Comentariul pasajului
Versetele 36 la 51
Textul arab și traducerea din volum
فَلَمَّا جَآءَهُم مُّوسَىٰ بِـَٔايَـٰتِنَا بَيِّنَـٰتٍ قَالُوا۟ مَا هَـٰذَآ إِلَّا سِحْرٌ مُّفْتَرًى وَمَا سَمِعْنَا بِهَـٰذَا فِىٓ ءَابَآئِنَا ٱلْأَوَّلِينَ ﴿٣٦﴾ وَقَالَ مُوسَىٰ رَبِّىٓ أَعْلَمُ بِمَن جَآءَ بِٱلْهُدَىٰ مِنْ عِندِهِۦ وَمَن تَكُونُ لَهُۥ عَـٰقِبَةُ ٱلدَّارِ ۖ إِنَّهُۥ لَا يُفْلِحُ ٱلظَّـٰلِمُونَ ﴿٣٧﴾ وَقَالَ فِرْعَوْنُ يَـٰٓأَيُّهَا ٱلْمَلَأُ مَا عَلِمْتُ لَكُم مِّنْ إِلَـٰهٍ غَيْرِى فَأَوْقِدْ لِى يَـٰهَـٰمَـٰنُ عَلَى ٱلطِّينِ فَٱجْعَل لِّى صَرْحًا لَّعَلِّىٓ أَطَّلِعُ إِلَىٰٓ إِلَـٰهِ مُوسَىٰ وَإِنِّى لَأَظُنُّهُۥ مِنَ ٱلْكَـٰذِبِينَ ﴿٣٨﴾ وَٱسْتَكْبَرَ هُوَ وَجُنُودُهُۥ فِى ٱلْأَرْضِ بِغَيْرِ ٱلْحَقِّ وَظَنُّوٓا۟ أَنَّهُمْ إِلَيْنَا لَا يُرْجَعُونَ ﴿٣٩﴾ فَأَخَذْنَـٰهُ وَجُنُودَهُۥ فَنَبَذْنَـٰهُمْ فِى ٱلْيَمِّ ۖ فَٱنظُرْ كَيْفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٤٠﴾ وَجَعَلْنَـٰهُمْ أَئِمَّةً يَدْعُونَ إِلَى ٱلنَّارِ ۖ وَيَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ لَا يُنصَرُونَ ﴿٤١﴾ وَأَتْبَعْنَـٰهُمْ فِى هَـٰذِهِ ٱلدُّنْيَا لَعْنَةً ۖ وَيَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ هُم مِّنَ ٱلْمَقْبُوحِينَ ﴿٤٢﴾ وَلَقَدْ ءَاتَيْنَا مُوسَى ٱلْكِتَـٰبَ مِنۢ بَعْدِ مَآ أَهْلَكْنَا ٱلْقُرُونَ ٱلْأُولَىٰ بَصَآئِرَ لِلنَّاسِ وَهُدًى وَرَحْمَةً لَّعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٤٣﴾ وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلْغَرْبِىِّ إِذْ قَضَيْنَآ إِلَىٰ مُوسَى ٱلْأَمْرَ وَمَا كُنتَ مِنَ ٱلشَّـٰهِدِينَ ﴿٤٤﴾ وَلَـٰكِنَّآ أَنشَأْنَا قُرُونًا فَتَطَاوَلَ عَلَيْهِمُ ٱلْعُمُرُ ۚ وَمَا كُنتَ ثَاوِيًا فِىٓ أَهْلِ مَدْيَنَ تَتْلُوا۟ عَلَيْهِمْ ءَايَـٰتِنَا وَلَـٰكِنَّا كُنَّا مُرْسِلِينَ ﴿٤٥﴾ وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلطُّورِ إِذْ نَادَيْنَا وَلَـٰكِن رَّحْمَةً مِّن رَّبِّكَ لِتُنذِرَ قَوْمًا مَّآ أَتَىٰهُم مِّن نَّذِيرٍ مِّن قَبْلِكَ لَعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٤٦﴾ وَلَوْلَآ أَن تُصِيبَهُم مُّصِيبَةٌۢ بِمَا قَدَّمَتْ أَيْدِيهِمْ فَيَقُولُوا۟ رَبَّنَا لَوْلَآ أَرْسَلْتَ إِلَيْنَا رَسُولًا فَنَتَّبِعَ ءَايَـٰتِكَ وَنَكُونَ مِنَ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿٤٧﴾ فَلَمَّا جَآءَهُمُ ٱلْحَقُّ مِنْ عِندِنَا قَالُوا۟ لَوْلَآ أُوتِىَ مِثْلَ مَآ أُوتِىَ مُوسَىٰٓ ۚ أَوَلَمْ يَكْفُرُوا۟ بِمَآ أُوتِىَ مُوسَىٰ مِن قَبْلُ ۖ قَالُوا۟ سِحْرَانِ تَظَـٰهَرَا وَقَالُوٓا۟ إِنَّا بِكُلٍّ كَـٰفِرُونَ ﴿٤٨﴾ قُلْ فَأْتُوا۟ بِكِتَـٰبٍ مِّنْ عِندِ ٱللَّهِ هُوَ أَهْدَىٰ مِنْهُمَآ أَتَّبِعْهُ إِن كُنتُمْ صَـٰدِقِينَ ﴿٤٩﴾ فَإِن لَّمْ يَسْتَجِيبُوا۟ لَكَ فَٱعْلَمْ أَنَّمَا يَتَّبِعُونَ أَهْوَآءَهُمْ ۚ وَمَنْ أَضَلُّ مِمَّنِ ٱتَّبَعَ هَوَىٰهُ بِغَيْرِ هُدًى مِّنَ ٱللَّهِ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَهْدِى ٱلْقَوْمَ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٥٠﴾ ۞ وَلَقَدْ وَصَّلْنَا لَهُمُ ٱلْقَوْلَ لَعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٥١﴾
