Reflecții asupra asemănării credinciosului cu curmalul

**Al șaptesprezecelea:** roadele sale sunt dintre cele mai folositoare roade din lume. Curmalele proaspete se mănâncă drept fruct și pentru dulceața lor, iar cele uscate sunt hrană, adaos la mâncare și fruct. Din ele se fac oțet și dulciuri și sunt întrebuințate în leacuri și băuturi. Folosul lor întins este vădit. La fel stau lucrurile cu credinciosul: foloasele sale sunt întinse, iar binefacerile și însușirile sale frumoase sunt felurite.

Așa cum rodul curmalului are un gust dulce, și credința are o dulceață pe care nu o gustă decât cel cu o credință dreaptă. De aceea, Profetul ﷺ a spus:

„Trei lucruri, dacă se află în cineva, îl fac să simtă dulceața credinței: Allah și Trimisul Său să-i fie mai dragi decât orice altceva; să iubească un om numai pentru Allah; și să-i fie la fel de urât să se întoarcă la necredință cum i-ar fi de urât să fie aruncat în Foc.”⁶⁶

Abū Muḥammad ibn Abī Jamrah a spus: „S-a folosit cuvântul «dulceață» deoarece Allah a asemănat credința cu pomul în cuvintele Sale:

«O pildă: un cuvânt bun este asemenea unui pom bun.»

Cuvântul este cuvântul sincerității față de Allah; pomul este temelia credinței; ramurile sale sunt împlinirea poruncilor și ferirea de cele oprite; frunzele sale sunt binele de care se îngrijește credinciosul; iar roadele sale sunt faptele de ascultare. Dulceața rodului este culegerea lui, iar deplinătatea coacerii sale înseamnă maturizarea lui, prin care i se arată dulceața.”⁶⁷