Text integral · Pasaje · 7
Trecerea grabnică a lumii și apropierea sfârșitului ei
الخامس عشر: التفكر في الدنيا وسرعة زوالها وقرب انقضائها، فلا يرضى لنفسه أن يتزود منها إلى دار بقائه وخلوده أخس ما فيها وأقله نفعا إلا ساقط الهمة دنيء المروءة ميت القلب؛ فإن حسرته تشتد إذا عاين حقيقة ما تزوده وتبين له عدم نفعه له، فكيف إذا كان ترك تزود ما ينفعه إلى تزود ما يعذب به ويناله بسببه غاية الألم؟! بل إذا تزود ما ينفعه وترك ما هو أنفع منه كان حسرة عليه.
„Al cincisprezecelea: cugetarea la lume, la trecerea ei grabnică și la apropierea sfârșitului ei. Numai cel cu râvnă prăbușită, cu noblețe josnică și cu inimă moartă primește să-și ia din ea, drept provizie pentru sălașul dăinuirii și al veșniciei sale, ceea ce are ea mai de jos și mai puțin folositor. Părerea sa de rău se va înteți când va vedea adevărul proviziei sale și i se va arăta că nu-i este de folos. Cum va fi atunci când a lăsat provizia folositoare pentru a lua ceea ce îi va aduce pedeapsă și cea mai mare durere?! Chiar și dacă ia drept provizie ceva folositor, dar lasă ceea ce este mai folositor, tot va avea pricină de părere de rău.”
Ibn al-Qayyim, ʿUddat aṣ-ṣābirīn wa-dhakhīrat ash-shākirīn.
Comentariul lui al-Badr
Al cincisprezecelea îndemn este trecerea grabnică a lumii și apropierea sfârșitului ei. Viața lumească trece repede, după cum a spus Profetul:
ما لي وللدنيا! ما أنا في الدنيا إلا كراكب استظل تحت شجرة ثم راح وتركها.
„Ce am eu cu această lume?! Eu sunt în ea numai asemenea unui călător care s-a adăpostit la umbra unui copac, apoi a plecat și l-a lăsat.”32
Hadith citat de al-Badr.
Când omul cugetă la trecerea ei grabnică și la faptul că este, totodată, un sălaș al încercării și al cercetării, înțelege cu certitudine că risipirea timpului acestei vieți scurte în ceea ce nu folosește este o pierdere vădită. Cu atât mai mult risipirea timpului în păcate, care vor fi o nenorocire pentru el în Ziua Învierii. De aceea Profetul spune:
كن في الدنيا كأنك غريب أو عابر سبيل.
„Fii în această lume asemenea unui străin sau unui trecător.”33
Îndemnul Profetului.
Străinul și trecătorul nu-și leagă inima de lucrurile din țara străină, ci inima le rămâne legată de țara lor de baștină. Singura lor grijă în călătorie este să-și împlinească nevoia și să se întoarcă acasă.34
Notele originale
Relatat de at-Tirmidhī în al-Jāmiʿ, nr. 2377, și de Ibn Mājah în Sunan, nr. 4109; declarat autentic de al-Albānī în as-Silsilah aṣ-ṣaḥīḥah, nr. 478.
Relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ, nr. 6416.
Vezi Ibn Ḥajar, Fatḥ al-Bārī, 11/235.