Comentariul pasajului
Versetele 36 la 51
Textul arab și traducerea din volum
فَلَمَّا جَآءَهُم مُّوسَىٰ بِـَٔايَـٰتِنَا بَيِّنَـٰتٍ قَالُوا۟ مَا هَـٰذَآ إِلَّا سِحْرٌ مُّفْتَرًى وَمَا سَمِعْنَا بِهَـٰذَا فِىٓ ءَابَآئِنَا ٱلْأَوَّلِينَ ﴿٣٦﴾ وَقَالَ مُوسَىٰ رَبِّىٓ أَعْلَمُ بِمَن جَآءَ بِٱلْهُدَىٰ مِنْ عِندِهِۦ وَمَن تَكُونُ لَهُۥ عَـٰقِبَةُ ٱلدَّارِ ۖ إِنَّهُۥ لَا يُفْلِحُ ٱلظَّـٰلِمُونَ ﴿٣٧﴾ وَقَالَ فِرْعَوْنُ يَـٰٓأَيُّهَا ٱلْمَلَأُ مَا عَلِمْتُ لَكُم مِّنْ إِلَـٰهٍ غَيْرِى فَأَوْقِدْ لِى يَـٰهَـٰمَـٰنُ عَلَى ٱلطِّينِ فَٱجْعَل لِّى صَرْحًا لَّعَلِّىٓ أَطَّلِعُ إِلَىٰٓ إِلَـٰهِ مُوسَىٰ وَإِنِّى لَأَظُنُّهُۥ مِنَ ٱلْكَـٰذِبِينَ ﴿٣٨﴾ وَٱسْتَكْبَرَ هُوَ وَجُنُودُهُۥ فِى ٱلْأَرْضِ بِغَيْرِ ٱلْحَقِّ وَظَنُّوٓا۟ أَنَّهُمْ إِلَيْنَا لَا يُرْجَعُونَ ﴿٣٩﴾ فَأَخَذْنَـٰهُ وَجُنُودَهُۥ فَنَبَذْنَـٰهُمْ فِى ٱلْيَمِّ ۖ فَٱنظُرْ كَيْفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٤٠﴾ وَجَعَلْنَـٰهُمْ أَئِمَّةً يَدْعُونَ إِلَى ٱلنَّارِ ۖ وَيَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ لَا يُنصَرُونَ ﴿٤١﴾ وَأَتْبَعْنَـٰهُمْ فِى هَـٰذِهِ ٱلدُّنْيَا لَعْنَةً ۖ وَيَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ هُم مِّنَ ٱلْمَقْبُوحِينَ ﴿٤٢﴾ وَلَقَدْ ءَاتَيْنَا مُوسَى ٱلْكِتَـٰبَ مِنۢ بَعْدِ مَآ أَهْلَكْنَا ٱلْقُرُونَ ٱلْأُولَىٰ بَصَآئِرَ لِلنَّاسِ وَهُدًى وَرَحْمَةً لَّعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٤٣﴾ وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلْغَرْبِىِّ إِذْ قَضَيْنَآ إِلَىٰ مُوسَى ٱلْأَمْرَ وَمَا كُنتَ مِنَ ٱلشَّـٰهِدِينَ ﴿٤٤﴾ وَلَـٰكِنَّآ أَنشَأْنَا قُرُونًا فَتَطَاوَلَ عَلَيْهِمُ ٱلْعُمُرُ ۚ وَمَا كُنتَ ثَاوِيًا فِىٓ أَهْلِ مَدْيَنَ تَتْلُوا۟ عَلَيْهِمْ ءَايَـٰتِنَا وَلَـٰكِنَّا كُنَّا مُرْسِلِينَ ﴿٤٥﴾ وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلطُّورِ إِذْ نَادَيْنَا وَلَـٰكِن رَّحْمَةً مِّن رَّبِّكَ لِتُنذِرَ قَوْمًا مَّآ أَتَىٰهُم مِّن نَّذِيرٍ مِّن قَبْلِكَ لَعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٤٦﴾ وَلَوْلَآ أَن تُصِيبَهُم مُّصِيبَةٌۢ بِمَا قَدَّمَتْ أَيْدِيهِمْ فَيَقُولُوا۟ رَبَّنَا لَوْلَآ أَرْسَلْتَ إِلَيْنَا رَسُولًا فَنَتَّبِعَ ءَايَـٰتِكَ وَنَكُونَ مِنَ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿٤٧﴾ فَلَمَّا جَآءَهُمُ ٱلْحَقُّ مِنْ عِندِنَا قَالُوا۟ لَوْلَآ أُوتِىَ مِثْلَ مَآ أُوتِىَ مُوسَىٰٓ ۚ أَوَلَمْ يَكْفُرُوا۟ بِمَآ أُوتِىَ مُوسَىٰ مِن قَبْلُ ۖ قَالُوا۟ سِحْرَانِ تَظَـٰهَرَا وَقَالُوٓا۟ إِنَّا بِكُلٍّ كَـٰفِرُونَ ﴿٤٨﴾ قُلْ فَأْتُوا۟ بِكِتَـٰبٍ مِّنْ عِندِ ٱللَّهِ هُوَ أَهْدَىٰ مِنْهُمَآ أَتَّبِعْهُ إِن كُنتُمْ صَـٰدِقِينَ ﴿٤٩﴾ فَإِن لَّمْ يَسْتَجِيبُوا۟ لَكَ فَٱعْلَمْ أَنَّمَا يَتَّبِعُونَ أَهْوَآءَهُمْ ۚ وَمَنْ أَضَلُّ مِمَّنِ ٱتَّبَعَ هَوَىٰهُ بِغَيْرِ هُدًى مِّنَ ٱللَّهِ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَهْدِى ٱلْقَوْمَ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٥٠﴾ ۞ وَلَقَدْ وَصَّلْنَا لَهُمُ ٱلْقَوْلَ لَعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٥١﴾