36. Cand Musa a venit la ei cu Semnele Noastre limpezi, au spus: „Aceasta nu este decat vrajitorie nascocita. Nu am auzit despre aceasta printre stramosii nostri.” 37. Musa a spus: „Domnul meu stie mai bine cine a venit cu calauzirea de la El si cine va avea sfarsitul cel bun. Cu adevarat, nelegiuitii nu vor izbuti.” 38. Faraon a spus: „O, capetenii, nu cunosc pentru voi alta divinitate in afara de mine. O, Haman, aprinde-mi un foc pe lut si zideste-mi un turn, poate voi urca la Dumnezeul lui Musa; insa eu il socotesc dintre mincinosi.” 39. El si ostirile sale s-au purtat cu trufie pe pamant, fara drept, si au crezut ca nu vor fi intorsi la Noi. 40. Atunci l-am apucat pe el si ostirile sale si i-am aruncat in mare. Priveste, asadar, care a fost sfarsitul nelegiuitilor. 41. I-am facut conducatori care cheama la Foc, iar in Ziua Invierii nu vor fi ajutati. 42. Am facut ca un blestem sa-i urmareasca in aceasta lume, iar in Ziua Invierii vor fi dintre cei respinsi. 43. Noi i-am daruit lui Musa Cartea, dupa ce am nimicit neamurile de mai inainte, ca dovezi limpezi pentru oameni, calauzire si mila, pentru ca ei sa ia aminte. 44. Tu nu ai fost pe partea apuseana cand i-am incredintat lui Musa Porunca si nu ai fost dintre martori. 45. Insa Noi am facut sa se ridice multe generatii si vreme indelungata a trecut peste ele. Tu nu ai locuit printre oamenii din Madyan, ca sa le reciti Semnele Noastre, ci Noi am trimis Trimisi. 46. Tu nu ai fost langa munte cand am chemat, insa aceasta este o Mila de la Domnul tau, ca sa avertizezi un popor la care nu venise niciun avertizator inaintea ta, pentru ca ei sa ia aminte. 47. [Te-am trimis] pentru ca ei sa nu spuna, atunci cand i-ar lovi o nenorocire din pricina faptelor savarsite de mainile lor: „Domnul nostru, de ce nu ne-ai trimis un Trimis, ca sa urmam Semnele Tale si sa fim dintre credinciosi?” 48. Dar cand Adevarul a venit la ei de la Noi, au spus: „De ce nu i s-a dat ceva asemenea celor date lui Musa?” Oare nu au tagaduit ei mai inainte ceea ce i s-a dat lui Musa? Ei au spus: „Doua vrajitorii care se sprijina una pe alta” si au spus: „Noi le tagaduim pe amandoua.” 49. Spune: „Aduceti o Carte de la Allah care sa fie mai calauzitoare decat acestea doua si o voi urma, daca sunteti sinceri.” 50. Daca nu-ti raspund, atunci sa stii ca ei isi urmeaza numai poftele. Si cine este mai ratacit decat cel care isi urmeaza pofta fara calauzire de la Allah? Cu adevarat, Allah nu calauzeste poporul nedrept. 51. Noi le-am facut Cuvantul sa ajunga, rand pe rand, pentru ca ei sa ia aminte.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Comentariul versetelor 44 la 46
Dupa ce i-a istorisit Trimisului Sau o parte din Nevazutul trecut, Allah a aratat ca aceasta veste venea numai dintr-o sursa dumnezeiasca si ca Trimisul nu avea nicio cale sa o cunoasca in afara Revelatiei. El spune: „Tu nu ai fost pe partea apuseana”, adica pe partea apuseana a muntelui at-Tur, in vremea cand Noi i-am incredintat lui Musa Porunca, „si nu ai fost dintre martori”, ca sa se poata spune ca ai aflat in acel fel.
