Comentariul pasajului
Versetele 36 la 51
Textul arab și traducerea din volum
فَلَمَّا جَآءَهُم مُّوسَىٰ بِـَٔايَـٰتِنَا بَيِّنَـٰتٍ قَالُوا۟ مَا هَـٰذَآ إِلَّا سِحْرٌ مُّفْتَرًى وَمَا سَمِعْنَا بِهَـٰذَا فِىٓ ءَابَآئِنَا ٱلْأَوَّلِينَ ﴿٣٦﴾ وَقَالَ مُوسَىٰ رَبِّىٓ أَعْلَمُ بِمَن جَآءَ بِٱلْهُدَىٰ مِنْ عِندِهِۦ وَمَن تَكُونُ لَهُۥ عَـٰقِبَةُ ٱلدَّارِ ۖ إِنَّهُۥ لَا يُفْلِحُ ٱلظَّـٰلِمُونَ ﴿٣٧﴾ وَقَالَ فِرْعَوْنُ يَـٰٓأَيُّهَا ٱلْمَلَأُ مَا عَلِمْتُ لَكُم مِّنْ إِلَـٰهٍ غَيْرِى فَأَوْقِدْ لِى يَـٰهَـٰمَـٰنُ عَلَى ٱلطِّينِ فَٱجْعَل لِّى صَرْحًا لَّعَلِّىٓ أَطَّلِعُ إِلَىٰٓ إِلَـٰهِ مُوسَىٰ وَإِنِّى لَأَظُنُّهُۥ مِنَ ٱلْكَـٰذِبِينَ ﴿٣٨﴾ وَٱسْتَكْبَرَ هُوَ وَجُنُودُهُۥ فِى ٱلْأَرْضِ بِغَيْرِ ٱلْحَقِّ وَظَنُّوٓا۟ أَنَّهُمْ إِلَيْنَا لَا يُرْجَعُونَ ﴿٣٩﴾ فَأَخَذْنَـٰهُ وَجُنُودَهُۥ فَنَبَذْنَـٰهُمْ فِى ٱلْيَمِّ ۖ فَٱنظُرْ كَيْفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٤٠﴾ وَجَعَلْنَـٰهُمْ أَئِمَّةً يَدْعُونَ إِلَى ٱلنَّارِ ۖ وَيَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ لَا يُنصَرُونَ ﴿٤١﴾ وَأَتْبَعْنَـٰهُمْ فِى هَـٰذِهِ ٱلدُّنْيَا لَعْنَةً ۖ وَيَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ هُم مِّنَ ٱلْمَقْبُوحِينَ ﴿٤٢﴾ وَلَقَدْ ءَاتَيْنَا مُوسَى ٱلْكِتَـٰبَ مِنۢ بَعْدِ مَآ أَهْلَكْنَا ٱلْقُرُونَ ٱلْأُولَىٰ بَصَآئِرَ لِلنَّاسِ وَهُدًى وَرَحْمَةً لَّعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٤٣﴾ وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلْغَرْبِىِّ إِذْ قَضَيْنَآ إِلَىٰ مُوسَى ٱلْأَمْرَ وَمَا كُنتَ مِنَ ٱلشَّـٰهِدِينَ ﴿٤٤﴾ وَلَـٰكِنَّآ أَنشَأْنَا قُرُونًا فَتَطَاوَلَ عَلَيْهِمُ ٱلْعُمُرُ ۚ وَمَا كُنتَ ثَاوِيًا فِىٓ أَهْلِ مَدْيَنَ تَتْلُوا۟ عَلَيْهِمْ ءَايَـٰتِنَا وَلَـٰكِنَّا كُنَّا مُرْسِلِينَ ﴿٤٥﴾ وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلطُّورِ إِذْ نَادَيْنَا وَلَـٰكِن رَّحْمَةً مِّن رَّبِّكَ لِتُنذِرَ قَوْمًا مَّآ أَتَىٰهُم مِّن نَّذِيرٍ مِّن قَبْلِكَ لَعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٤٦﴾ وَلَوْلَآ أَن تُصِيبَهُم مُّصِيبَةٌۢ بِمَا قَدَّمَتْ أَيْدِيهِمْ فَيَقُولُوا۟ رَبَّنَا لَوْلَآ أَرْسَلْتَ إِلَيْنَا رَسُولًا فَنَتَّبِعَ ءَايَـٰتِكَ وَنَكُونَ مِنَ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿٤٧﴾ فَلَمَّا جَآءَهُمُ ٱلْحَقُّ مِنْ عِندِنَا قَالُوا۟ لَوْلَآ أُوتِىَ مِثْلَ مَآ أُوتِىَ مُوسَىٰٓ ۚ أَوَلَمْ يَكْفُرُوا۟ بِمَآ أُوتِىَ مُوسَىٰ مِن قَبْلُ ۖ قَالُوا۟ سِحْرَانِ تَظَـٰهَرَا وَقَالُوٓا۟ إِنَّا بِكُلٍّ كَـٰفِرُونَ ﴿٤٨﴾ قُلْ فَأْتُوا۟ بِكِتَـٰبٍ مِّنْ عِندِ ٱللَّهِ هُوَ أَهْدَىٰ مِنْهُمَآ أَتَّبِعْهُ إِن كُنتُمْ صَـٰدِقِينَ ﴿٤٩﴾ فَإِن لَّمْ يَسْتَجِيبُوا۟ لَكَ فَٱعْلَمْ أَنَّمَا يَتَّبِعُونَ أَهْوَآءَهُمْ ۚ وَمَنْ أَضَلُّ مِمَّنِ ٱتَّبَعَ هَوَىٰهُ بِغَيْرِ هُدًى مِّنَ ٱللَّهِ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَهْدِى ٱلْقَوْمَ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٥٠﴾ ۞ وَلَقَدْ وَصَّلْنَا لَهُمُ ٱلْقَوْلَ لَعَلَّهُمْ يَتَذَكَّرُونَ ﴿٥١﴾
