Prețuirea rugăciunii

Există două înfățișări mărețe ale robului înaintea Domnului său: una în această viață lumească, iar cealaltă în ziua când Îl va întâlni pe Allah, Cel Măreț și Preaînalt, în Ziua Învierii. De buna împlinire a primei înfățișări depind izbânda și fericirea robului la cea de-a doua; iar de stricarea stării sale la prima înfățișare depind pierzania și paguba lui la cea de-a doua.

Prima înfățișare este această rugăciune pe care Allah, Cel Măreț și Preaînalt, le-a rânduit-o robilor Săi și le-a impus-o de cinci ori în fiecare zi și noapte. Cine păzește această rugăciune, îi acordă atenție și grijă, o împlinește la timpurile ei și îi păzește condițiile, stâlpii și obligațiile va avea o înfățișare ușoară în Ziua Învierii și va avea izbândă și reușită. Dacă însă ia în ușor această înfățișare, nu se îngrijește de rugăciune, nu-i acordă atenție, nu stăruie în ea și nu-i păzește stâlpii, condițiile și obligațiile, înfățișarea din Ziua Învierii îi va fi grea.

Al-Tirmidhī, al-Nasāʾī și alții au relatat de la Ḥurayth ibn Qabīṣah, Allah să aibă milă de el, că a spus:

Aceasta este o relatare autentică.

Cugetați, Allah să vă ocrotească, la felul în care starea bună la a doua înfățișare depinde de starea bună la prima, iar pierderea de la cea de-a doua depinde de pierderea de la prima.

Da, cel care irosește această rugăciune, o ia în ușor și nu se îngrijește să o împlinească și să o păzească își hotărăște singur — fie că vrea, fie că nu — pierderea vădită la a doua înfățișare, în ziua când Îl va întâlni pe Allah, Cel Măreț și Preaînalt. Atunci va regreta, dar regretul nu-i va folosi.

Imamul Aḥmad a relatat în Musnad de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, că Profetul ﷺ a pomenit într-o zi rugăciunea și a spus:

Cel care irosește rugăciunea își hotărăște singur — fie că vrea, fie că nu — să fie adunat în Ziua Învierii alături de căpeteniile necredinței și de stâlpii falsului. Fiindcă în această viață a îngăduit să fie distras de la rugăciune de distracții și deșertăciuni, de înșelăciune și rătăcire, de nesupunere și desfrâu, de urmarea căpeteniilor viciului și a celor care cheamă la stricăciune, în Ziua Învierii va fi adunat împreună cu cei asemenea lui:

Fiecare va fi adunat în Ziua Învierii împreună cu cei asemenea lui din această viață. Dacă a fost dintre oamenii rugăciunii, care o păzesc în casele lui Allah, în Ziua Învierii va fi cinstit prin a fi adunat alături de cei care se roagă, de cei ascultători, de profeți, de cei cu desăvârșită sinceritate, de martiri și de cei drepți. Ce tovarăși buni! Iar cel care își refuză aceasta, lăsându-se distras de la rugăciune de nesupunere și rătăcire, de distracții și deșertăciuni, va fi adunat în Ziua Învierii împreună cu cei asemenea lui. Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Apoi cugetă, Allah să te ocrotească, la înfățișarea din Ziua Învierii! Cugetă la acea înfățișare, căci vei sta acolo — da, pe Allah! Este o înfățișare cumplită și înfricoșătoare. Știi cât durează? Durata ei este de cincizeci de mii de ani. Oamenii vor sta într-o singură zi a cărei durată este de cincizeci de mii de ani. Cum se compară acea zi cu zilele tale din această viață? Să presupunem că ai trăit șaizeci de ani, șaptezeci, optzeci ori mai puțin sau mai mult. Ce sunt acei ani, acei câțiva ani, față de acea înfățișare cumplită? Ce sunt acei câțiva ani față de o zi de cincizeci de mii de ani?

Apoi, dacă viața ta ar fi, de pildă, de șaizeci de ani, o treime ai petrecut-o dormind, căci dormi aproximativ opt ore în fiecare zi și noapte. Cel care doarme nu este ținut răspunzător. Cine a trăit șaizeci de ani a dormit, așadar, douăzeci de ani din viață. Mai sunt aproximativ cincisprezece ani de la începutul vieții în care robului nu-i revenea încă răspunderea religioasă. Câți ani îți mai rămân oare, așadar, din această viață?

Teme-te, așadar, de Allah, Allah să te ocrotească, în privința acestei rugăciuni și păzește această înfățișare înaintea lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt! Cinstește această rugăciune, Allah să te ocrotească, și vei dobândi însemnătate înaintea lui Allah, iar rangul tău la El se va înălța. Ferește-te să o irosești, căci irosirea ei este pierderea vădită!

S-a transmis în mod autentic în al-Mustadrak al lui al-Ḥākim, de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus:³⁶

Prin precizarea duratei ca timp dintre două rugăciuni se atrage atenția asupra însemnătății rugăciunii și a înrâuririi ei în dobândirea acestei ușurări.

Să ne temem, așadar, de Allah în rugăciunea noastră! Să ne temem de Allah în privința acestei mari îndatoriri, pe care atât de mulți oameni au ajuns să o disprețuiască, să o ia în ușor și să o neglijeze, irosind-o împreună cu condițiile, stâlpii și obligațiile ei. Este o stare întristătoare, cu lucruri dureroase și o realitate apăsătoare.

Irosirea rugăciunii înseamnă lipsirea de orice bine în această viață și în Viața de Apoi și o pierdere vădită. Ferește-te să nu alegi pentru tine decât o viață de înjosire, umilință și pierdere! Cine irosește rugăciunea și-a hotărât singur aceasta și s-a mulțumit cu o viață de înjosire.

Da, ce bine mai poate fi nădăjduit și ce virtute mai poate fi așteptată dacă se irosește această rugăciune, legătura dintre rob și Allah?

Cineva i-a spus unui predicator, mustrându-l și reproșându-i: „De mulți ani ne ții predici. Ce ai înfăptuit?” El i-a răspuns: „Iar voi ați ascultat în tot acest timp. Ce ați făcut?”

Când musulmanul aude un îndemn sau o predică, să o așeze în inima lui și să se îndrepte către Domnul și Ocrotitorul său, măreț fie El, cerându-I să-i dea izbândă în faptă, să-l îndrume drept și să nu-l lase în seama lui însuși nici cât o clipire de ochi. Altminteri, câte îndemnuri și avertismente au auzit oamenii, și totuși unii rămân nepăsători! Înaintea lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, se vor întâlni toate făpturile și toți robii, iar acolo vor fi răsplata și socoteala. Robul să folosească, așadar, prezența lui în această viață pentru a se îndrepta, a-și curăța starea și a-și face faptele bune. Izbânda este numai în mâna lui Allah, singur, fără asociat.

O, Allah, Te rugăm, pentru că Tu ești Allah și nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine, prin numele Tale cele mai frumoase și însușirile Tale înalte, să ne faci, prin bunătatea și dărnicia Ta, pe toți dintre cei care împlinesc rugăciunea, precum și pe unii dintre urmașii noștri, Domn al lumilor!