Explicația unui hadith cuprinzător despre crez

La judecata Ta m-am îndreptat.

Aceasta arată că judecata trebuie cerută numai Legii lui Allah. Allah Preaînaltul a spus:

„Orice neînțelegere ați avea asupra unui lucru, judecata lui Îi aparține lui Allah. Acesta este Allah, Domnul meu. În El m-am încrezut și către El mă întorc.”

Și Preaînaltul a spus:

„Nu, pe Domnul tău! Ei nu vor crede până când nu te vor lua drept judecător în ceea ce se ivește între ei, apoi nu vor simți în sufletele lor nicio apăsare față de ceea ce ai hotărât și se vor supune pe deplin.”

Întoarcerea nu se face decât la Cartea lui Allah și la Sunna Profetului Său — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui:

„Dacă vă certați asupra unui lucru, aduceți-l înapoi la Allah și la Trimis, dacă credeți în Allah și în Ziua de Apoi.”

Întoarcerea la Allah este întoarcerea la Cartea Sa. Întoarcerea la Trimis ﷺ este întoarcerea la Sunna sa — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Celui care caută altceva i se aplică vorbele Preaînaltului:

„Oare judecata vremii ignoranței o caută ei? Și cine este mai bun decât Allah în judecată pentru un neam care are certitudine?”

După aceste principii mărețe pe care Profetul ﷺ le-a pus înainte în ruga sa tainică către Domnul său, Preaslăvitul și Preaînaltul, apropiindu-se de El prin ele, a început să ceară lucrul dorit: iertarea păcatelor.

Din aceasta învățăm un folos foarte mare: cel mai însemnat mijloc de apropiere de Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, pentru a dobândi izbânda înaintea Lui și mulțumirea Sa este crezul sănătos. Iată-l pe Profetul, călăuza și modelul nostru ﷺ, în ruga sa tainică către Domnul său, în miezul nopții, apropiindu-se de Allah prin aceste principii mărețe:

O, Allah, Tu ești Cel care susține cerurile și pământul. Tu ești Lumina cerurilor. Tu ești Stăpânul cerurilor. Tu ești Adevărul, făgăduința Ta este adevăr, cuvântul Tău este adevăr, întâlnirea cu Tine este adevăr, Paradisul este adevăr, Focul este adevăr, profeții sunt adevăr, Muḥammad ﷺ este adevăr și Ceasul este adevăr.

O, Allah, Ție m-am supus, în Tine am crezut, în Tine m-am încrezut, către Tine m-am întors cu căință, prin Tine am adus dovezi în dispută și la judecata Ta m-am îndreptat.

Toate acestea sunt convingeri de credință, ba chiar principiile de căpetenie ale crezului. El le amintește, afirmându-și credința în ele și adeverirea lor, și se apropie astfel de Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. Cel mai însemnat mijloc prin care se caută apropierea de Allah este, așadar, crezul sănătos.

Tot de aici se învață că stricarea crezului întrerupe mijlocul de apropiere. Dacă crezul omului se strică, mijlocul dintre el și Allah este întrerupt, fiindcă nu există apropiere de Allah fără un crez sănătos. Pe Allah, nu există apropiere de Allah fără un crez sănătos! Crezul stricat întrerupe mijlocul dintre om și Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. Nimic nu-l aduce pe om aproape de Allah decât crezul sănătos luat din Cartea lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, și din Sunna Profetului nostru cel nobil — Allah să-l binecuvânteze, să-i dăruiască pace și să reverse binecuvântări asupra lui. Acesta este un folos foarte prețios, de care să ținem seama!

De aici se învață și că pomenirile nou-născocite, alcătuite în chip forțat de cei care vorbesc fără temei și introduse de cei care se silesc să inventeze, întrerup mijlocul de apropiere. Ele îi țin pe oameni departe de pomenirile rânduite în religie, care cuprind întregul bine și desăvârșirea lui și sunt ferite de greșeală, ocupându-i cu pomeniri inventate, care nu sunt ferite de greșeală și de abatere.

Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah să aibă milă de el — a spus:

„A adopta o rânduială de pomenire care nu este rânduită în religie și a institui o pomenire care nu este rânduită în religie sunt lucruri oprite. Rugile și pomenirile rânduite în religie cuprind cele mai înalte cereri sănătoase și cele mai alese țeluri. Nu le părăsește în favoarea altor pomeniri, nou-născocite și inovate, decât un neștiutor, un nepăsător ori unul care încalcă măsura”.²⁰

El — Allah să aibă milă de el — a mai spus:

„Printre cei mai vinovați se află cel care își ia o rânduială de pomenire netransmisă de la Profet ﷺ, chiar dacă este rânduiala vreunui shaykh, și părăsește rânduielile profetice pe care le rostea mai-marele fiilor lui Ādam, călăuza făpturilor și dovada lui Allah asupra robilor Săi”.²¹