Comentariul pasajului
Versetele 36 la 51
Textul arab și traducerea din volum
فَلَمَّا جَآءَهُم مُّوسَىٰ بِـَٔايَـٰتِنَا بَيِّنَـٰتٍ قَالُوا۟ مَا هَـٰذَآ إِلَّا سِحْرٌ مُّفْتَرًى وَمَا سَمِعْنَا بِهَـٰذَا فِىٓ ءَابَآئِنَا ٱلْأَوَّلِينَ ﴿٣٦﴾ وَقَالَ مُوسَىٰ رَبِّىٓ أَعْلَمُ بِمَن جَآءَ بِٱلْهُدَىٰ مِنْ عِندِهِۦ وَمَن تَكُونُ لَهُۥ عَـٰقِبَةُ ٱلدَّارِ ۖ إِنَّهُۥ لَا يُفْلِحُ ٱلظَّـٰلِمُونَ ﴿٣٧﴾ وَقَالَ فِرْعَوْنُ يَـٰٓأَيُّهَا ٱلْمَلَأُ مَا عَلِمْتُ لَكُم مِّنْ إِلَـٰهٍ غَيْرِى فَأَوْقِدْ لِى يَـٰهَـٰمَـٰنُ عَلَى ٱلطِّينِ فَٱجْعَل لِّى صَرْحًا لَّعَلِّىٓ أَطَّلِعُ إِلَىٰٓ إِلَـٰهِ مُوسَىٰ وَإِنِّى لَأَظُنُّهُۥ مِنَ ٱلْكَـٰذِبِينَ ﴿٣٨﴾ وَٱسْتَكْبَرَ هُوَ وَجُنُودُهُۥ فِى ٱلْأَرْضِ بِغَيْرِ ٱلْحَقِّ وَظَنُّوٓا۟ أَنَّهُمْ إِلَيْنَا لَا يُرْجَعُونَ ﴿٣٩﴾ فَأَخَذْنَـٰهُ وَجُنُودَهُۥ فَنَبَذْنَـٰهُمْ فِى ٱلْيَمِّ ۖ فَٱنظُرْ كَيْفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٤٠﴾ وَجَعَلْنَـٰهُمْ أَئِمَّةً يَدْعُونَ إِلَى ٱلنَّارِ ۖ وَيَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ لَا يُنصَرُونَ ﴿٤١﴾ وَأَتْبَعْنَـٰهُمْ فِى هَـٰذِهِ ٱلدُّنْيَا لَعْنَةً ۖ وَيَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ هُم مِّنَ ٱلْمَقْبُوحِينَ ﴿٤٢﴾ وَلَقَدْ ءَاتَيْنَا مُوسَى ٱلْكِتَـٰبَ مِنۢ بَعْدِ مَآ أَهْلَكْنَا ٱلْقُرُونَ ٱلْأُولَىٰ بَصَآئِرَ لِلنَّاسِ وَهُدًى وَرَحْمَةً لَّعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٤٣﴾ وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلْغَرْبِىِّ إِذْ قَضَيْنَآ إِلَىٰ مُوسَى ٱلْأَمْرَ وَمَا كُنتَ مِنَ ٱلشَّـٰهِدِينَ ﴿٤٤﴾ وَلَـٰكِنَّآ أَنشَأْنَا قُرُونًا فَتَطَاوَلَ عَلَيْهِمُ ٱلْعُمُرُ ۚ وَمَا كُنتَ ثَاوِيًا فِىٓ أَهْلِ مَدْيَنَ تَتْلُوا۟ عَلَيْهِمْ ءَايَـٰتِنَا وَلَـٰكِنَّا كُنَّا مُرْسِلِينَ ﴿٤٥﴾ وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلطُّورِ إِذْ نَادَيْنَا وَلَـٰكِن رَّحْمَةً مِّن رَّبِّكَ لِتُنذِرَ قَوْمًا مَّآ أَتَىٰهُم مِّن نَّذِيرٍ مِّن قَبْلِكَ لَعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٤٦﴾ وَلَوْلَآ أَن تُصِيبَهُم مُّصِيبَةٌۢ بِمَا قَدَّمَتْ أَيْدِيهِمْ فَيَقُولُوا۟ رَبَّنَا لَوْلَآ أَرْسَلْتَ إِلَيْنَا رَسُولًا فَنَتَّبِعَ ءَايَـٰتِكَ وَنَكُونَ مِنَ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿٤٧﴾ فَلَمَّا جَآءَهُمُ ٱلْحَقُّ مِنْ عِندِنَا قَالُوا۟ لَوْلَآ أُوتِىَ مِثْلَ مَآ أُوتِىَ مُوسَىٰٓ ۚ أَوَلَمْ يَكْفُرُوا۟ بِمَآ أُوتِىَ مُوسَىٰ مِن قَبْلُ ۖ قَالُوا۟ سِحْرَانِ تَظَـٰهَرَا وَقَالُوٓا۟ إِنَّا بِكُلٍّ كَـٰفِرُونَ ﴿٤٨﴾ قُلْ فَأْتُوا۟ بِكِتَـٰبٍ مِّنْ عِندِ ٱللَّهِ هُوَ أَهْدَىٰ مِنْهُمَآ أَتَّبِعْهُ إِن كُنتُمْ صَـٰدِقِينَ ﴿٤٩﴾ فَإِن لَّمْ يَسْتَجِيبُوا۟ لَكَ فَٱعْلَمْ أَنَّمَا يَتَّبِعُونَ أَهْوَآءَهُمْ ۚ وَمَنْ أَضَلُّ مِمَّنِ ٱتَّبَعَ هَوَىٰهُ بِغَيْرِ هُدًى مِّنَ ٱللَّهِ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَهْدِى ٱلْقَوْمَ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٥٠﴾ ۞ وَلَقَدْ وَصَّلْنَا لَهُمُ ٱلْقَوْلَ لَعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٥١﴾
36. Cand Musa a venit la ei cu Semnele Noastre limpezi, au spus: „Aceasta nu este decat vrajitorie nascocita. Nu am auzit despre aceasta printre stramosii nostri.” 37. Musa a spus: „Domnul meu stie mai bine cine a venit cu calauzirea de la El si cine va avea sfarsitul cel bun. Cu adevarat, nelegiuitii nu vor izbuti.” 38. Faraon a spus: „O, capetenii, nu cunosc pentru voi alta divinitate in afara de mine. O, Haman, aprinde-mi un foc pe lut si zideste-mi un turn, poate voi urca la Dumnezeul lui Musa; insa eu il socotesc dintre mincinosi.” 39. El si ostirile sale s-au purtat cu trufie pe pamant, fara drept, si au crezut ca nu vor fi intorsi la Noi. 40. Atunci l-am apucat pe el si ostirile sale si i-am aruncat in mare. Priveste, asadar, care a fost sfarsitul nelegiuitilor. 