Comentariul pasajului
Versetele 21 la 35
Textul arab și traducerea din volum
فَخَرَجَ مِنْهَا خَآئِفًا يَتَرَقَّبُ ۖ قَالَ رَبِّ نَجِّنِى مِنَ ٱلْقَوْمِ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٢١﴾ وَلَمَّا تَوَجَّهَ تِلْقَآءَ مَدْيَنَ قَالَ عَسَىٰ رَبِّىٓ أَن يَهْدِيَنِى سَوَآءَ ٱلسَّبِيلِ ﴿٢٢﴾ وَلَمَّا وَرَدَ مَآءَ مَدْيَنَ وَجَدَ عَلَيْهِ أُمَّةً مِّنَ ٱلنَّاسِ يَسْقُونَ وَوَجَدَ مِن دُونِهِمُ ٱمْرَأَتَيْنِ تَذُودَانِ ۖ قَالَ مَا خَطْبُكُمَا ۖ قَالَتَا لَا نَسْقِى حَتَّىٰ يُصْدِرَ ٱلرِّعَآءُ ۖ وَأَبُونَا شَيْخٌ كَبِيرٌ ﴿٢٣﴾ فَسَقَىٰ لَهُمَا ثُمَّ تَوَلَّىٰٓ إِلَى ٱلظِّلِّ فَقَالَ رَبِّ إِنِّى لِمَآ أَنزَلْتَ إِلَىَّ مِنْ خَيْرٍ فَقِيرٌ ﴿٢٤﴾ فَجَآءَتْهُ إِحْدَىٰهُمَا تَمْشِى عَلَى ٱسْتِحْيَآءٍ قَالَتْ إِنَّ أَبِى يَدْعُوكَ لِيَجْزِيَكَ أَجْرَ مَا سَقَيْتَ لَنَا ۚ فَلَمَّا جَآءَهُۥ وَقَصَّ عَلَيْهِ ٱلْقَصَصَ قَالَ لَا تَخَفْ ۖ نَجَوْتَ مِنَ ٱلْقَوْمِ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٢٥﴾ قَالَتْ إِحْدَىٰهُمَا يَـٰٓأَبَتِ ٱسْتَـْٔجِرْهُ ۖ إِنَّ خَيْرَ مَنِ ٱسْتَـْٔجَرْتَ ٱلْقَوِىُّ ٱلْأَمِينُ ﴿٢٦﴾ قَالَ إِنِّىٓ أُرِيدُ أَنْ أُنكِحَكَ إِحْدَى ٱبْنَتَىَّ هَـٰتَيْنِ عَلَىٰٓ أَن تَأْجُرَنِى ثَمَـٰنِىَ حِجَجٍ ۖ فَإِنْ أَتْمَمْتَ عَشْرًا فَمِنْ عِندِكَ ۖ وَمَآ أُرِيدُ أَنْ أَشُقَّ عَلَيْكَ ۚ سَتَجِدُنِىٓ إِن شَآءَ ٱللَّهُ مِنَ ٱلصَّـٰلِحِينَ ﴿٢٧﴾ قَالَ ذَٰلِكَ بَيْنِى وَبَيْنَكَ ۖ أَيَّمَا ٱلْأَجَلَيْنِ قَضَيْتُ فَلَا عُدْوَٰنَ عَلَىَّ ۖ وَٱللَّهُ عَلَىٰ مَا نَقُولُ وَكِيلٌ ﴿٢٨﴾ ۞ فَلَمَّا قَضَىٰ مُوسَى ٱلْأَجَلَ وَسَارَ بِأَهْلِهِۦٓ ءَانَسَ مِن جَانِبِ ٱلطُّورِ نَارًا قَالَ لِأَهْلِهِ ٱمْكُثُوٓا۟ إِنِّىٓ ءَانَسْتُ نَارًا لَّعَلِّىٓ ءَاتِيكُم مِّنْهَا بِخَبَرٍ أَوْ جَذْوَةٍ مِّنَ ٱلنَّارِ لَعَلَّكُمْ تَصْطَلُونَ ﴿٢٩﴾ فَلَمَّآ أَتَىٰهَا نُودِىَ مِن شَـٰطِئِ ٱلْوَادِ ٱلْأَيْمَنِ فِى ٱلْبُقْعَةِ ٱلْمُبَـٰرَكَةِ مِنَ ٱلشَّجَرَةِ أَن يَـٰمُوسَىٰٓ إِنِّىٓ أَنَا ٱللَّهُ رَبُّ ٱلْعَـٰلَمِينَ ﴿٣٠﴾ وَأَنْ أَلْقِ عَصَاكَ ۖ فَلَمَّا رَءَاهَا تَهْتَزُّ كَأَنَّهَا جَآنٌّ وَلَّىٰ مُدْبِرًا وَلَمْ يُعَقِّبْ ۚ يَـٰمُوسَىٰٓ أَقْبِلْ وَلَا تَخَفْ ۖ إِنَّكَ مِنَ ٱلْـَٔامِنِينَ ﴿٣١﴾ ٱسْلُكْ يَدَكَ فِى جَيْبِكَ تَخْرُجْ بَيْضَآءَ مِنْ غَيْرِ سُوٓءٍ وَٱضْمُمْ إِلَيْكَ جَنَاحَكَ مِنَ ٱلرَّهْبِ ۖ فَذَٰنِكَ بُرْهَـٰنَانِ مِن رَّبِّكَ إِلَىٰ فِرْعَوْنَ وَمَلَإِي۟هِۦٓ ۚ إِنَّهُمْ كَانُوا۟ قَوْمًا فَـٰسِقِينَ ﴿٣٢﴾ قَالَ رَبِّ إِنِّى قَتَلْتُ مِنْهُمْ نَفْسًا فَأَخَافُ أَن يَقْتُلُونِ ﴿٣٣﴾ وَأَخِى هَـٰرُونُ هُوَ أَفْصَحُ مِنِّى لِسَانًا فَأَرْسِلْهُ مَعِىَ رِدْءًا يُصَدِّقُنِىٓ ۖ إِنِّىٓ أَخَافُ أَن يُكَذِّبُونِ ﴿٣٤﴾ قَالَ سَنَشُدُّ عَضُدَكَ بِأَخِيكَ وَنَجْعَلُ لَكُمَا سُلْطَـٰنًا فَلَا يَصِلُونَ إِلَيْكُمَا ۚ بِـَٔايَـٰتِنَآ أَنتُمَا وَمَنِ ٱتَّبَعَكُمَا ٱلْغَـٰلِبُونَ ﴿٣٥﴾
