Comentariul pasajului
Versetele 21 la 35
Textul arab și traducerea din volum
فَخَرَجَ مِنْهَا خَآئِفًا يَتَرَقَّبُ ۖ قَالَ رَبِّ نَجِّنِى مِنَ ٱلْقَوْمِ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٢١﴾ وَلَمَّا تَوَجَّهَ تِلْقَآءَ مَدْيَنَ قَالَ عَسَىٰ رَبِّىٓ أَن يَهْدِيَنِى سَوَآءَ ٱلسَّبِيلِ ﴿٢٢﴾ وَلَمَّا وَرَدَ مَآءَ مَدْيَنَ وَجَدَ عَلَيْهِ أُمَّةً مِّنَ ٱلنَّاسِ يَسْقُونَ وَوَجَدَ مِن دُونِهِمُ ٱمْرَأَتَيْنِ تَذُودَانِ ۖ قَالَ مَا خَطْبُكُمَا ۖ قَالَتَا لَا نَسْقِى حَتَّىٰ يُصْدِرَ ٱلرِّعَآءُ ۖ وَأَبُونَا شَيْخٌ كَبِيرٌ ﴿٢٣﴾ فَسَقَىٰ لَهُمَا ثُمَّ تَوَلَّىٰٓ إِلَى ٱلظِّلِّ فَقَالَ رَبِّ إِنِّى لِمَآ أَنزَلْتَ إِلَىَّ مِنْ خَيْرٍ فَقِيرٌ ﴿٢٤﴾ فَجَآءَتْهُ إِحْدَىٰهُمَا تَمْشِى عَلَى ٱسْتِحْيَآءٍ قَالَتْ إِنَّ أَبِى يَدْعُوكَ لِيَجْزِيَكَ أَجْرَ مَا سَقَيْتَ لَنَا ۚ فَلَمَّا جَآءَهُۥ وَقَصَّ عَلَيْهِ ٱلْقَصَصَ قَالَ لَا تَخَفْ ۖ نَجَوْتَ مِنَ ٱلْقَوْمِ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٢٥﴾ قَالَتْ إِحْدَىٰهُمَا يَـٰٓأَبَتِ ٱسْتَـْٔجِرْهُ ۖ إِنَّ خَيْرَ مَنِ ٱسْتَـْٔجَرْتَ ٱلْقَوِىُّ ٱلْأَمِينُ ﴿٢٦﴾ قَالَ إِنِّىٓ أُرِيدُ أَنْ أُنكِحَكَ إِحْدَى ٱبْنَتَىَّ هَـٰتَيْنِ عَلَىٰٓ أَن تَأْجُرَنِى ثَمَـٰنِىَ حِجَجٍ ۖ فَإِنْ أَتْمَمْتَ عَشْرًا فَمِنْ عِندِكَ ۖ وَمَآ أُرِيدُ أَنْ أَشُقَّ عَلَيْكَ ۚ سَتَجِدُنِىٓ إِن شَآءَ ٱللَّهُ مِنَ ٱلصَّـٰلِحِينَ ﴿٢٧﴾ قَالَ ذَٰلِكَ بَيْنِى وَبَيْنَكَ ۖ أَيَّمَا ٱلْأَجَلَيْنِ قَضَيْتُ فَلَا عُدْوَٰنَ عَلَىَّ ۖ وَٱللَّهُ عَلَىٰ مَا نَقُولُ وَكِيلٌ ﴿٢٨﴾ ۞ فَلَمَّا قَضَىٰ مُوسَى ٱلْأَجَلَ وَسَارَ بِأَهْلِهِۦٓ ءَانَسَ مِن جَانِبِ ٱلطُّورِ نَارًا قَالَ لِأَهْلِهِ ٱمْكُثُوٓا۟ إِنِّىٓ ءَانَسْتُ نَارًا لَّعَلِّىٓ ءَاتِيكُم مِّنْهَا بِخَبَرٍ أَوْ جَذْوَةٍ مِّنَ ٱلنَّارِ لَعَلَّكُمْ تَصْطَلُونَ ﴿٢٩﴾ فَلَمَّآ أَتَىٰهَا نُودِىَ مِن شَـٰطِئِ ٱلْوَادِ ٱلْأَيْمَنِ فِى ٱلْبُقْعَةِ ٱلْمُبَـٰرَكَةِ مِنَ ٱلشَّجَرَةِ أَن يَـٰمُوسَىٰٓ إِنِّىٓ أَنَا ٱللَّهُ رَبُّ ٱلْعَـٰلَمِينَ ﴿٣٠﴾ وَأَنْ أَلْقِ عَصَاكَ ۖ فَلَمَّا رَءَاهَا تَهْتَزُّ كَأَنَّهَا جَآنٌّ وَلَّىٰ مُدْبِرًا وَلَمْ يُعَقِّبْ ۚ يَـٰمُوسَىٰٓ أَقْبِلْ وَلَا تَخَفْ ۖ إِنَّكَ مِنَ ٱلْـَٔامِنِينَ ﴿٣١﴾ ٱسْلُكْ يَدَكَ فِى جَيْبِكَ تَخْرُجْ بَيْضَآءَ مِنْ غَيْرِ سُوٓءٍ وَٱضْمُمْ إِلَيْكَ جَنَاحَكَ مِنَ ٱلرَّهْبِ ۖ فَذَٰنِكَ بُرْهَـٰنَانِ مِن رَّبِّكَ إِلَىٰ فِرْعَوْنَ وَمَلَإِي۟هِۦٓ ۚ إِنَّهُمْ كَانُوا۟ قَوْمًا فَـٰسِقِينَ ﴿٣٢﴾ قَالَ رَبِّ إِنِّى قَتَلْتُ مِنْهُمْ نَفْسًا فَأَخَافُ أَن يَقْتُلُونِ ﴿٣٣﴾ وَأَخِى هَـٰرُونُ هُوَ أَفْصَحُ مِنِّى لِسَانًا فَأَرْسِلْهُ مَعِىَ رِدْءًا يُصَدِّقُنِىٓ ۖ إِنِّىٓ أَخَافُ أَن يُكَذِّبُونِ ﴿٣٤﴾ قَالَ سَنَشُدُّ عَضُدَكَ بِأَخِيكَ وَنَجْعَلُ لَكُمَا سُلْطَـٰنًا فَلَا يَصِلُونَ إِلَيْكُمَا ۚ بِـَٔايَـٰتِنَآ أَنتُمَا وَمَنِ ٱتَّبَعَكُمَا ٱلْغَـٰلِبُونَ ﴿٣٥﴾