„Insa Noi am facut sa se ridice multe generatii si vreme indelungata a trecut peste ele”: stiinta s-a pierdut, iar Semnele lui Allah au fost uitate. Apoi te-am trimis intr-un timp in care oamenii aveau cea mai mare nevoie de tine si de ceea ce Noi te-am invatat si ti-am revelat.
„Tu nu ai locuit printre oamenii din Madyan, ca sa le reciti Semnele Noastre”, invatandu-i si invatand de la ei, astfel incat sa fi cunoscut istorisirea lui Musa din Madyan. „Ci Noi am trimis Trimisi”, adica istorisirea lui Musa pe care ai adus-o este rodul faptului ca te-am trimis si este Revelatie pe care nu ai fi avut cum sa o cunosti daca Noi nu te-am fi trimis si nu ti-am fi revelat-o.
„Tu nu ai fost langa munte cand am chemat” si i-am poruncit lui Musa sa mearga la poporul nedrept, sa le transmita Mesajul Nostru si sa le arate Semnele si minunile Noastre pe care ti le-am relatat.
Cu privire la aceste intamplari ale lui Musa, petrecute in acele locuri si relatate de tine asa cum s-au intamplat, fara adaugire ori lipsa, nu exista decat doua posibilitati. Prima ar fi ca tu, o, Muhammad, sa fi fost de fata si sa le fi vazut sau sa fi mers in acele locuri si sa fi invatat de la oamenii lor. Aceasta nu ar dovedi ca esti Trimisul lui Allah, deoarece este obisnuit ca un om sa povesteasca ceea ce a vazut ori a aflat de la altii, iar acest lucru nu este propriu numai Profetilor. Insa prietenii si dusmanii tai stiu cu certitudine ca nu asa s-a petrecut.
Ramane asadar adevarata a doua posibilitate: aceasta ti-a venit de la Allah si este Revelatia si Mesajul Sau. Prin aceasta, adevarul trimiterii tale este dovedit printr-un argument hotarator si se cunoaste ca Allah te-a trimis ca mila pentru robii Sai.
De aceea Allah spune: „insa aceasta este o Mila de la Domnul tau, ca sa avertizezi un popor la care nu venise niciun avertizator inaintea ta”, adica pe arabi si pe Quraysh. Mesajul le era necunoscut in vremea trimiterii Profetului si o lunga perioada inainte de aceasta. „Pentru ca ei sa ia aminte”, cunoscand binele si savarsindu-l, cunoscand raul si parasindu-l.
Fiind acesta rangul tau, datoria lor era sa se grabeasca sa creada in tine si sa multumeasca pentru aceasta binefacere, al carei pret nu poate fi masurat si pentru care nicio multumire nu este indeajuns.
Faptul ca Profetul i-a avertizat pe arabi nu contrazice trimiterea lui si catre ceilalti oameni. El era arab, Coranul coborat asupra lui era in limba araba, iar primii pe care i-a chemat au fost arabii. Mesajul li s-a adresat mai intai lor, apoi tuturor celorlalti. Allah spune: „Li se pare oamenilor de mirare ca Noi i-am revelat unui barbat dintre ei: Avertizeaza-i pe oameni...” [Yunus, 10:2] si: „Spune: O, oameni, eu sunt Trimisul lui Allah catre voi toti” [al-A'raf, 7:158].