Comentariul pasajului
Versetele 21 la 35
Textul arab și traducerea din volum
فَخَرَجَ مِنْهَا خَآئِفًا يَتَرَقَّبُ ۖ قَالَ رَبِّ نَجِّنِى مِنَ ٱلْقَوْمِ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٢١﴾ وَلَمَّا تَوَجَّهَ تِلْقَآءَ مَدْيَنَ قَالَ عَسَىٰ رَبِّىٓ أَن يَهْدِيَنِى سَوَآءَ ٱلسَّبِيلِ ﴿٢٢﴾ وَلَمَّا وَرَدَ مَآءَ مَدْيَنَ وَجَدَ عَلَيْهِ أُمَّةً مِّنَ ٱلنَّاسِ يَسْقُونَ وَوَجَدَ مِن دُونِهِمُ ٱمْرَأَتَيْنِ تَذُودَانِ ۖ قَالَ مَا خَطْبُكُمَا ۖ قَالَتَا لَا نَسْقِى حَتَّىٰ يُصْدِرَ ٱلرِّعَآءُ ۖ وَأَبُونَا شَيْخٌ كَبِيرٌ ﴿٢٣﴾ فَسَقَىٰ لَهُمَا ثُمَّ تَوَلَّىٰٓ إِلَى ٱلظِّلِّ فَقَالَ رَبِّ إِنِّى لِمَآ أَنزَلْتَ إِلَىَّ مِنْ خَيْرٍ فَقِيرٌ ﴿٢٤﴾ فَجَآءَتْهُ إِحْدَىٰهُمَا تَمْشِى عَلَى ٱسْتِحْيَآءٍ قَالَتْ إِنَّ أَبِى يَدْعُوكَ لِيَجْزِيَكَ أَجْرَ مَا سَقَيْتَ لَنَا ۚ فَلَمَّا جَآءَهُۥ وَقَصَّ عَلَيْهِ ٱلْقَصَصَ قَالَ لَا تَخَفْ ۖ نَجَوْتَ مِنَ ٱلْقَوْمِ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٢٥﴾ قَالَتْ إِحْدَىٰهُمَا يَـٰٓأَبَتِ ٱسْتَـْٔجِرْهُ ۖ إِنَّ خَيْرَ مَنِ ٱسْتَـْٔجَرْتَ ٱلْقَوِىُّ ٱلْأَمِينُ ﴿٢٦﴾ قَالَ إِنِّىٓ أُرِيدُ أَنْ أُنكِحَكَ إِحْدَى ٱبْنَتَىَّ هَـٰتَيْنِ عَلَىٰٓ أَن تَأْجُرَنِى ثَمَـٰنِىَ حِجَجٍ ۖ فَإِنْ أَتْمَمْتَ عَشْرًا فَمِنْ عِندِكَ ۖ وَمَآ أُرِيدُ أَنْ أَشُقَّ عَلَيْكَ ۚ سَتَجِدُنِىٓ إِن شَآءَ ٱللَّهُ مِنَ ٱلصَّـٰلِحِينَ ﴿٢٧﴾ قَالَ ذَٰلِكَ بَيْنِى وَبَيْنَكَ ۖ أَيَّمَا ٱلْأَجَلَيْنِ قَضَيْتُ فَلَا عُدْوَٰنَ عَلَىَّ ۖ وَٱللَّهُ عَلَىٰ مَا نَقُولُ وَكِيلٌ ﴿٢٨﴾ ۞ فَلَمَّا قَضَىٰ مُوسَى ٱلْأَجَلَ وَسَارَ بِأَهْلِهِۦٓ ءَانَسَ مِن جَانِبِ ٱلطُّورِ نَارًا قَالَ لِأَهْلِهِ ٱمْكُثُوٓا۟ إِنِّىٓ ءَانَسْتُ نَارًا لَّعَلِّىٓ ءَاتِيكُم مِّنْهَا بِخَبَرٍ أَوْ جَذْوَةٍ مِّنَ ٱلنَّارِ لَعَلَّكُمْ تَصْطَلُونَ ﴿٢٩﴾ فَلَمَّآ أَتَىٰهَا نُودِىَ مِن شَـٰطِئِ ٱلْوَادِ ٱلْأَيْمَنِ فِى ٱلْبُقْعَةِ ٱلْمُبَـٰرَكَةِ مِنَ ٱلشَّجَرَةِ أَن يَـٰمُوسَىٰٓ إِنِّىٓ أَنَا ٱللَّهُ رَبُّ ٱلْعَـٰلَمِينَ ﴿٣٠﴾ وَأَنْ أَلْقِ عَصَاكَ ۖ فَلَمَّا رَءَاهَا تَهْتَزُّ كَأَنَّهَا جَآنٌّ وَلَّىٰ مُدْبِرًا وَلَمْ يُعَقِّبْ ۚ يَـٰمُوسَىٰٓ أَقْبِلْ وَلَا تَخَفْ ۖ إِنَّكَ مِنَ ٱلْـَٔامِنِينَ ﴿٣١﴾ ٱسْلُكْ يَدَكَ فِى جَيْبِكَ تَخْرُجْ بَيْضَآءَ مِنْ غَيْرِ سُوٓءٍ وَٱضْمُمْ إِلَيْكَ جَنَاحَكَ مِنَ ٱلرَّهْبِ ۖ فَذَٰنِكَ بُرْهَـٰنَانِ مِن رَّبِّكَ إِلَىٰ فِرْعَوْنَ وَمَلَإِي۟هِۦٓ ۚ إِنَّهُمْ كَانُوا۟ قَوْمًا فَـٰسِقِينَ ﴿٣٢﴾ قَالَ رَبِّ إِنِّى قَتَلْتُ مِنْهُمْ نَفْسًا فَأَخَافُ أَن يَقْتُلُونِ ﴿٣٣﴾ وَأَخِى هَـٰرُونُ هُوَ أَفْصَحُ مِنِّى لِسَانًا فَأَرْسِلْهُ مَعِىَ رِدْءًا يُصَدِّقُنِىٓ ۖ إِنِّىٓ أَخَافُ أَن يُكَذِّبُونِ ﴿٣٤﴾ قَالَ سَنَشُدُّ عَضُدَكَ بِأَخِيكَ وَنَجْعَلُ لَكُمَا سُلْطَـٰنًا فَلَا يَصِلُونَ إِلَيْكُمَا ۚ بِـَٔايَـٰتِنَآ أَنتُمَا وَمَنِ ٱتَّبَعَكُمَا ٱلْغَـٰلِبُونَ ﴿٣٥﴾
