Explicația unui hadith cuprinzător despre crez

Ție Îți aparține lauda! Tu ești Stăpânul cerurilor, al pământului și al celor din ele.¹²

Aceasta afirmă că cerurile, pământul și cei din ele sunt ale lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. El, Măreț și Preaînalt, nu are niciun asociat în stăpânire, nici măcar cât greutatea unui fir de colb. Întreaga stăpânire Îi aparține lui Allah. El cârmuiește cele stăpânite după cum voiește: creează și dă cele de trebuință, dă moartea și dă viața, hotărăște și duce la îndeplinire, înalță în cinste și umilește, coboară și ridică. Nimeni nu-I poate respinge judecata și nimeni nu-I poate revizui hotărârea.

Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a spus:

„Adevărata stăpânire nu se împlinește decât prin dăruire și reținere, cinstire și umilire, răsplătire și pedepsire, mânie și mulțumire, numire și destituire, prin înălțarea în cinste a celui căruia i se cuvine cinstea și umilirea celui căruia i se cuvine umilința. Allah Preaînaltul a spus:

„Spune: «O, Allah, Stăpân al stăpânirii! Tu dai stăpânirea cui voiești și iei stăpânirea de la cine voiești; înalți în cinste pe cine voiești și umilești pe cine voiești. În mâna Ta este binele. Tu ai putere asupra tuturor lucrurilor. Tu faci să intre noaptea în zi și faci să intre ziua în noapte; scoți viul din mort și scoți mortul din viu și dai cele de trebuință cui voiești, fără socoteală».”

Și Preaînaltul a spus:

„Toți cei din ceruri și de pe pământ Îi cer Lui. În fiecare zi El împlinește câte o lucrare.”

Iartă un păcat, înlătură o strâmtorare, risipește o întristare, sprijină un asuprit, îl prinde pe un asupritor, eliberează un captiv, îl îmbogățește pe un sărac, alină o inimă frântă, vindecă un bolnav, iartă o poticnire, acoperă o lipsă, îi dă cinste unui umilit, îl umilește pe un om de vază și îi dă celui care cere. Înlătură o stăpânire și aduce alta, face ca zilele să se schimbe între oameni, ridică unele neamuri și coboară altele. Aduce la vremea lor destinele pe care le-a hotărât cu cincizeci de mii de ani înainte de crearea cerurilor și a pământului. Nimic din ele nu vine nici mai devreme, nici mai târziu. Le-a cuprins pe toate, așa cum le-a cuprins Cartea Sa, cum au fost scrise de condeiul Său, cum s-a împlinit asupra lor hotărârea Sa și cum au fost cunoscute mai înainte de știința Sa.

El singur rânduiește toate cele stăpânite, după rânduiala unui Stăpân Atotputernic, Biruitor, Drept, Milostiv, cu stăpânire deplină. Nimeni nu-I dispută stăpânirea și nimeni nu I se împotrivește în ea. Rânduiala Sa în împărăție se întemeiază pe dreptate și binefacere, pe înțelepciune, folos și îndurare, fără să iasă vreodată din acestea”.¹³

Credința și convingerea robului că Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, este Stăpânul fără egal cer ca el să-L adore numai pe El și să-I închine numai Lui religia. Cum poate crede că numai El este Stăpânul, în mâna Căruia se află toate lucrurile, apoi să caute adăpost la altcineva? Unde este credința lui că Allah este Stăpânul în mâna Căruia se află stăpânirea cerurilor și a pământului? Celălalt, pe care îl cheamă, are oare vreo stăpânire pentru sine sau pentru altcineva?

În Nobilul Coran se arată în repetate rânduri că faptul că numai Allah deține stăpânirea, fără asociat, este o dovadă limpede a obligativității de a-L adora numai pe El. Preaînaltul a spus:

„Preaînalt este Allah, Stăpânul, Adevărul! Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de El, Domnul Tronului cel nobil.”

Adorarea altcuiva în afara Lui — a cuiva care nu-și poate aduce sieși nici rău, nici folos, care nu are putere nici asupra vieții, nici asupra morții și nici asupra învierii — este cea mai adâncă rătăcire și cea mai vădită deșertăciune. În Coran se află numeroase versete care întăresc acest adevăr și lămuresc acest lucru.