21. El a iesit de acolo temator si asteptand si a spus: „Domnul meu, salveaza-ma de poporul nedrept.” 22. Cand s-a indreptat spre Madyan, a spus: „Poate ca Domnul meu ma va calauzi pe drumul cel drept.” 23. Cand a ajuns la apa din Madyan, a gasit acolo un grup de oameni care adapau si, in afara lor, doua femei care isi tineau turma deoparte. El a spus: „Care este treaba voastra?” Ele au spus: „Nu adapam pana cand pastorii nu pleaca, iar tatal nostru este un om foarte batran.” 24. El a adapat pentru ele, apoi s-a retras la umbra si a spus: „Domnul meu, am mare nevoie de orice bine pe care mi-l vei cobori.” 25. Una dintre cele doua a venit la el mergand cu sfiala si a spus: „Tatal meu te cheama ca sa-ti dea rasplata pentru ca ai adapat pentru noi.” Cand a venit la el si i-a istorisit cele petrecute, acesta a spus: „Nu te teme; ai scapat de poporul nedrept.” 26. Una dintre cele doua a spus: „O, tata, angajeaza-l. Cu adevarat, cel mai bun pe care il poti angaja este cel puternic si vrednic de incredere.” 27. El a spus: „Vreau sa-ti dau de sotie pe una dintre aceste doua fiice ale mele, cu conditia sa lucrezi pentru mine opt ani. Daca vei implini zece, aceasta va fi din partea ta. Nu vreau sa te impovarez si, daca Allah voieste, ma vei afla dintre cei drepti.” 28. Musa a spus: „Aceasta este intre mine si tine. Oricare dintre cele doua termene il voi implini, sa nu fie nicio nedreptate impotriva mea. Allah este Martor asupra celor spuse de noi.” 29. Dupa ce Musa a implinit termenul si a pornit cu familia sa, a vazut un foc dinspre munte. El a spus familiei sale: „Ramaneti aici; am zarit un foc. Poate ca va voi aduce de acolo o veste sau un taciune aprins, ca sa va incalziti.” 30. Cand a ajuns la el, a fost chemat de la marginea dreapta a vaii, din locul binecuvantat, dintr-un copac: „O, Musa, Eu sunt Allah, Domnul lumilor. 31. Arunca-ti toiagul!” Cand l-a vazut miscandu-se ca un sarpe, s-a intors fugind, fara sa priveasca inapoi. „O, Musa, apropie-te si nu te teme; cu adevarat, tu esti dintre cei aflati in siguranta. 