Al-Qasas

Sura al Qasas

Versetele 1 la 88

Revelata la Mecca

Foloase si invataminte din aceasta istorisire uimitoare

Semnele lui Allah, invatamintele Sale si istorisirile despre popoarele de mai inainte le sunt de folos si le aduc lumina numai credinciosilor. Folosul pe care robul il dobandeste din ele este potrivit masurii credintei sale. Allah istoriseste pentru credinciosi; cat despre ceilalti, El nu tine seama de ei, iar ei nu primesc din aceste istorisiri nici lumina, nici calauzire.

Cand Allah Preainaltul voieste un lucru, ii pregateste cauzele si il aduce la implinire treptat, putin cate putin, nu dintr-o singura data.

Oricat de mult ar slabi un popor oprimat, nu trebuie sa se lase cuprins de nepasare in cautarea dreptului sau si nici sa deznadajduiasca de ridicarea spre cele mai inalte trepte, mai ales cand este nedreptatit. Allah a izbavit poporul slab al fiilor lui Israel din robia lui Faraon si a capeteniilor lui, i-a facut puternici pe pamant si le-a dat stapanire asupra tarii lor.

Atata vreme cat un popor ramane supus si umilit, nu-si dobandeste drepturile si nu vorbeste in apararea lor, treburile sale religioase si lumesti nu pot fi randuite cum se cuvine si el nu poate avea un rol conducator.

Allah a aratat Blandete fata de mama lui Musa si i-a usurat nenorocirea, vestindu-i ca i-l va inapoia pe fiul ei si il va face dintre Trimisi.

Allah poate hotari pentru robul Sau unele greutati prin care acesta sa ajunga la o bucurie mai mare sau prin care sa fie indepartat de la el un rau si mai mare. Tot astfel, Allah a randuit pentru mama lui Musa acea mahnire si acea neliniste puternica, iar ele au devenit mijlocul prin care fiul ei i-a fost inapoiat in siguranta, in chipul in care inima ei s-a linistit, ochii ei s-au racorit, iar incantarea si bucuria ei au sporit.

Teama fireasca fata de fapturi nu contrazice credinta si nu o anuleaza, asa cum s-a intamplat cu mama lui Musa si cu Musa insusi in acele imprejurari infricosatoare.

Credinta sporeste si descreste. Printre cele mai mari pricini ale sporirii credintei si desavarsirii certitudinii se numara rabdarea in fata lucrurilor tulburatoare si statornicia pe care Allah o daruieste atunci cand vin nenorocirile. Allah spune despre mama lui Musa: „daca Noi nu i-am fi intarit inima, pentru ca ea sa fie dintre credinciosi” [al-Qasas, 28:10], adica pentru ca, prin aceasta, credinta ei sa sporeasca si inima ei sa se linisteasca.

Printre cele mai mari binefaceri ale lui Allah fata de rob si printre cele mai puternice ajutoare pe care i le da in treburile sale se numara faptul ca il face statornic, ii intareste inima atunci cand vin spaimele si lucrurile coplesitoare, caci, prin aceasta, el ajunge sa poata rosti vorba dreapta si sa savarseasca fapta dreapta. Aceasta este spre deosebire de cel a carui neliniste, teama si tulburare nu inceteaza: gandirea i se risipeste, mintea ii este luata si nu se poate ajuta pe sine in acea stare.

Chiar daca robul stie ca Hotararea si Predestinarea si Promisiunea lui Allah se vor implini fara indoiala, nu trebuie sa neglijeze mijloacele pe care i s-a poruncit sa le foloseasca. Folosirea lor nu contrazice credinta in Vestile lui Allah. Allah ii fagaduise mamei lui Musa ca i-l va inapoia, iar ea, cu toate acestea, s-a straduit sa-l recupereze si a trimis-o pe sora lui sa-l urmareasca si sa-l caute.

Este ingaduit ca femeia sa iasa pentru nevoile sale si sa vorbeasca cu barbatii fara a savarsi vreun lucru interzis, asa cum s-a intamplat cu sora lui Musa si cu cele doua fiice ale barbatului din Madyan.

Este ingaduit sa se primeasca plata pentru ingrijirea si alaptarea unui copil si sa fie rasplatit cel care indruma spre o asemenea persoana.

Din Mila Sa fata de robul slab pe care voieste sa-l cinsteasca, Allah ii poate arata unele dintre Semnele Sale si dintre dovezile Sale, pentru ca acestea sa-i sporeasca credinta. Tot astfel, Allah l-a inapoiat pe Musa mamei sale, ca ea sa stie ca Promisiunea lui Allah este adevarata.

Nu este ingaduita uciderea unui necredincios care are un legamant ori despre care se stie, potrivit obiceiului, ca se afla sub protectie. Musa, pacea fie asupra lui, a socotit uciderea necredinciosului copt drept pacat si I-a cerut lui Allah iertare pentru ea.

Cel care ucide suflete fara drept se numara printre tiranii care raspandesc stricaciunea pe pamant.

Cel care ucide suflete fara drept si pretinde ca urmareste indreptarea pamantului si infricosarea pacatosilor este mincinos si raspandeste stricaciunea. Allah a relatat cuvintele coptului: „Tu nu vrei decat sa fii un tiran pe pamant si nu vrei sa fii dintre cei care indreapta” [al-Qasas, 28:19], relatandu-le cu aprobare, fara a le respinge.

A-i spune unui om ceea ce se vorbeste despre el, cu scopul de a-l avertiza asupra unui rau care l-ar putea lovi, nu constituie clevetire. Uneori acest lucru poate fi chiar obligatoriu, asa cum acel barbat i-a adus lui Musa vestea, sfatuindu-l sincer si avertizandu-l.