Allah Preaînaltul a spus:

„Ei și-au luat în afară de El divinități care nu creează nimic, ci sunt ele însele create, care nu-și pot aduce lor însele nici rău, nici folos și care nu au putere nici asupra morții, nici asupra vieții și nici asupra învierii.”

Și Preaînaltul a spus:

„El face să intre noaptea în zi și face să intre ziua în noapte și a supus soarele și luna, fiecare urmându-și cursul până la un termen hotărât. Acesta este Allah, Domnul vostru! A Lui este stăpânirea. Cei pe care îi chemați în afara Lui nu stăpânesc nici cât pielița unui sâmbure de curmală. Dacă îi chemați, nu vă aud chemarea, iar dacă ar auzi-o, nu v-ar răspunde. În Ziua Învierii vor tăgădui asocierea voastră. Nimeni nu-ți poate da de veste asemenea Celui Bineștiutor.”

Și Preaînaltul a spus:

„Spune: «Adorați voi în afară de Allah ceea ce nu vă poate aduce nici rău și nici folos, în vreme ce Allah este Cel care Aude, Atoateștiutor?»”

Și Preaînaltul a spus:

„Spune: «Chemați-i pe cei pe care îi socotiți divinități în afara Lui! Ei nu au puterea nici să îndepărteze răul de la voi, nici să-l mute».”

Și Preaînaltul a spus:

„Spune: «Chemați-i pe cei pe care îi socotiți divinități în afară de Allah! Ei nu stăpânesc nici greutatea unui fir de colb în ceruri și nici pe pământ. Ei nu au nicio parte în ele, iar El nu are dintre ei vreun ajutor».”

Adică nu stăpânesc nici măcar greutatea unui fir de colb în mod independent și nu o stăpânesc nici în asociere cu altcineva. Omul nu deține nimic în această viață decât prin faptul că Allah i-a dat să dețină, după cum s-a arătat în cuvintele Sale:

„Tu dai stăpânirea cui voiești și iei stăpânirea de la cine voiești.”

Nu este îngăduit ca aceluia care nu stăpânește în acest univers nici măcar greutatea unui fir de colb să-i fie închinat vreun fel de adorare. Adorarea este dreptul Stăpânului cel Măreț, al Creatorului cel Glorios, al Domnului care cârmuiește acest univers, fără asociat. Măreț este rangul Său, mare este puterea Sa, înaltă este slava Sa și nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de El.

Am văzut cândva, într-o țară, un bărbat de peste șaizeci de ani care purta la gât o amuletă. Atât de mult îi plăcea, încât o așezase deasupra hainelor sale, în vreme ce mulți o ascund. L-am întrebat: „De ce ți-ai pus aceasta la gât?” A răspuns: „Ca să-mi aducă belșug de cele necesare traiului”. Unii cred același lucru și despre șiragul de mărgele pentru pomenire. Pe Allah, a înțeles cel care spune așa ceva înțelesul Numelui lui Allah „Stăpânul”? Poartă la gât o bucată de metal și crede că ea îi aduce belșug! Unde este mintea? Unde este credința că Allah este Stăpânul, Dătătorul celor de trebuință, Dăruitorul și Generosul? Unde este credința lui în cuvintele lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul:

„În cer se află cele de trebuință traiului vostru și ceea ce vă este făgăduit.”

Adică la Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. Însă căpeteniile rătăcirii și cei care cheamă la deșertăciune strică religia și corup mințile. Profetul nostru — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Ceea ce mă tem cel mai mult pentru comunitatea mea sunt conducătorii care îi duc pe oameni în rătăcire.¹⁴

Aceștia îi aruncă pe oameni într-o mare primejdie, aducându-i la crezuri false și la atașamente greșite pentru care Allah n-a coborât nicio dovadă. Apoi, acel bărbat — iar meritul Îi aparține numai lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul —, după ce i-am arătat câteva dintre dovezile în această privință, a primit cele spuse și a zis: „Îi voi chema pe cei din neamul meu, avertizându-i asupra acestor lucruri greșite”.