36. Cand Musa a venit la ei cu Semnele Noastre limpezi, au spus: „Aceasta nu este decat vrajitorie nascocita. Nu am auzit despre aceasta printre stramosii nostri.” 37. Musa a spus: „Domnul meu stie mai bine cine a venit cu calauzirea de la El si cine va avea sfarsitul cel bun. Cu adevarat, nelegiuitii nu vor izbuti.” 38. Faraon a spus: „O, capetenii, nu cunosc pentru voi alta divinitate in afara de mine. O, Haman, aprinde-mi un foc pe lut si zideste-mi un turn, poate voi urca la Dumnezeul lui Musa; insa eu il socotesc dintre mincinosi.” 39. El si ostirile sale s-au purtat cu trufie pe pamant, fara drept, si au crezut ca nu vor fi intorsi la Noi. 40. Atunci l-am apucat pe el si ostirile sale si i-am aruncat in mare. Priveste, asadar, care a fost sfarsitul nelegiuitilor. 41. I-am facut conducatori care cheama la Foc, iar in Ziua Invierii nu vor fi ajutati. 42. Am facut ca un blestem sa-i urmareasca in aceasta lume, iar in Ziua Invierii vor fi dintre cei respinsi. 43. Noi i-am daruit lui Musa Cartea, dupa ce am nimicit neamurile de mai inainte, ca dovezi limpezi pentru oameni, calauzire si mila, pentru ca ei sa ia aminte. 44. Tu nu ai fost pe partea apuseana cand i-am incredintat lui Musa Porunca si nu ai fost dintre martori. 45. Insa Noi am facut sa se ridice multe generatii si vreme indelungata a trecut peste ele. Tu nu ai locuit printre oamenii din Madyan, ca sa le reciti Semnele Noastre, ci Noi am trimis Trimisi. 46. Tu nu ai fost langa munte cand am chemat, insa aceasta este o Mila de la Domnul tau, ca sa avertizezi un popor la care nu venise niciun avertizator inaintea ta, pentru ca ei sa ia aminte. 47. [Te-am trimis] pentru ca ei sa nu spuna, atunci cand i-ar lovi o nenorocire din pricina faptelor savarsite de mainile lor: „Domnul nostru, de ce nu ne-ai trimis un Trimis, ca sa urmam Semnele Tale si sa fim dintre credinciosi?” 48. Dar cand Adevarul a venit la ei de la Noi, au spus: „De ce nu i s-a dat ceva asemenea celor date lui Musa?” Oare nu au tagaduit ei mai inainte ceea ce i s-a dat lui Musa? Ei au spus: „Doua vrajitorii care se sprijina una pe alta” si au spus: „Noi le tagaduim pe amandoua.” 49. Spune: „Aduceti o Carte de la Allah care sa fie mai calauzitoare decat acestea doua si o voi urma, daca sunteti sinceri.” 50. Daca nu-ti raspund, atunci sa stii ca ei isi urmeaza numai poftele. Si cine este mai ratacit decat cel care isi urmeaza pofta fara calauzire de la Allah? Cu adevarat, Allah nu calauzeste poporul nedrept. 51. Noi le-am facut Cuvantul sa ajunga, rand pe rand, pentru ca ei sa ia aminte.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Comentariul versetelor 38 la 42
Faraon, infruntandu-L cu indrazneala pe Domnul sau si inselandu-si poporul nechibzuit si lipsit de intelegere, a spus: „O, capetenii, nu cunosc pentru voi alta divinitate in afara de mine”, adica eu singur sunt dumnezeul vostru si merit adorarea voastra; daca ar fi existat alta divinitate in afara de mine, as fi cunoscut-o.