21. El a iesit de acolo temator si asteptand si a spus: „Domnul meu, salveaza-ma de poporul nedrept.” 22. Cand s-a indreptat spre Madyan, a spus: „Poate ca Domnul meu ma va calauzi pe drumul cel drept.” 23. Cand a ajuns la apa din Madyan, a gasit acolo un grup de oameni care adapau si, in afara lor, doua femei care isi tineau turma deoparte. El a spus: „Care este treaba voastra?” Ele au spus: „Nu adapam pana cand pastorii nu pleaca, iar tatal nostru este un om foarte batran.” 24. El a adapat pentru ele, apoi s-a retras la umbra si a spus: „Domnul meu, am mare nevoie de orice bine pe care mi-l vei cobori.” 25. Una dintre cele doua a venit la el mergand cu sfiala si a spus: „Tatal meu te cheama ca sa-ti dea rasplata pentru ca ai adapat pentru noi.” Cand a venit la el si i-a istorisit cele petrecute, acesta a spus: „Nu te teme; ai scapat de poporul nedrept.” 26. Una dintre cele doua a spus: „O, tata, angajeaza-l. Cu adevarat, cel mai bun pe care il poti angaja este cel puternic si vrednic de incredere.” 27. El a spus: „Vreau sa-ti dau de sotie pe una dintre aceste doua fiice ale mele, cu conditia sa lucrezi pentru mine opt ani. Daca vei implini zece, aceasta va fi din partea ta. Nu vreau sa te impovarez si, daca Allah voieste, ma vei afla dintre cei drepti.” 28. Musa a spus: „Aceasta este intre mine si tine. Oricare dintre cele doua termene il voi implini, sa nu fie nicio nedreptate impotriva mea. Allah este Martor asupra celor spuse de noi.” 29. Dupa ce Musa a implinit termenul si a pornit cu familia sa, a vazut un foc dinspre munte. El a spus familiei sale: „Ramaneti aici; am zarit un foc. Poate ca va voi aduce de acolo o veste sau un taciune aprins, ca sa va incalziti.” 30. Cand a ajuns la el, a fost chemat de la marginea dreapta a vaii, din locul binecuvantat, dintr-un copac: „O, Musa, Eu sunt Allah, Domnul lumilor. 31. Arunca-ti toiagul!” Cand l-a vazut miscandu-se ca un sarpe, s-a intors fugind, fara sa priveasca inapoi. „O, Musa, apropie-te si nu te teme; cu adevarat, tu esti dintre cei aflati in siguranta. 