul Său, când a săvârșit greșeala și a dorit să se căiască, nu a găsit pentru căința sa alt refugiu decât rugăciunea. Allah Preaînaltul a spus:
فَٱسْتَغْفَرَ رَبَّهُۥ وَخَرَّ رَاكِعًا وَأَنَابَ
„El a cerut iertare Domnului său, a căzut plecându-se și s-a întors cu căință.”
Coran, Ṣād 38:24 · fragment
8. Lui Solomon, fiul lui David — binecuvântarea și pacea fie asupra amândurora —, i-au fost înfățișați caii spre seară. Privitul lor l-a distras de la rugăciunea de după-amiază, până când timpul ei a trecut. S-a întristat și a regretat, pedepsindu-se prin renunțarea la caii care îl distraseră până la trecerea timpului rugăciunii. Preaînaltul a spus:
وَوَهَبْنَا لِدَاوُۥدَ سُلَيْمَـٰنَ ۚ نِعْمَ ٱلْعَبْدُ ۖ إِنَّهُۥٓ أَوَّابٌ إِذْ عُرِضَ عَلَيْهِ بِٱلْعَشِىِّ ٱلصَّـٰفِنَـٰتُ ٱلْجِيَادُ فَقَالَ إِنِّىٓ أَحْبَبْتُ حُبَّ ٱلْخَيْرِ عَن ذِكْرِ رَبِّى حَتَّىٰ تَوَارَتْ بِٱلْحِجَابِ رُدُّوهَا عَلَىَّ ۖ فَطَفِقَ مَسْحًۢا بِٱلسُّوقِ وَٱلْأَعْنَاقِ
„Și lui David i l-am dăruit pe Solomon. Ce rob minunat! El se întorcea neîncetat către Noi. Când, spre seară, i-au fost înfățișați caii aleși și iuți, el a spus: «Am preferat iubirea bunurilor în locul pomenirii Domnului meu, până când [soarele] s-a ascuns după văl. Aduceți-i înapoi la mine!» Și a început să le lovească picioarele și grumazurile.”
Coran, Ṣād 38:30–33
ذكر غير واحد من السلف والمفسرين أنه اشتغل بعرضها حتى فات وقت صلاة العصر، والذي يقطع به أنه لم يتركها عمدا، بل نسيانا كما شغل النبي صلى الله عليه وسلم يوم الخندق عن صلاة العصر حتى صلاها بعد الغروب.
Ibn Kathīr, Allah să aibă milă de el, spune: „Mai mulți dintre înaintași și dintre comentatorii Coranului au pomenit că a fost prins cu înfățișarea lor, până când a trecut timpul rugăciunii de după-amiază. Lucrul sigur este că nu a lăsat-o în mod voit, ci a uitat, așa cum și Profetul ﷺ a fost împiedicat, în ziua Șanțului, să împlinească rugăciunea de după-amiază și a împlinit-o abia după apus.”6
Ibn Kathīr, Tafsīr, 7/65
9. În povestea lui Zaharia — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:
فَنَادَتْهُ ٱلْمَلَـٰٓئِكَةُ وَهُوَ قَآئِمٌ يُصَلِّى فِى ٱلْمِحْرَابِ
„Atunci îngerii l-au chemat, pe când el stătea în picioare, rugându-se în sanctuar.”
Coran, Āl ʿImrān 3:39 · fragment
10. Despre Isus — binecuvântarea și pacea fie asupra lui —, când a vorbit prunc fiind, în leagăn, a relatat că a spus:
قَالَ إِنِّى عَبْدُ ٱللَّهِ ءَاتَىٰنِىَ ٱلْكِتَـٰبَ وَجَعَلَنِى نَبِيًّا وَجَعَلَنِى مُبَارَكًا أَيْنَ مَا كُنتُ وَأَوْصَـٰنِى بِٱلصَّلَوٰةِ وَٱلزَّكَوٰةِ مَا دُمْتُ حَيًّا
„El a spus: «Eu sunt robul lui Allah! El mi-a dăruit Cartea și m-a făcut profet. M-a făcut binecuvântat oriunde m-aș afla și mi-a poruncit rugăciunea și dania cât timp voi fi viu.»”
Coran, Maryam 19:30–31
11. Despre profeții fiilor lui Israel, Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a spus:
وَلَقَدْ أَخَذَ ٱللَّهُ مِيثَـٰقَ بَنِىٓ إِسْرَٰٓءِيلَ وَبَعَثْنَا مِنْهُمُ ٱثْنَىْ عَشَرَ نَقِيبًا ۖ وَقَالَ ٱللَّهُ إِنِّى مَعَكُمْ ۖ لَئِنْ أَقَمْتُمُ ٱلصَّلَوٰةَ وَءَاتَيْتُمُ ٱلزَّكَوٰةَ وَءَامَنتُم بِرُسُلِى
„Allah a luat legământul fiilor lui Israel și am ridicat dintre ei douăsprezece căpetenii. Allah a spus: «Eu sunt cu voi, dacă împliniți rugăciunea, dați dania și credeți în trimișii Mei.»”