41. I-am facut conducatori care cheama la Foc, iar in Ziua Invierii nu vor fi ajutati. 42. Am facut ca un blestem sa-i urmareasca in aceasta lume, iar in Ziua Invierii vor fi dintre cei respinsi. 43. Noi i-am daruit lui Musa Cartea, dupa ce am nimicit neamurile de mai inainte, ca dovezi limpezi pentru oameni, calauzire si mila, pentru ca ei sa ia aminte. 44. Tu nu ai fost pe partea apuseana cand i-am incredintat lui Musa Porunca si nu ai fost dintre martori. 45. Insa Noi am facut sa se ridice multe generatii si vreme indelungata a trecut peste ele. Tu nu ai locuit printre oamenii din Madyan, ca sa le reciti Semnele Noastre, ci Noi am trimis Trimisi. 46. Tu nu ai fost langa munte cand am chemat, insa aceasta este o Mila de la Domnul tau, ca sa avertizezi un popor la care nu venise niciun avertizator inaintea ta, pentru ca ei sa ia aminte. 47. [Te-am trimis] pentru ca ei sa nu spuna, atunci cand i-ar lovi o nenorocire din pricina faptelor savarsite de mainile lor: „Domnul nostru, de ce nu ne-ai trimis un Trimis, ca sa urmam Semnele Tale si sa fim dintre credinciosi?” 48. Dar cand Adevarul a venit la ei de la Noi, au spus: „De ce nu i s-a dat ceva asemenea celor date lui Musa?” Oare nu au tagaduit ei mai inainte ceea ce i s-a dat lui Musa? Ei au spus: „Doua vrajitorii care se sprijina una pe alta” si au spus: „Noi le tagaduim pe amandoua.” 49. Spune: „Aduceti o Carte de la Allah care sa fie mai calauzitoare decat acestea doua si o voi urma, daca sunteti sinceri.” 50. Daca nu-ti raspund, atunci sa stii ca ei isi urmeaza numai poftele. Si cine este mai ratacit decat cel care isi urmeaza pofta fara calauzire de la Allah? Cu adevarat, Allah nu calauzeste poporul nedrept. 51. Noi le-am facut Cuvantul sa ajunga, rand pe rand, pentru ca ei sa ia aminte.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Comentariul versetelor 36 la 37
Musa a venit cu Mesajul Domnului sau. „Cand Musa a venit la ei cu Semnele Noastre limpezi”, care sprijineau fara indoiala si fara lipsa ceea ce le spunea, ei au raspuns nedrept, trufas si incapatanat: „Aceasta nu este decat vrajitorie nascocita.”
La fel a spus Faraon in clipa in care Adevarul s-a aratat si a biruit falsitatea, iar capeteniile care cunosteau realitatea lucrurilor s-au supus lui Musa: „El trebuie sa fie maestrul vostru, care v-a invatat vrajitoria” [ash-Shu'ara, 26:49]. Faraon, desi era istet, avea inima stricata si a coborat la cel mai jos nivel al vicleniei si tradarii. El stia ca „nimeni in afara de Domnul cerurilor si al pamantului nu a coborat aceste Semne ca dovezi limpezi” [al-Isra', 17:102], dar nefericirea l-a biruit.
Ei au mai spus: „Nu am auzit despre aceasta printre stramosii nostri.” Erau mincinosi, deoarece Yusuf fusese trimis inaintea lui Musa. Allah spune: „Yusuf a venit mai inainte la voi cu dovezi limpezi, dar voi nu ati incetat sa va indoiti de ceea ce v-a adus. Iar cand a murit, ati spus: Allah nu va mai trimite dupa el niciun Trimis. Astfel il lasa Allah sa rataceasca pe cel care intrece masura si se indoieste mult” [Ghafir, 40:34].
Cand au pretins ca ceea ce adusese era vrajitorie si ratacire, iar ceea ce urmau ei era calauzire, Musa a spus: „Domnul meu stie mai bine cine a venit cu calauzirea de la El si cine va avea sfarsitul cel bun.” Daca intalnirea mea cu voi si infatisarea Semnelor limpezi nu va folosesc, iar voi staruiti in ratacire si necredinta, atunci Allah stie cel mai bine cine este calauzit si cine nu si cine va avea sfarsitul cel bun, noi sau voi.
„Cu adevarat, nelegiuitii nu vor izbuti.” Astfel, Musa si cei care l-au urmat au avut sfarsitul cel bun, izbanda si biruinta, iar ceilalti au avut parte de pierdere, de un sfarsit rau si de nimicire.