Al-Qasas · 28:57–59

Versetele 57 la 59

Necredinciosii dintre Quraysh si locuitorii din Mecca i-au spus Trimisului: „Daca vom urma Calauzirea impreuna cu tine, vom fi izgoniti din tara noastra” prin ucidere, robire si jefuire. Oamenii ti se impotrivesc, iar daca te vom urma, ne vom expune dusmaniei tuturor si nu vom avea putere sa le rezistam.

Aceste cuvinte aratau gandirea lor rea despre Allah: ei credeau ca Allah nu-Si va ajuta religia si nu-Si va inalta Cuvantul, ci le va da altora putere asupra celor care o urmeaza, ca sa-i persecute cumplit. Isi inchipuiau ca falsitatea va birui Adevarul.

Allah le-a amintit o binefacere de care se bucurau numai ei: „Oare nu le-am statornicit Noi un sanctuar sigur, spre care sunt aduse roade de orice fel, ca inzestrare de la Noi?” El ii asezase intr-un sanctuar sigur, vizitat si cinstit de cei de aproape si de cei de departe, ai carui locuitori nu erau atacati si a carui sfintenie nu era incalcata.

Aceasta se petrecea in timp ce tinuturile din jurul lor erau inconjurate de teama din toate partile, iar locuitorii lor nu se simteau in siguranta. Ei trebuiau sa-L laude pe Domnul lor pentru aceasta siguranta deplina, pe care nimeni altcineva nu o avea, si pentru inzestrarea bogata care venea din toate locurile: fructe, hrana si marfuri prin care castigau si se bucurau de un trai usor.

Trebuiau sa-l urmeze pe acest Trimis nobil, pentru ca siguranta si bunastarea lor sa se desavarseasca, si sa se fereasca de tagaduirea lui si de nerecunostinta fata de binefacere, ca siguranta sa nu li se preschimbe in teama, cinstea in umilinta si bogatia in saracie.

De aceea Allah i-a avertizat prin ceea ce li se intamplase popoarelor dinainte: „Cate cetati am nimicit care se purtau cu nerecunostinta fata de traiul lor imbelsugat!” Ele se mandreau cu el si erau distrase de la credinta in Trimisi. Allah le-a nimicit, le-a luat binefacerea si a trimis asupra lor pedeapsa. „Iata locuintele lor, care abia daca au mai fost locuite dupa ei”, pentru ca nimicirea si pedepsele s-au succedat asupra lor. „Si Noi am fost Mostenitorii”: i-am facut sa piara, binefacerile lor s-au intors la Noi, apoi ii vom intoarce la Noi si ii vom rasplati dupa fapte.

Din Intelepciunea si Mila Sa, Allah nu a pedepsit popoarele numai pentru necredinta lor, inainte de a statornici dovada prin trimiterea Trimisilor. „Domnul tau nu ar nimici cetatile” pentru necredinta si nedreptatea lor „pana cand nu ar trimite in cetatea lor de capetenie” - cetatea spre care se intorceau, pe care o vizitau si de care erau legate asezarile din jur - „un Trimis care sa le recite Semnele Noastre”. Semnele aratau adevarul adus de el si confirmau Mesajul sau, iar cuvintele lui ajungeau de la cei apropiati la cei indepartati.

Aceasta este spre deosebire de trimiterea unui Mesager intr-un orasel indepartat ori intr-un tinut ascuns, unde vestea sa putea ramane necunoscuta. Evenimentele cetatilor de capetenie se raspandesc, iar oamenii lor sunt de obicei mai putin aspri decat cei din tinuturile indepartate. „Si Noi nu am nimici cetatile decat atunci cand locuitorii lor erau nelegiuiti”, necredinciosi si pacatosi, vrednici de pedeapsa. Allah nu pedepseste pe nimeni decat pentru nedreptatea lui si dupa statornicirea dovezii.