21. El a iesit de acolo temator si asteptand si a spus: „Domnul meu, salveaza-ma de poporul nedrept.” 22. Cand s-a indreptat spre Madyan, a spus: „Poate ca Domnul meu ma va calauzi pe drumul cel drept.” 23. Cand a ajuns la apa din Madyan, a gasit acolo un grup de oameni care adapau si, in afara lor, doua femei care isi tineau turma deoparte. El a spus: „Care este treaba voastra?” Ele au spus: „Nu adapam pana cand pastorii nu pleaca, iar tatal nostru este un om foarte batran.” 24. El a adapat pentru ele, apoi s-a retras la umbra si a spus: „Domnul meu, am mare nevoie de orice bine pe care mi-l vei cobori.” 25. Una dintre cele doua a venit la el mergand cu sfiala si a spus: „Tatal meu te cheama ca sa-ti dea rasplata pentru ca ai adapat pentru noi.” Cand a venit la el si i-a istorisit cele petrecute, acesta a spus: „Nu te teme; ai scapat de poporul nedrept.” 26. Una dintre cele doua a spus: „O, tata, angajeaza-l. Cu adevarat, cel mai bun pe care il poti angaja este cel puternic si vrednic de incredere.” 27. El a spus: „Vreau sa-ti dau de sotie pe una dintre aceste doua fiice ale mele, cu conditia sa lucrezi pentru mine opt ani. Daca vei implini zece, aceasta va fi din partea ta. Nu vreau sa te impovarez si, daca Allah voieste, ma vei afla dintre cei drepti.” 28. Musa a spus: „Aceasta este intre mine si tine. Oricare dintre cele doua termene il voi implini, sa nu fie nicio nedreptate impotriva mea. Allah este Martor asupra celor spuse de noi.” 29. Dupa ce Musa a implinit termenul si a pornit cu familia sa, a vazut un foc dinspre munte. El a spus familiei sale: „Ramaneti aici; am zarit un foc. Poate ca va voi aduce de acolo o veste sau un taciune aprins, ca sa va incalziti.” 30. Cand a ajuns la el, a fost chemat de la marginea dreapta a vaii, din locul binecuvantat, dintr-un copac: „O, Musa, Eu sunt Allah, Domnul lumilor. 31. Arunca-ti toiagul!” Cand l-a vazut miscandu-se ca un sarpe, s-a intors fugind, fara sa priveasca inapoi. „O, Musa, apropie-te si nu te teme; cu adevarat, tu esti dintre cei aflati in siguranta. 32. Introdu-ti mana in deschizatura vesmantului; ea va iesi alba, fara vreun rau. Si strange-ti bratul spre tine impotriva fricii. Acestea sunt doua dovezi de la Domnul tau catre Faraon si capeteniile lui. Cu adevarat, ei sunt un popor nelegiuit.” 33. El a spus: „Domnul meu, eu am omorat un om dintre ei si ma tem ca ma vor omori. 34. Fratele meu Harun este mai elocvent decat mine. Trimite-l cu mine ca sprijin, pentru a ma intari; ma tem ca ma vor socoti mincinos.” 35. El a spus: „Iti vom intari bratul prin fratele tau si va vom da amandurora autoritate, astfel incat ei nu vor ajunge la voi. Prin Semnele Noastre, voi doi si cei care va urmeaza veti fi biruitori.”