36. Cand Musa a venit la ei cu Semnele Noastre limpezi, au spus: „Aceasta nu este decat vrajitorie nascocita. Nu am auzit despre aceasta printre stramosii nostri.” 37. Musa a spus: „Domnul meu stie mai bine cine a venit cu calauzirea de la El si cine va avea sfarsitul cel bun. Cu adevarat, nelegiuitii nu vor izbuti.” 38. Faraon a spus: „O, capetenii, nu cunosc pentru voi alta divinitate in afara de mine. O, Haman, aprinde-mi un foc pe lut si zideste-mi un turn, poate voi urca la Dumnezeul lui Musa; insa eu il socotesc dintre mincinosi.” 39. El si ostirile sale s-au purtat cu trufie pe pamant, fara drept, si au crezut ca nu vor fi intorsi la Noi. 40. Atunci l-am apucat pe el si ostirile sale si i-am aruncat in mare. Priveste, asadar, care a fost sfarsitul nelegiuitilor. 41. I-am facut conducatori care cheama la Foc, iar in Ziua Invierii nu vor fi ajutati. 42. Am facut ca un blestem sa-i urmareasca in aceasta lume, iar in Ziua Invierii vor fi dintre cei respinsi. 43. Noi i-am daruit lui Musa Cartea, dupa ce am nimicit neamurile de mai inainte, ca dovezi limpezi pentru oameni, calauzire si mila, pentru ca ei sa ia aminte. 44. Tu nu ai fost pe partea apuseana cand i-am incredintat lui Musa Porunca si nu ai fost dintre martori. 45. Insa Noi am facut sa se ridice multe generatii si vreme indelungata a trecut peste ele. Tu nu ai locuit printre oamenii din Madyan, ca sa le reciti Semnele Noastre, ci Noi am trimis Trimisi. 46. Tu nu ai fost langa munte cand am chemat, insa aceasta este o Mila de la Domnul tau, ca sa avertizezi un popor la care nu venise niciun avertizator inaintea ta, pentru ca ei sa ia aminte. 47. [Te-am trimis] pentru ca ei sa nu spuna, atunci cand i-ar lovi o nenorocire din pricina faptelor savarsite de mainile lor: „Domnul nostru, de ce nu ne-ai trimis un Trimis, ca sa urmam Semnele Tale si sa fim dintre credinciosi?” 48. Dar cand Adevarul a venit la ei de la Noi, au spus: „De ce nu i s-a dat ceva asemenea celor date lui Musa?” Oare nu au tagaduit ei mai inainte ceea ce i s-a dat lui Musa? Ei au spus: „Doua vrajitorii care se sprijina una pe alta” si au spus: „Noi le tagaduim pe amandoua.” 49. Spune: „Aduceti o Carte de la Allah care sa fie mai calauzitoare decat acestea doua si o voi urma, daca sunteti sinceri.” 50. Daca nu-ti raspund, atunci sa stii ca ei isi urmeaza numai poftele. Si cine este mai ratacit decat cel care isi urmeaza pofta fara calauzire de la Allah? Cu adevarat, Allah nu calauzeste poporul nedrept. 51. Noi le-am facut Cuvantul sa ajunga, rand pe rand, pentru ca ei sa ia aminte.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Comentariul versetelor 48 la 50
„Dar cand Adevarul a venit la ei de la Noi”, fara nicio indoiala in el, anume Coranul pe care ti l-am revelat, „au spus”, tagaduindu-l si impotrivindu-se printr-un argument stricat: „De ce nu i s-a dat ceva asemenea celor date lui Musa?”, adica de ce nu i-a fost coborata o Carte intreaga, dintr-o singura data? In intelegerea lor, daca Revelatia venea treptat, nu putea fi de la Allah.