Daca omul se teme ca va fi omorat ori vatamat daca ramane intr-un loc, nu trebuie sa se arunce singur in pieire si nici sa se predea, ci trebuie sa plece, asa cum a facut Musa.

Daca exista doua rele si este inevitabila acceptarea unuia dintre ele, trebuie ales raul mai mic. Musa se afla intre doua primejdii: sa ramana in Egipt si sa fie omorat ori sa plece spre o tara indepartata al carei drum nu-l cunostea si pentru care nu avea calauzitor in afara Domnului sau. A doua cale oferea mai multa speranta de salvare, asa ca Musa a ales-o.

Cel care cerceteaza o chestiune de stiinta si trebuie sa vorbeasca despre ea, dar niciuna dintre cele doua pareri nu i se arata mai puternica, trebuie sa ceara calauzirea Domnului sau si sa-L roage sa-l indrume spre ceea ce este corect, dupa ce cauta Adevarul cu inima sincera. Allah nu-l va lasa fara raspuns pe cel aflat intr-o asemenea stare. Asa a facut Musa cand s-a indreptat spre Madyan si a spus: „Poate ca Domnul meu ma va calauzi pe drumul cel drept” [al-Qasas, 28:22].

Mila fata de fapturi si binele facut celui cunoscut si celui necunoscut fac parte din purtarea Profetilor. Printre asemenea fapte se afla adaparea turmelor si ajutarea celui neputincios.

Este recomandat ca, atunci cand face o implorare, omul sa-si arate starea si nevoia, chiar daca Allah le cunoaste, deoarece Allah iubeste smerenia robului si faptul ca acesta isi arata saracia si nevoia fata de El. Musa a spus: „Domnul meu, am mare nevoie de orice bine pe care mi-l vei cobori” [al-Qasas, 28:24].

Sfiala, mai ales la oamenii nobili si generosi, este o trasatura vrednica de lauda.

Rasplatirea bunatatii a fost purtarea obisnuita a popoarelor de mai inainte.

Daca robul savarseste o fapta pentru Allah Preainaltul, iar apoi primeste o rasplata pe care nu o urmarise de la inceput, nu este invinuit. Musa a primit rasplata barbatului din Madyan pentru binele facut, desi nu o ceruse si nici nu-si dorise vreo plata.

Este ingaduita angajarea cuiva pentru pasterea oilor si pentru lucrari asemanatoare, a caror intindere nu este precizata in amanunt, ci este stabilita potrivit obiceiului. Este ingaduit ca plata sa fie un folos, chiar daca acel folos este casatoria.

Un tata ii poate propune barbatului pe care il alege pentru fiica sa sa o ia de sotie, fara sa fie invinuit pentru aceasta.

Cel mai bun lucrator si slujitor este cel puternic si vrednic de incredere.

Printre cele mai alese purtari se numara bunatatea fata de lucratori si slujitori si neimpovararea lor cu munca grea. Barbatul din Madyan i-a spus lui Musa: „Nu vreau sa te impovarez si, daca Allah voieste, ma vei afla dintre cei drepti” [al-Qasas, 28:27].

Este ingaduita incheierea contractelor de munca si a altor contracte fara martori, deoarece Musa a spus: „Allah este Martor asupra celor spuse de noi” [al-Qasas, 28:28].

Allah a facut sa apara prin mana lui Musa Semne limpezi si minuni vadite: toiagul preschimbat in sarpe, mana lui devenita alba fara vreun rau si ocrotirea lui Musa si Harun de Faraon si de inec.

Printre cele mai mari pedepse este ca omul sa ajunga conducator in rau, potrivit masurii in care s-a impotrivit Semnelor lui Allah si le-a respins. Tot astfel, printre cele mai mari binefaceri pe care Allah le daruieste robului este sa-l faca indrumator in bine, calauzit el insusi si calauzindu-i pe altii.

Aceasta istorisire este o dovada a Mesajului lui Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui. El a relatat-o amanuntit, asa cum s-a petrecut, confirmand Mesajele Trimisilor si sprijinind Adevarul limpede, fara sa fi fost de fata la vreuna dintre intamplari, fara sa fi mers in acele locuri, fara sa fi citit ori studiat despre ele si fara sa fi stat de vorba cu vreun invatat. Ea nu este decat Mesajul Celui Indurator, Cel Milostiv, Revelatie coborata de Cel Generos, Daruitorul, pentru ca el sa avertizeze un popor nestiutor si nepasator fata de avertizari si de Trimisi.

Binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra celui ale carui simple vestiri dovedesc ca este Trimisul lui Allah, iar poruncile si interdictiile sale arata mintilor limpezi ca ele vin de la Allah. Cum ar putea fi altfel, cand atatea dovezi confirma adevarul Mesajului sau: relatarile celor de demult si ale celor de mai tarziu, Legea pe care a adus-o de la Domnul lumilor si purtarea aleasa potrivita numai celui mai nobil dintre oameni? Allah a daruit religiei si comunitatii sale biruinta limpede, pana cand religia lui a ajuns acolo unde ajung ziua si noaptea; comunitatea lui a deschis cele mai multe tari cu sabia si sulita si a cucerit inimile prin stiinta si credinta.

Popoarele incapatanate si regii necredinciosi nu au incetat sa se uneasca impotriva acestei religii, tintind-o cu un singur arc, intinzandu-i curse si incercand sa o stinga si sa o stearga de pe pamant. Dar ea i-a biruit si a iesit deasupra lor, iar raspandirea ei nu inceteaza sa creasca si Semnele si dovezile ei devin tot mai limpezi. In fiecare vreme, Allah arata dintre Semnele ei ceea ce este invatatura pentru oameni, calauzire pentru invatati, lumina si vedere limpede pentru cei care privesc cu atentie. Toata lauda Ii apartine numai lui Allah.