Al-Qasas · 28:76–82

Versetele 76 la 82

Allah relateaza starea lui Qarun, faptele lui, sfarsitul lui si sfaturile pe care le-a primit. El era dintre fiii lui Israel, poporul lui Musa, pe care Allah ii favorizase in vremea lor si carora le daruise multe binefaceri. Starea lor ar fi trebuit sa-i indemne la dreapta purtare; dar Qarun a trecut hotarele fata de poporul sau, amagit de averile uriase.

Allah ii daruise comori bogate, ale caror chei apasau greu asupra unui grup de barbati puternici. Cuvantul folosit indica un grup de sapte pana la zece oameni ori aproximativ atatia. Daca pana si cheile vistieriilor erau prea grele pentru ei, ce sa mai spui despre comori?

Poporul lui l-a sfatuit si l-a avertizat: „Nu te bucura cu trufie”, nu te mandri cu marile castiguri lumesti, nu te lauda si nu lasa ca ele sa te distraga de la Viata de Apoi, „cu adevarat, Allah nu-i iubeste pe cei care se bucura cu trufie” de lume si nu vad decat iubirea ei.

„Cauta, prin ceea ce Allah ti-a daruit, Salasul de Apoi.” Allah ii daruise mijloace de a ajunge la Viata de Apoi pe care altii nu le aveau: averea. Trebuia sa caute prin ea ceea ce este la Allah, sa dea milostenie si sa nu o cheltuiasca numai pentru pofte si placeri trupesti.

„Fara sa-ti uiti partea ta din aceasta lume”: nu ti se porunceste sa-ti dai toata averea si sa ramai sarac, ci sa cheltuiesti pentru Viata de Apoi si sa te bucuri de partea ta din lume in chip care nu vatama religia si sfarsitul tau. „Fa bine” robilor lui Allah „asa cum Allah ti-a facut bine” prin aceasta avere. „Si nu cauta sa raspandesti stricaciunea pe pamant” prin trufie, neascultare si preocuparea de binefaceri pana la uitarea Binefacatorului. Allah nu-i iubeste pe cei care raspandesc stricaciunea, ci ii pedepseste aspru.

Qarun a respins sfatul si a tagaduit binefacerea Domnului sau: „Acestea mi-au fost date numai datorita unei stiinte pe care o am”, adica am strans averea prin priceperea mea in castig si prin istetime. Sau sensul poate fi: Allah imi cunoaste starea si stie ca o merit; de ce ma sfatuiti despre ceea ce El mi-a dat?

Allah arata ca daruirea unei binefaceri nu dovedeste neaparat starea buna a celui care o primeste: El nimicise popoare si oameni mai puternici si cu averi mai mari. Ce ar fi putut impiedica nimicirea lui Qarun, cand aceasta este Randuiala lui Allah cu cei asemenea lui, daca savarsesc lucrurile care aduc nimicirea?

„Nelegiuitii nu vor fi intrebati despre pacatele lor”, ci Allah ii pedepseste dupa ceea ce stie despre ei. Chiar daca pretind ca starea lor este buna si marturisesc pentru ei insisi ca vor fi salvati, cuvantul lor nu este primit si nu indeparteaza pedeapsa, deoarece pacatele lor nu sunt ascunse. Tagaduirea lor nu are rost.

Qarun a staruit in incapatanare si trufie si a respins sfatul poporului sau, mandrindu-se si admirandu-se pe sine. Intr-o zi a iesit inaintea poporului in cea mai mare podoaba lumeasca. Isi pregatise si infrumusetase infatisarea cat se putea, iar la oameni ca el podoaba este de obicei uriasa, reunind frumusetile si stralucirea lumii. Privirile s-au atintit asupra lui, inimile s-au umplut de admiratie, iar oamenii s-au impartit in doua dupa aspiratiile lor.

Cei a caror dorinta se oprea la viata lumii, fara vreo alta tinta, au spus: „Ce bine ar fi daca am avea asemenea celor daruite lui Qarun! Cu adevarat, el are o parte uriasa.” Daca lumea ar fi fost tot ceea ce exista si nu ar fi urmat Viata de Apoi, cuvintele lor ar fi avut temei, caci el atinsese culmea placerilor lumesti. Insa a face aceasta tinta suprema este cea mai joasa aspiratie; cel care gandeste astfel nu are o nazuinta inalta.

Cei carora li se daruise stiinta cunosteau realitatea lucrurilor si priveau inlauntrul lumii, pe cand ceilalti vedeau numai suprafata ei. Ei au spus: „Vai voua!”, mustrandu-le dorinta si compatimindu-i. „Rasplata lui Allah” in aceasta lume, prin placerea adorarii, iubirea si intoarcerea catre El, si in Viata de Apoi, prin Paradis si toate desfatarile sale, „este mai buna” decat ceea ce doriti.

Nu oricine cunoaste aceasta realitate pune ceea ce este inalt deasupra a ceea ce este josnic. Ea nu le este daruita decat celor rabdatori: cei care se constrang la ascultarea lui Allah, se opresc de la neascultare si rabda Hotararea dureroasa, impotrivindu-se atractiilor si poftelor lumii ca sa nu-i distraga de la Domnul lor si de la scopul pentru care au fost creati. Acestia pun Rasplata lui Allah deasupra bucuriei trecatoare.

Cand trufia si lauda de sine ale lui Qarun au ajuns la culme, iar lumea ii aparuse in toata stralucirea ei si admiratia lui fata de ea sporise, pedeapsa a venit pe neasteptate: „Noi am facut ca pamantul sa-l inghita pe el si casa lui.” Rasplata a fost de acelasi fel cu fapta: el se ridicase deasupra robilor lui Allah, iar Allah l-a coborat in cel mai de jos loc, impreuna cu casa, mobilierul si celelalte lucruri care il amagisera. Nu a avut rude, slujitori ori ostiri care sa-l ajute impotriva lui Allah si nici nu s-a putut salva singur.

Cei care cu o zi inainte isi dorisera ceea ce i se daduse au inceput sa-si recunoasca greseala si sa se teama ca pedeapsa i-ar putea ajunge: „Allah largeste inzestrarea pentru cine voieste dintre robii Sai si o restrange.” Au inteles ca largimea inzestrarii lui Qarun nu dovedea vreun bine in el si ca gresisera cand spusesera ca avea o parte uriasa.

„Daca Allah nu ne-ar fi daruit Harul Sau”, daca nu ne-ar fi crutat de pedeapsa pentru cuvintele noastre, „ar fi facut ca pamantul sa ne inghita si pe noi.” Pieirea lui Qarun a fost pedeapsa pentru el si invatatura si povata pentru ceilalti. Chiar si cei care il invidiasera au regretat si si-au schimbat gandirea. „Necredinciosii nu izbutesc” nici in aceasta lume, nici in Viata de Apoi.