32. Introdu-ti mana in deschizatura vesmantului; ea va iesi alba, fara vreun rau. Si strange-ti bratul spre tine impotriva fricii. Acestea sunt doua dovezi de la Domnul tau catre Faraon si capeteniile lui. Cu adevarat, ei sunt un popor nelegiuit.” 33. El a spus: „Domnul meu, eu am omorat un om dintre ei si ma tem ca ma vor omori. 34. Fratele meu Harun este mai elocvent decat mine. Trimite-l cu mine ca sprijin, pentru a ma intari; ma tem ca ma vor socoti mincinos.” 35. El a spus: „Iti vom intari bratul prin fratele tau si va vom da amandurora autoritate, astfel incat ei nu vor ajunge la voi. Prin Semnele Noastre, voi doi si cei care va urmeaza veti fi biruitori.”
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Comentariul versetelor 25 la 28
Cele doua femei s-au intors la tatal lor si i-au povestit ce se intamplase. El a trimis-o pe una dintre ele la Musa. Ea a venit „mergand cu sfiala”, ceea ce arata nobletea firii si frumusetea purtarii ei, caci sfiala este o insusire virtuoasa, mai ales la femei.
Aceasta arata ca Musa, prin binele pe care li-l facuse, nu se purtase ca un lucrator platit ori ca un slujitor inaintea caruia omul nu simte de obicei sfiala. El era un om demn, iar din purtarea si caracterul lui inalt ea vazuse ceea ce a facut-o sa se apropie cu sfiala.
Ea i-a spus: „Tatal meu te cheama ca sa-ti dea rasplata pentru ca ai adapat pentru noi”, nu ca si cum el ti-ar face o favoare, caci tu ai fost cel care ne-ai facut bine mai intai, ci pentru a-ti intoarce binele. Musa a primit chemarea.
„Cand a venit la el si i-a istorisit cele petrecute”, spunandu-i pricina fugii sale pana cand ajunsese in acel tinut, batranul l-a linistit: „Nu te teme; ai scapat de poporul nedrept”, adica teama ta sa se risipeasca, pentru ca Allah te-a salvat de ei si te-a adus intr-un loc asupra caruia ei nu au nicio stapanire.
„Una dintre cele doua” fiice „a spus: O, tata, angajeaza-l” ca sa ingrijeasca si sa adape oile, „cu adevarat, cel mai bun pe care il poti angaja este cel puternic si vrednic de incredere”. Musa era cel mai potrivit pentru slujba, deoarece unea puterea trupeasca si capacitatea de a indeplini lucrul cu cinstea care il impiedica sa-l tradeze pe cel care il angajeaza.
