Explicația unui hadith cuprinzător despre crez

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Lauda Îi aparține lui Allah. Îl lăudăm, Îi cerem ajutor și iertare și ne întoarcem la El cu căință. Căutăm ocrotirea lui Allah de răul sufletelor noastre și de relele faptelor noastre. Pe cel pe care Allah îl călăuzește nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care îl lasă în rătăcire nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, lui, familiei și tuturor companionilor săi!

În această lucrare vom vorbi despre un text de crez de o mare însemnătate, cu un înțeles bogat și foloase deosebite. El reunește temeliile credinței și principiile de căpetenie ale religiei într-o formulare frumos concentrată, care le cuprinde pe deplin. Fiecare musulman ar trebui să-l învețe pe de rost și să-l repete în fiecare noapte, urmând exemplul Profetului nostru cel nobil — Allah să-l binecuvânteze, să-i dăruiască pace și să reverse binecuvântări asupra lui.

În cele două culegeri Ṣaḥīḥ s-a transmis de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — că, atunci când Profetul ﷺ se ridica noaptea pentru rugăciunea de tahajjud, spunea:¹

O, Allah, Ție Îți aparține lauda! Tu ești Cel care susține cerurile, pământul și pe cei din ele. Ție Îți aparține lauda! Tu ești Lumina cerurilor, a pământului și a celor din ele. Ție Îți aparține lauda! Tu ești Stăpânul cerurilor, al pământului și al celor din ele. Ție Îți aparține lauda! Tu ești Adevărul, făgăduința Ta este adevăr, cuvântul Tău este adevăr, întâlnirea cu Tine este adevăr, Paradisul este adevăr, Focul este adevăr, profeții sunt adevăr, Muḥammad ﷺ este adevăr și Ceasul este adevăr. O, Allah, Ție m-am supus, în Tine am crezut, în Tine m-am încrezut, către Tine m-am întors cu căință, prin Tine am adus dovezi în dispută și la judecata Ta m-am îndreptat. Iartă-mi, așadar, ceea ce am făcut înainte și ceea ce am făcut mai târziu, ceea ce am ascuns și ceea ce am arătat! Tu ești Cel care pune înainte și Cel care lasă în urmă. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine.

Într-o altă versiune a adăugat:

Nu există putere de a trece dintr-o stare în alta și nici tărie decât prin Allah.

Acesta este un text măreț și cuprinzător, alcătuit din douăzeci și două de propoziții, pe care Profetul nostru — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — le repeta în fiecare noapte, deschizând cu ele rugăciunea sa de noapte.

Fără îndoială, această grijă neîntreruptă pentru deschiderea rugăciunii de noapte prin aceste cuvinte mărețe arată însemnătatea și rangul lor înalt, mai ales când sunt rostite în miezul nopții,² când făpturile s-au liniștit, oamenii dorm și universul este cuprins de liniște. Este un timp de apropiere și de îndurare, în care porțile cerului se deschid cu îndurări și Domnul, Binecuvântat și Preaînalt, coboară la cerul cel mai apropiat, cu daruri și binefaceri.

În acest timp ales și nobil, robul dreptcredincios și sincer stă înaintea Domnului său, Binecuvântat și Preaînalt, ca să împlinească pentru El cât îi este cu putință din rugăciune. O deschide prin aceste cuvinte mărețe, care revarsă credință și adeverire, tawḥīd și sinceritate, supunere față de Allah, Binecuvântat și Preaînalt, și apropiere de El prin Numele și atributele Sale, Măreț și Preaînalt. Ele cuprind smerenie înaintea Lui, umilință în fața măreției și a slavei Sale și frângerea inimii înaintea Lui. Toate acestea au un puternic efect asupra întăririi credinței, a înrădăcinării crezului și a statornicirii tawḥīd-ului.

Trebuie știut că pomenirile rânduite în religie și rugile transmise de la Profetul și modelul nostru ﷺ nu sunt vorbe fără înțeles și nici cuvinte lipsite de conținut. Dimpotrivă, sunt cuvinte nobile și expresii mărețe, care cuprind cele mai înalte înțelesuri, cele mai însemnate țeluri și cele mai alese scopuri. Cum ar putea fi altfel? Sunt cuvintele celui sincer și adeverit, care nu vorbește din propria patimă: nu este decât o revelație care i se dezvăluie. El — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — le-a rostit în ruga sa tainică către Domnul său, Preaînaltul.

Stăruința Profetului nostru ﷺ asupra acestor cuvinte mărețe, când se ridica noaptea să se roage, ne arată limpede cât este de important ca musulmanul să-și amintească temeliile credinței și principiile crezului și să le aibă prezente în minte, lucrând la înnoirea, întărirea și înrădăcinarea credinței sale. Astfel, odată cu trecerea nopților și a zilelor, ea nu face decât să sporească în putere și statornicie. Aceste pomeniri binecuvântate, rânduite de religie, împlinesc în modul cel mai deplin acest lucru, astfel încât crezul robului credincios rămâne adânc înrădăcinat și se înnoiește odată cu trecerea timpului.