32. Introdu-ti mana in deschizatura vesmantului; ea va iesi alba, fara vreun rau. Si strange-ti bratul spre tine impotriva fricii. Acestea sunt doua dovezi de la Domnul tau catre Faraon si capeteniile lui. Cu adevarat, ei sunt un popor nelegiuit.” 33. El a spus: „Domnul meu, eu am omorat un om dintre ei si ma tem ca ma vor omori. 34. Fratele meu Harun este mai elocvent decat mine. Trimite-l cu mine ca sprijin, pentru a ma intari; ma tem ca ma vor socoti mincinos.” 35. El a spus: „Iti vom intari bratul prin fratele tau si va vom da amandurora autoritate, astfel incat ei nu vor ajunge la voi. Prin Semnele Noastre, voi doi si cei care va urmeaza veti fi biruitori.”
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Comentariul versetelor 22 la 24
„Cand s-a indreptat spre Madyan”, aflat la sud de Palestina si in afara stapanirii lui Faraon, Musa a spus: „Poate ca Domnul meu ma va calauzi pe drumul cel drept”, adica pe calea directa care duce acolo cu usurinta, fara osteneala si greutate. Allah l-a calauzit pe drumul drept, iar el a ajuns in Madyan.
„Cand a ajuns la apa din Madyan, a gasit acolo un grup de oameni care adapau” turme numeroase. „Si, in afara lor, doua femei care isi tineau turma deoparte” de jgheaburi, deoarece multimea barbatilor le impiedica sa se apropie, iar oamenii erau prea zgarciti si lipsiti de purtare ca sa le adape turma.
Musa le-a intrebat: „Care este treaba voastra?”, adica de ce va aflati in aceasta stare? Ele au spus: „Nu adapam pana cand pastorii nu pleaca.” Obiceiul nostru este sa asteptam pana cand pastorii isi iau turmele si locul ramane liber, apoi ne adapam turma. „Iar tatal nostru este un om foarte batran”: el nu mai are puterea sa adape, noi nu avem puterea trupeasca sa razbatem printre pastori si nici nu avem barbati din familie care sa ne deschida drum.
Lui Musa i s-a facut mila de ele si „a adapat pentru ele”, fara sa ceara vreo rasplata si cautand numai Fata lui Allah. Dupa ce le-a adapat turma, in arsita amiezii, asa cum arata cuvintele „apoi s-a retras la umbra”, s-a asezat sa se odihneasca la umbra, dupa osteneala.
In acea stare, cerand provizie de la Domnul sau, el a spus: „Domnul meu, am mare nevoie de orice bine pe care mi-l vei cobori”, adica am nevoie de orice bine pe care mi-l vei trimite si mi-l vei inlesni. Aceasta cerere lasata sa se inteleaga este mai elocventa decat cererea rostita direct. In acea stare, el a continuat sa-L cheme si sa se smereasca inaintea Domnului sau.