Text integral · Pasaje · 21
22. Nu există putere și nici tărie decât prin Allah
وَلَا حَوْلَ وَلَا قُوَّةَ إِلَّا بِاللَّهِ.
Nu există putere de a trece dintr-o stare în alta și nici tărie decât prin Allah.
Aceste cuvinte apar în unele versiuni ale hadithului din Ṣaḥīḥ. Sunt cuvinte de supunere și predare, de încredințare și de lepădare de orice putere și tărie în afară de ceea ce vine prin Allah. Robul nu deține nimic din hotărârea lucrurilor sale și nu are nicio cale de a respinge răul și nicio putere de a aduce binele decât prin voința lui Allah Preaînaltul. Robul nu poate trece de la neascultare la ascultare, de la boală la sănătate, de la slăbiciune la putere și de la lipsă la desăvârșire și sporire decât prin Allah. Nu are puterea de a se ocupa de vreun lucru al său sau de a împlini vreun scop ori țel al său decât prin Allah cel Măreț.
Aceste cuvinte mărețe cuprind afirmarea destinului, una dintre marile temelii ale religiei. Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a spus:
„Musulmanii au fost cu toții de acord asupra acestor cuvinte și le-au primit. Ele sunt un leac îndestulător pentru afirmarea destinului și pentru anularea spuselor grupării Qadariyya”.26
De aceea, imamul al-Bukhārī a intitulat un capitol din Cartea destinului din Ṣaḥīḥ astfel: „Capitolul: Nu există putere și nici tărie decât prin Allah”. Semnificația acestor cuvinte pentru credința în destin este limpede: cuprind predarea și supunerea robului și lepădarea de orice putere și tărie proprie. Lucrurile nu se petrec decât prin hotărârea și destinul lui Allah. Ceea ce voiește El este, iar ceea ce nu voiește nu este. Niciun fir de colb nu se mișcă decât cu îngăduința Sa și nimic nu se petrece decât prin voia Sa. Nu-I scapă greutatea unui fir de colb din ceruri ori de pe pământ, nici ceva mai mic sau mai mare: știința Sa le-a cuprins, puterea Sa le-a înconjurat, voia Sa s-a împlinit asupra lor și înțelepciunea Sa le-a cerut.
لَا إِلَهَ إِلَّا أَنْتَ، وَلَا حَوْلَ وَلَا قُوَّةَ إِلَّا بِاللَّهِ.
Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine și nu există putere de a trece dintr-o stare în alta și nici tărie decât prin Allah.
Aici sunt reunite tawḥīd-ul și cererea de ajutor. „Lā ilāha illā Allāh” sunt cuvintele tawḥīd-ului, a căror împlinire este:
إِيَّاكَ نَعْبُدُ
„Numai pe Tine Te adorăm.”
Coran, 1:5
„Nu există putere și nici tărie decât prin Allah” sunt cuvinte de cerere a ajutorului, a căror împlinire este:
وَإِيَّاكَ نَسْتَعِينُ
„Și numai de la Tine cerem ajutor.”
Coran, 1:5
Allah — Slavă Lui — a reunit aceste două temelii în mai multe locuri, precum în cuvintele:
فَٱعْبُدْهُ وَتَوَكَّلْ عَلَيْهِ
„Adoră-L și încrede-te în El!”
Coran, 11:123
Și în cuvintele:
عَلَيْهِ تَوَكَّلْتُ وَإِلَيْهِ أُنِيبُ
„În El m-am încrezut și către El mă întorc.”
Coran, 11:88
Și în cuvintele:
قُلْ هُوَ رَبِّى لَآ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ عَلَيْهِ تَوَكَّلْتُ وَإِلَيْهِ مَتَابِ
„Spune: «El este Domnul meu. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de El. În El m-am încrezut și către El este întoarcerea mea».”
Coran, 13:30
Și în cuvintele:
وَمَن يَتَّقِ ٱللَّهَ يَجْعَل لَّهُۥ مَخْرَجًا وَيَرْزُقْهُ مِنْ حَيْثُ لَا يَحْتَسِبُ ۚ وَمَن يَتَوَكَّلْ عَلَى ٱللَّهِ فَهُوَ حَسْبُهُۥٓ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ بَـٰلِغُ أَمْرِهِۦ ۚ قَدْ جَعَلَ ٱللَّهُ لِكُلِّ شَىْءٍ قَدْرًا
„Celui care se teme de Allah, El îi va da o ieșire și îl va înzestra de unde nici nu se așteaptă. Celui care se încrede în Allah, El îi este de ajuns. Allah Își împlinește hotărârea. Allah a rânduit pentru orice lucru o măsură.”
Coran, 65:2–3
Adorarea este pentru Allah, iar ajutorul se cere de la El. Ceea ce nu se face prin Allah nu poate fi, fiindcă nu există putere și nici tărie decât prin Allah. Ceea ce nu se face pentru Allah nu folosește și nu dăinuiește. Allah Preaînaltul știe cel mai bine.
Cât de tihnită, dulce și frumoasă este noaptea în al cărei miez musulmanul se ridică să se roage Domnului și Stăpânului său cât i-a rânduit Allah, deschizând rugăciunea prin această măreață rugă! Îi simte înțelesurile mărețe și semnificațiile nobile, își înnoiește credința și tawḥīd-ul și își întărește legătura cu Domnul și Stăpânul său, nădăjduind să dobândească prin ea stări curate, trepte înalte, roade mărețe, urmări binecuvântate și foloase lăudabile. Numai de la Allah vine izbânda; El nu are asociat.
Laudă lui Allah, Stăpânul lumilor! Îl rog pe Allah să facă acest demers închinat sincer Feței Sale, potrivit celor iubite de El și folositor robilor Săi. Să-mi dea mie și tuturor fraților noștri musulmani izbânda de a spune, de a face și de a intenționa ceea ce iubește și primește! Să ne călăuzească pe toți pe calea Sa cea dreaptă, calea celor pe care i-a binecuvântat dintre profeți, cei cu totul sinceri, martiri și dreptcredincioși. Ce tovarăși aleși sunt aceștia! El aude ruga, spre El se îndreaptă nădejdea, El ne este de ajuns și ce bun Ocrotitor este! Allah să-l binecuvânteze pe Profetul nostru Muḥammad, familia și companionii săi și să le dăruiască pace din belșug până în Ziua Judecății!27
Notele originale
Shifāʾ al-ʿAlīl, p. 112.
La originea acestei lucrări se află o prelegere pe care am ținut-o la Institutul Islamic din Gambia, la 25/6/1434 H. A fost transcrisă de pe înregistrare; apoi am făcut numeroase modificări și am adăugat citate și învățăminte. Numai de la Allah vine izbânda; El nu are asociat.