Aceste doua insusiri trebuie cautate in oricine preia o lucrare pentru altcineva, fie contra plata, fie fara plata, deoarece lipsurile apar numai atunci cand una dintre ele sau amandoua lipsesc. Cand sunt reunite, lucrul este savarsit asa cum se cuvine. Ea a spus aceasta fiindca vazuse puterea si ravna lui Musa cand le adapase turma, precum si cinstea, religiozitatea si mila lui fata de ele intr-o imprejurare in care nu astepta vreun folos. Prin aceasta, el cautase numai Fata lui Allah.
Barbatul din Madyan i-a spus lui Musa: „Vreau sa-ti dau de sotie pe una dintre aceste doua fiice ale mele, cu conditia sa lucrezi pentru mine opt ani. Daca vei implini zece, aceasta va fi din partea ta”, adica un bine facut de bunavoie, nu o obligatie asupra ta.
„Nu vreau sa te impovarez” facandu-ti obligatorii cei zece ani. Sau sensul este: nu vreau sa te angajez ca sa-ti dau o munca istovitoare, ci te angajez pentru o lucrare usoara, fara greutate. „Si, daca Allah voieste, ma vei afla dintre cei drepti.” El l-a incurajat aratandu-i usurinta lucrului si buna purtare pe care o va avea fata de el. Aceasta arata ca omului drept i se cere, pe cat poate, o purtare frumoasa intr-o masura si mai mare decat celorlalti.
Musa a raspuns: „Aceasta este intre mine si tine”, adica primesc conditia pe care ai spus-o si asupra ei ne intelegem. „Oricare dintre cele doua termene il voi implini, sa nu fie nicio nedreptate impotriva mea”, fie ca implinesc cei opt ani obligatorii, fie ca adaug de bunavoie pana la zece. „Allah este Martor asupra celor spuse de noi”: El ne supravegheaza si cunoaste intelegerea noastra.
Barbatul acesta, tatal celor doua femei, care locuia in Madyan, nu era Profetul Shu'ayb, asa cum s-a raspandit printre oameni, deoarece nu exista nicio dovada pentru aceasta31. Cel mult se poate spune ca Shu'ayb a locuit in Madyan si ca aceasta istorisire s-a petrecut tot in Madyan. Dar ce legatura necesara exista intre cele doua lucruri?
In plus, nu este dovedit ca Musa a trait in vremea lui Shu'ayb, astfel incat sa-l fi intalnit. Daca acel barbat ar fi fost Shu'ayb, Allah ar fi pomenit aceasta, iar cele doua femei l-ar fi numit. Mai mult, Allah a nimicit poporul lui Shu'ayb pentru ca oamenii il tagaduisera si nu au ramas decat cei care au crezut. Allah i-a ferit pe credinciosi de o asemenea purtare nepriceputa fata de fiicele Profetului lor: sa le tina departe de apa si sa le impiedice turma pana cand un strain sa vina si sa le ajute.
De asemenea, Shu'ayb nu ar fi primit ca Musa sa-i pazeasca oile si sa-i fie slujitor, de vreme ce Musa era mai presus de Shu'ayb si avea un rang mai inalt. Se poate raspunde ca aceasta s-a petrecut inaintea profetiei lui Musa, iar atunci obiectia nu mai este hotaratoare. In orice caz, nu putem afirma ca acel om era Profetul Shu'ayb fara o relatare autentica de la Profetul nostru, iar Allah stie cel mai bine.
Note
Nota editiei arabe: At-Tabari (19/562) arata ca identificarea acestui barbat poate fi cunoscuta numai printr-o relatare, iar aici nu exista una cu autoritate probatorie. Ibn Kathir observa ca, daca ar fi fost Profetul Shu'ayb, numele sau ar fi fost, probabil, mentionat in Coran; relatarile care il numesc explicit in istorisirea lui Musa nu au un lant autentic de transmitere (Tafsir Ibn Kathir, 6/238).
Înapoi la text