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Comentariul versetelor 29 la 32
„Dupa ce Musa a implinit termenul” - fie termenul obligatoriu, fie pe cel mai lung, adaugat de bunavoie, asa cum era de asteptat de la Musa si de la credinciosia lui fata de angajament - el a dorit sa-si revada familia, parintii, neamul si patria. Trecuse multa vreme si se gandea ca egiptenii uitasera32 ceea ce se intamplase.
El „a pornit cu familia sa” spre Egipt si „a vazut un foc dinspre munte”. Le-a spus: „Ramaneti aici; am zarit un foc. Poate ca va voi aduce de acolo o veste sau un taciune aprins, ca sa va incalziti”, caci era foarte frig si ei ratacisera drumul.
Cand a ajuns la foc, a fost chemat: „O, Musa, Eu sunt Allah, Domnul lumilor.” Allah i-a facut cunoscute Dumnezeirea si Stapanirea Sa, iar aceasta cerea sa I se porunceasca lui Musa sa-L adore numai pe El si sa I se dedice numai Lui, asa cum este spus limpede in alt loc: „Cu adevarat, Eu sunt Allah. Nu exista alta divinitate in afara de Mine. Asadar, adora-Ma si implineste Rugaciunea pentru pomenirea Mea” [Ta Ha, 20:14].
I s-a spus: „Arunca-ti toiagul!” El l-a aruncat, iar cand l-a vazut miscandu-se repede si infatisandu-se infricosator „ca un sarpe” - un sarpe mascul mare - „s-a intors fugind, fara sa priveasca inapoi”, fiind cuprins de spaima.
Allah i-a spus: „O, Musa, apropie-te si nu te teme; cu adevarat, tu esti dintre cei aflati in siguranta.” Aceste cuvinte sunt dintre cele mai elocvente si mai puternice in a aduce linistea si a indeparta frica. „Apropie-te” era o porunca pe care trebuia sa o implineasca, dar lucrul inspaimantator putea sa fie inca acolo; de aceea i-a spus: „nu te teme”. Ar fi putut sa se apropie fara teama, dar sa nu fie ocrotit de rau; de aceea Allah a adaugat: „tu esti dintre cei aflati in siguranta”. Astfel, el a fost ocrotit in toate privintele.
Musa s-a intors linistit, increzandu-se in ceea ce ii spusese Domnul sau, cu o credinta si o certitudine sporite. Allah i-a aratat acest Semn inainte de a merge la Faraon, ca sa aiba certitudine deplina, mai mult curaj si mai multa statornicie.
Apoi i-a aratat un alt Semn: „Introdu-ti mana in deschizatura vesmantului; ea va iesi alba, fara vreun rau.” Musa si-a introdus mana in vesmant si a scos-o asa cum a descris Allah. „Si strange-ti bratul spre tine impotriva fricii”, adica alipeste-ti bratul de trup pentru ca frica sa se risipeasca.
Toiagul prefacut in sarpe si mana alba fara vreun rau erau doua dovezi hotaratoare: „doua dovezi de la Domnul tau catre Faraon si capeteniile lui. Cu adevarat, ei sunt un popor nelegiuit.” Pentru un astfel de popor nu era de ajuns numai avertizarea si porunca Trimisului, ci trebuiau Semne limpezi, poate ca ele aveau sa le fie de folos.
Note
Nota editiei arabe: Manuscrisul B are „stia”, in loc de „se gandea”.
Înapoi la text