Priveste la aceasta scrupulozitate desavarsita a lui Faraon: nu a spus ca ei nu au alta divinitate, ci „nu cunosc pentru voi alta divinitate in afara de mine”, deoarece in ochii lor el era omul virtuos si foarte stiutor; tot ceea ce spunea era adevar, iar tot ceea ce le poruncea era ascultat.
Fiindca vorbele lui puteau lasa deschisa posibilitatea existentei unei alte divinitati, el a vrut sa o inlature si i-a spus lui Haman: „aprinde-mi un foc pe lut”, pentru a face caramizi arse, „si zideste-mi un turn”, o cladire inalta, „poate voi urca la Dumnezeul lui Musa; insa eu il socotesc dintre mincinosi”. Cu alte cuvinte: vom cerceta lucrul si vom dovedi banuiala mea, aratandu-va ca Musa minte.
Priveste aceasta uriasa indrazneala fata de Allah, la care nu a ajuns vreun alt om. El l-a tagaduit pe Musa, a pretins dumnezeirea, a negat ca ar cunoaste Dumnezeul adevarat si a luat masuri, dupa pretentia sa, pentru a ajunge la Dumnezeul lui Musa. Toate acestea urmareau sa-i insele pe oameni.
Si mai uimitoare este starea capeteniilor care se pretindeau oameni de seama ai imparatiei si conducatori ai treburilor ei: l-au lasat pe acest om sa se joace cu mintile lor si sa le dispretuiasca intelegerea. Pricina era nelegiuirea care se inradacinase in firea lor. De aceea li s-a stricat religia, apoi li s-au stricat si mintile. O, Allah, Te rugam sa ne faci statornici in credinta, sa nu ne abati inimile dupa ce ne-ai calauzit si sa ne daruiesti Mila de la Tine; cu adevarat, Tu esti Daruitorul [cf. Al 'Imran, 3:8].
„El si ostirile sale s-au purtat cu trufie pe pamant, fara drept.” S-au semetit fata de robii lui Allah, i-au supus unor chinuri cumplite, s-au ridicat cu trufie impotriva Trimisilor lui Allah si a Semnelor aduse de ei, le-au tagaduit si au pretins ca drumul lor este mai inalt si mai bun.
„Si au crezut ca nu vor fi intorsi la Noi.” De aceea au indraznit sa savarseasca ceea ce au savarsit. Daca ar fi stiut ori macar ar fi crezut ca vor fi intorsi la Allah, nu ar fi facut acestea.
„Atunci l-am apucat pe el si ostirile sale”, cand au staruit in impotrivire si au intrecut masura, „si i-am aruncat in mare. Priveste, asadar, care a fost sfarsitul nelegiuitilor.” Aceasta a fost una dintre cele mai cumplite pedepse, iar ei au fost dintre cei mai mari pierzatori, caci pedeapsa din aceasta lume s-a legat fara intrerupere de pedeapsa din Viata de Apoi.
„I-am facut conducatori care cheama la Foc”, adica i-am facut pe Faraon si pe capeteniile lui conducatori urmati catre salasul pierderii si nimicirii. „Iar in Ziua Invierii nu vor fi ajutati” impotriva Pedepsei lui Allah: vor fi prea slabi sa o indeparteze si nu vor avea ocrotitor ori ajutator.
„Am facut ca un blestem sa-i urmareasca in aceasta lume.” Pe langa pedeapsa si rusinea din aceasta lume, am facut ca blestemul sa-i urmareasca: sunt pomeniti cu rau, urati si osanditi. Acest lucru este vadit, caci ei sunt conducatorii celor blestemati in aceasta lume si cei dintai dintre ei. „Iar in Ziua Invierii vor fi dintre cei respinsi”, alungati departe, caci faptele lor sunt urate. Impotriva lor se vor aduna dezgustul lui Allah, dezgustul fapturilor Sale si dezgustul propriilor suflete.