Text integral · Pasaje · 7
19. Iartă-mi ceea ce am făcut înainte și mai târziu
فَاغْفِرْ لِي مَا قَدَّمْتُ وَمَا أَخَّرْتُ وَمَا أَسْرَرْتُ وَمَا أَعْلَنْتُ.
Iartă-mi ceea ce am făcut înainte și ceea ce am făcut mai târziu, ceea ce am ascuns și ceea ce am arătat!
Adică: iartă-mi, o, Allah, toate păcatele! Îndurarea Ta este largă și iertarea Ta este generoasă. Tu ești Iertătorul, Îndurătorul, și nimeni nu iartă păcatele în afară de Tine. Allah Preaînaltul spune:
وَٱلَّذِينَ إِذَا فَعَلُوا۟ فَـٰحِشَةً أَوْ ظَلَمُوٓا۟ أَنفُسَهُمْ ذَكَرُوا۟ ٱللَّهَ فَٱسْتَغْفَرُوا۟ لِذُنُوبِهِمْ وَمَن يَغْفِرُ ٱلذُّنُوبَ إِلَّا ٱللَّهُ
„Cei care, când săvârșesc o faptă rușinoasă sau se nedreptățesc pe ei înșiși, își amintesc de Allah și cer iertare pentru păcatele lor — și cine poate ierta păcatele în afară de Allah?”
Coran, 3:135
Dacă ar fi spus „Iartă-mi toate păcatele”, propoziția ar fi fost mai scurtă și mai concentrată și ar fi cuprins toate acestea. Însă cererea de iertare este o stare foarte însemnată, în care robul trebuie să aibă prezente în minte felurile păcatelor pe care le-a săvârșit și faptul că ele sunt felurite: păcate vechi și noi, păcate puține și multe, păcate ascunse și vădite. Să aibă în minte toate acestea și faptul că este păcătos, că are lipsuri și că a căzut în toate. Să-I ceară lui Allah iertarea acestor păcate. Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, este Iertător, Îndurător; niciun păcat nu este prea mare pentru ca El, Măreț și Preaînalt, să-l ierte:
قُلْ يَـٰعِبَادِىَ ٱلَّذِينَ أَسْرَفُوا۟ عَلَىٰٓ أَنفُسِهِمْ لَا تَقْنَطُوا۟ مِن رَّحْمَةِ ٱللَّهِ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ يَغْفِرُ ٱلذُّنُوبَ جَمِيعًا ۚ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلْغَفُورُ ٱلرَّحِيمُ
„Spune: «O, robii Mei care ați întrecut măsura împotriva voastră înșivă, nu deznădăjduiți de îndurarea lui Allah! Allah iartă toate păcatele. El este Iertătorul, Îndurătorul».”
Coran, 39:53
Rangul și însemnătatea deosebită ale cererii de iertare nu sunt ascunse. Ea:
„Îl scoate pe rob de la fapta neplăcută la fapta iubită, de la lucrarea cu lipsuri la lucrarea deplină și îl ridică de la o treaptă mai joasă la una mai înaltă și mai desăvârșită. Cel care Îl adoră pe Allah și Îl cunoaște crește în fiecare zi — ba în fiecare oră, ba în fiecare clipă — în cunoașterea lui Allah și în înțelegerea religiei și a adorării sale. Simte aceasta când mănâncă, bea, doarme și se trezește, când vorbește și făptuiește. Își vede lipsurile în prezența inimii la treptele înalte și în împlinirea dreptului lor. Are nevoie de cererea de iertare în ceasurile nopții și la marginile zilei. Ba are neapărată nevoie de ea mereu: în vorbe și stări, în cele ascunse și în cele văzute, pentru foloasele ei, pentru binele pe care îl aduce, pentru răul pe care îl îndepărtează și pentru sporirea tăriei în lucrările inimii și ale trupului, lucrări ale certitudinii și ale credinței”.22
Notele originale
Ibn Taymiyyah, Majmūʿ al-Fatāwā, 11/696.