Ce indoiala uimitoare este aceasta! In ce fel ar dovedi coborarea treptata ca Revelatia nu este de la Allah? Dimpotriva, coborarea treptata arata desavarsirea Coranului si grija deplina a lui Allah fata de cel asupra caruia l-a coborat: prin el, Allah intarea inima Trimisului Sau si le sporea credinciosilor credinta. „Ei nu-ti aduc nicio pilda fara ca Noi sa-ti aducem Adevarul si cea mai buna talcuire” [al-Furqan, 25:33].
Mai mult, ei comparau Coranul cu Cartea lui Musa, desi nu credeau in ea. Cum puteau sa-l masoare dupa o Carte pe care o tagaduisera? De aceea Allah spune: „Oare nu au tagaduit ei mai inainte ceea ce i s-a dat lui Musa? Ei au spus: Doua vrajitorii care se sprijina una pe alta”, adica Tora si Coranul s-ar ajuta una pe cealalta in vrajitorie si in ratacirea oamenilor, „si au spus: Noi le tagaduim pe amandoua”.
Astfel se dovedeste ca ei voiau sa respinga Adevarul fara nicio dovada, il atacau printr-un argument stricat si rosteau afirmatii care se contraziceau. Aceasta este starea oricarui necredincios. Allah a aratat limpede ca ei au tagaduit amandoua Cartile si amandoi Trimisii.
Dar oare tagaduirea lor venea din cautarea Adevarului si din urmarea unui lucru mai bun decat aceste doua Carti sau nu era decat urmarea poftelor? Allah scoate la iveala falsitatea argumentului lor si ii provoaca sa aduca o a treia Carte, mai calauzitoare: „Spune: Aduceti o Carte de la Allah care sa fie mai calauzitoare decat acestea doua” - Tora si Coranul - „si o voi urma, daca sunteti sinceri”.
Nici ei si nimeni altcineva nu puteau aduce ceva asemanator acestor doua Carti, caci, de cand Allah a creat lumea, oamenii nu primisera vreo carte asemenea lor in stiinta, calauzire, limpezime si mila fata de fapturi.
Aceasta este culmea dreptatii celui care cheama la Allah: sa spuna ca telul sau este Adevarul si calauzirea si ca a adus aceasta Carte care le cuprinde si care este in acord cu Cartea lui Musa. Datoria tuturor este sa se supuna celor doua Carti si sa le urmeze, deoarece amandoua sunt calauzire si adevar. Daca imi veti aduce o Carte de la Allah mai calauzitoare decat ele, o voi urma; altminteri, nu voi parasi calauzirea si Adevarul de care sunt sigur pentru ceva despre care stiu ca nu este nici calauzire, nici adevar.
„Daca nu-ti raspund” si nu aduc o Carte mai calauzitoare decat acestea doua, „atunci sa stii ca ei isi urmeaza numai poftele.” Refuzul lor de a te urma nu vine din faptul ca ar urma vreun adevar cunoscut de ei ori ar alege o alta calauzire, ci este simpla urmare a poftelor.
„Si cine este mai ratacit decat cel care isi urmeaza pofta fara calauzire de la Allah?” Acesta este dintre cei mai rataciti oameni. I s-au infatisat calauzirea si Calea cea dreapta care duce la Allah si la Paradisul Sau, dar el nu le-a dat nicio atentie si nu le-a primit. Pofta l-a chemat pe drumurile nimicirii si nenorocirii, iar el le-a urmat si a parasit Calauzirea cea adevarata. Exista oare cineva mai ratacit decat acesta?
Nedreptatea, dusmania si lipsa iubirii sale fata de Adevar au facut ca el sa staruie in ratacire si ca Allah sa nu-l calauzeasca. De aceea El spune: „Cu adevarat, Allah nu calauzeste poporul nedrept”, adica pe cei pentru care nedreptatea si incapatanarea au devenit insusiri statornice. Calauzirea a venit la ei, dar au respins-o; cand li s-au infatisat poftele, le-au urmat. Astfel si-au inchis singuri portile Calauzirii si au deschis portile ratacirii. Ei ratacesc orbeste in nedreptatea, nenorocirea si nimicirea lor.
Cuvintele „Daca nu-ti raspund, atunci sa stii ca ei isi urmeaza numai poftele” dovedesc ca oricine nu-i raspunde Trimisului si urmeaza o parere potrivnica spuselor lui nu merge catre o calauzire, ci catre o pofta.