Coran, al-Māʾidah 5:12 · fragment
12. Cel Atotputernic și Măreț i-a pomenit pe profeți unul câte unul și i-a descris, apoi a spus:
أُو۟لَـٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ أَنْعَمَ ٱللَّهُ عَلَيْهِم مِّنَ ٱلنَّبِيِّـۧنَ مِن ذُرِّيَّةِ ءَادَمَ وَمِمَّنْ حَمَلْنَا مَعَ نُوحٍ وَمِن ذُرِّيَّةِ إِبْرَٰهِيمَ وَإِسْرَٰٓءِيلَ وَمِمَّنْ هَدَيْنَا وَٱجْتَبَيْنَآ ۚ إِذَا تُتْلَىٰ عَلَيْهِمْ ءَايَـٰتُ ٱلرَّحْمَـٰنِ خَرُّوا۟ سُجَّدًا وَبُكِيًّا
„Aceștia sunt cei pe care Allah i-a binecuvântat dintre profeți, din urmașii lui Adam, dintre cei pe care i-am purtat cu Noe, din urmașii lui Avraam și ai lui Israel și dintre cei pe care i-am călăuzit și i-am ales. Când li se recitau versetele Celui Milostiv, cădeau în prosternare, plângând.”
Coran, Maryam 19:58
Astfel, El ne-a înștiințat despre toți profeții că refugiul lor era rugăciunea, prin care Îl adorau pe Allah și se apropiau de El. Apoi a spus:
فَخَلَفَ مِنۢ بَعْدِهِمْ خَلْفٌ أَضَاعُوا۟ ٱلصَّلَوٰةَ وَٱتَّبَعُوا۟ ٱلشَّهَوَٰتِ ۖ فَسَوْفَ يَلْقَوْنَ غَيًّا
„După ei au venit urmași care au neglijat rugăciunea și au urmat poftele. Ei vor întâmpina osânda.”
Coran, Maryam 19:59
Adică o vale în Gheena.7
S-a relatat de la Trimisul lui Allah ﷺ că profeții dinaintea lui — binecuvântările lui Allah fie asupra lor — împlineau cele cinci rugăciuni pe care Gavriil le-a împlinit împreună cu Profetul ﷺ. Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
أمني جبريل عند البيت مرتين؛ صلى بي الظهر حين مالت الشمس قدر الشراك، وصلى بي العصر حين كان ظل كل شيء مثله، وصلى المغرب حين أفطر الصائم، وصلى العشاء حين غاب الشفق، وصلى بي الفجر حين حرم الطعام والشراب على الصائم، وصلى بي الغد الظهر حين كان ظل كل شيء مثله، وصلى بي العصر حين صار ظل كل شيء مثليه، وصلى بي المغرب حين أفطر الصائم، وصلى بي العشاء حين ذهب ثلث الليل، وصلى بي الغداة بعدما أسفر، ثم التفت إلي؛ فقال: يا محمد! الوقت فيما بين هذين الوقتين، هذا وقت الأنبياء قبلك.
„Gavriil m-a condus de două ori în rugăciune lângă Casă. A împlinit cu mine rugăciunea de la amiază când soarele trecuse de zenit cu măsura unei curele de sandală. A împlinit cu mine rugăciunea de după-amiază când umbra fiecărui lucru era cât el însuși. A împlinit rugăciunea de la apus când cel care postește își încheie postul; rugăciunea de noapte când dispăruse amurgul și rugăciunea din zori când mâncarea și băutura deveniseră oprite celui care postește. A doua zi, a împlinit cu mine rugăciunea de la amiază când umbra fiecărui lucru era cât el însuși, rugăciunea de după-amiază când umbra fiecărui lucru devenise de două ori cât el, rugăciunea de la apus când cel care postește își încheie postul, rugăciunea de noapte când trecuse o treime din noapte și rugăciunea de dimineață după ce se luminase. Apoi s-a întors spre mine și a spus: «O, Muḥammad! Timpul este între aceste două momente. Acesta este timpul profeților dinaintea ta.»”8
Relatat de al-Marwazī, Taʿẓīm qadr al-ṣalāh, nr. 29
L-a relatat al-Marwazī în cartea sa Taʿẓīm qadr al-ṣalāh, nr. 29. Tot din ea au fost sintetizate învățăturile pomenite mai sus. Allah să ne dea tuturor izbândă în cinstirea rugăciunii și în buna ei împlinire! El aude rugile.
Notele originale
Vezi Tafsīr al-Ṭabarī, 21/109.
Învățatul al-Saʿdī, Allah să aibă milă de el, spune în comentariul acestui verset:
إن الصلاة لم تزل مشروعة للأنبياء المتقدمين، وأنها من أفضل الأعمال، حتى إنه متقرر عند الكفار فضلها وتقديمها على سائر الأعمال، وأنها تنهى عن الفحشاء والمنكر، وهي ميزان للإيمان وشرائعه، فبإقامتها تكمل أحوال العبد، وبعدم إقامتها تختل أحواله الدينية»
Rugăciunea le-a fost rânduită și profeților de dinainte. Ea este dintre cele mai bune fapte, astfel încât chiar și necredincioșii recunoșteau meritul și întâietatea ei față de celelalte fapte. Ea oprește de la necuviință și de la rău și este o măsură a credinței și a rânduielilor ei. Prin împlinirea ei se desăvârșește starea robului, iar când nu este împlinită, viața sa religioasă se tulbură.
Al-Saʿdī, comentariul versetului Hūd 11:87
Tafsīr Ibn Kathīr, 7/65.
Vezi Tafsīr al-Ṭabarī, 18/217–218.
Relatat de Aḥmad, nr. 3322; Abū Dāwūd, nr. 393; și al-Tirmidhī, nr. 149. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ, nr. 1402.