Într-un hadith, Profetul ﷺ spune:

Credința se uzează înlăuntrul fiecăruia dintre voi așa cum se uzează haina învechită. Cereți-I, așadar, lui Allah să înnoiască credința din inimile voastre!³

Într-o altă relatare:

Recitați Coranul: el va înnoi credința din inimile voastre!⁴

În Al-Musnad și în alte culegeri s-a relatat⁵ de la Abū Hurayra — Allah să fie mulțumit de el — că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Înnoiți-vă credința!” S-a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, cum ne înnoim credința?” A spus: „Rostiți des: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah»”.

Adică stăruința în rostirea ei înnoiește credința în inimă, o umple de lumină și îi sporește certitudinea și sinceritatea.

Aceasta este o stare care cere din partea robului muncă neîntreruptă, strădanie continuă cu propriul suflet și aducere-aminte permanentă. Crezul nu este un text pe care îl citești într-o anumită etapă a studiilor, apoi închei cu el, sau pe care îl studiezi cu un învățat într-o moschee, apoi te oprești. Dimpotrivă, el este un lucru statornic, care te însoțește în viață și rămâne cu tine în orice clipă.

Cuvintele mărețe ale acestei binecuvântate rugi de deschidere, prin care Profetul nostru — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — își deschidea rugăciunea de noapte, împlinesc din plin aceste înțelesuri, întăresc crezul și îl statornicesc în inimă într-un chip minunat. Musulmanul ar trebui, așadar, să învețe pe de rost aceste cuvinte și să se îngrijească să aibă și el o parte din rugăciunea de noapte, pe care s-o deschidă prin aceste cuvinte mărețe și binecuvântate transmise de la Profetul cel nobil — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Să nu-și lase nopțile să treacă astfel, lipsindu-se de acest bine îmbelșugat, de această virtute măreață și de acest dar binecuvântat.

Al-Ājurrī — Allah să aibă milă de el — a spus: „Este o cale nobilă și frumoasă pentru cel căruia Allah, Măreț și Preaînalt, îi dă izbândă; ușoară pentru cel căruia Allah i-o înlesnește… Cel care are parte de rugăciunea de noapte ar trebui să învețe acestea pe de rost. Îl îndemn să le memoreze tocmai ca să le folosească. Tot astfel, fiecare musulman ar trebui să le memoreze, chiar dacă nu are parte de rugăciunea de noapte, și să se roage cu ele, nădăjduind că Stăpânul său cel Generos îi va da izbânda de a se ruga noaptea, dacă Allah Preaînaltul voiește”.⁶

Învățații atrag aici atenția asupra însemnătății de a avea prezente în minte înțelesurile și semnificațiile pomenirilor rânduite în religie, pentru ca ele să aibă un efect puternic și să aducă folos și roade. Dacă însă omul le rostește ca pe niște cuvinte al căror sens nu-l înțelege și a căror semnificație n-o cunoaște, ele — după cum au spus învățații, Allah Preaînaltul să aibă milă de ei — au un efect slab, dacă nu sunt chiar lipsite de folos. Aceasta mai ales dacă faptele și vorbele lui contrazic înțelesul acestor cuvinte.

Dimpotrivă, dacă robul primește izbânda de a se îngriji de pomenirea lui Allah și de a stărui în ea, înțelegându-i sensul și împlinindu-i rostul și țelul, ea dă tot felul de roade coapte și aduce cele mai alese și gustoase fructe. După cum spune învățatul Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el:

„Este un pom care rodește cunoașterile și stările către care năzuiesc cei care străbat calea. Roadele lui nu pot fi dobândite decât din pomul pomenirii. Cu cât acel pom crește și rădăcina lui se întărește, cu atât roada sa este mai bogată. Pomenirea rodește toate treptele, de la trezire până la tawḥīd. Ea este originea fiecărei trepte și temelia pe care se clădește aceasta, așa cum zidul se ridică pe fundația sa și așa cum acoperișul se sprijină pe zid”.⁷

De la Allah cerem ajutorul. Nu există putere de a trece dintr-o stare în alta și nici tărie decât prin El.

A venit acum vremea să începem explicarea înțelesurilor propozițiilor acestei mărețe rugi de deschidere, transmise de la Profetul nostru cel nobil — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui —, într-o formă pe cât se poate de scurtă și concisă. Altfel, fiecare propoziție a ei ar avea nevoie de o tratare aparte, pe larg. Îl rog pe Allah, Preaînaltul, să ne binecuvânteze tuturor acest scurt demers și să ne pregătească prin el un bine, o binecuvântare, un folos și un câștig mai presus de ceea ce nădăjduim. Să-l facă pentru noi toți o cale binecuvântată spre înnoirea și întărirea credinței și spre statornicirea și înrădăcinarea crezului, cu îngăduința Sa, Binecuvântat și Preaînalt, cu sprijinul și ajutorul Său! El singur dă izbânda și nu are niciun asociat.