Reflecții asupra asemănării credinciosului cu curmalul

**Al cincisprezecelea:** folosul curmalului nu încetează niciodată cu totul. Dacă unul dintre foloasele sale se întrerupe, rămân altele. Chiar dacă într-un an nu ar da rod, oamenii ar găsi foloase și trebuințe împlinite în frunzele, fibrele și bazele frunzelor sale. La fel, credinciosul nu este niciodată lipsit de însușiri bune: dacă o latură a binelui său este mai puțin roditoare, o alta este roditoare. Binele său rămâne, așadar, de nădăjduit, iar de răul său oamenii se simt în siguranță.

Al-Tirmidhī relatează că Profetul ﷺ a spus: „Cei mai buni dintre voi sunt cei de la care se nădăjduiește binele și de al căror rău oamenii sunt în siguranță. Cei mai răi dintre voi sunt cei de la care nu se nădăjduiește binele și de al căror rău oamenii nu sunt în siguranță.”⁶⁴

În acest sens, de la ʿIkrimah s-a transmis, despre cuvintele Preaînaltului:

„Asemenea unui pom bun.”

El a spus: „Este curmalul: întotdeauna se află în el un folos.”⁶⁵ Tot astfel stau lucrurile cu credinciosul: ca și curmalul, el are mereu un folos, ba chiar mai multe, după partea sa de credință și după măsura acesteia.