Text integral · Pasaje · 9
Teama de venirea neașteptată a morții
التاسع: مشهد المغافصة والمعاجلة؛ وهو أن يخاف أن يغافصه الأجل فيأخذه الله على غرة، فيحال بينه وبين ما يشتهي من لذات الدنيا، وبينه وبين ما يشتهي من لذات الآخرة، فيا لها من حسرة ما أمرها وما أصعبها! لكن ما يعرفها إلا من جربها، وفي بعض الكتب القديمة: يا من لا يأمن على نفسه طرفة عين، ولا يتم له سرور يوم، الحذر الحذر.
„Al nouălea: conștiința surprinderii și a luării pe neașteptate. Să se teamă ca nu cumva sorocul să-l surprindă și Allah să-l ia pe nepregătite, despărțindu-l atât de plăcerile acestei lumi pe care le dorește, cât și de plăcerile Vieții de Apoi la care râvnește. Ce amarnică și grea părere de rău! Dar nu o cunoaște decât cel care o încearcă. În unele cărți vechi se spune: «Tu, care nu ai siguranță asupra ta nici cât o clipire și căruia nu-i este întreagă bucuria nici măcar pentru o zi, păzește-te, păzește-te!»”19
Ibn al-Qayyim, ʿUddat aṣ-ṣābirīn wa-dhakhīrat ash-shākirīn.
Comentariul lui al-Badr
Al nouălea îndemn este teama de venirea neașteptată a sorocului. Allah spune:
لِكُلِّ أَجَلٍ كِتَابٌ
„Fiecărui termen îi corespunde o hotărâre scrisă.”
Coran 13:38 (fragment)
Descriind venirea sorocului, El spune:
فَإِذَا جَآءَ أَجَلُهُمْ لَا يَسْتَأْخِرُونَ سَاعَةً ۖ وَلَا يَسْتَقْدِمُونَ
„Când le vine sorocul, nu-l pot întârzia nicio clipă și nici nu-l pot grăbi.”
Coran 7:34 (fragment)
Omul nu știe când îl va surprinde moartea. Poate crede, când este puternic și tânăr, că va trăi ani îndelungați, apoi moartea îl lovește pe neașteptate. Nobilul companion Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de amândoi! — spunea: „Când ajungi seara, nu aștepta dimineața, iar când ajungi dimineața, nu aștepta seara.”20
أكثروا من ذكر هادم اللذات.
Nobilul Profet le amintea companionilor săi de venirea și apropierea sorocului, spunându-le: „Pomeniți des distrugătoarea plăcerilor.”21
Îndemnul Profetului la pomenirea morții.
Această aducere aminte îl oprește pe rob de la săvârșirea păcatelor.
Notele originale
Al-mughāfaṣah înseamnă a lua pe cineva pe nepregătite. Al-Azharī, Tahdhīb al-lughah, 8/62.
Relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ, nr. 6416.
Relatat de at-Tirmidhī în al-Jāmiʿ, nr. 2307, de an-Nasāʾī în Sunan, nr. 1824, și de Ibn Mājah în Sunan, nr. 4258; declarat autentic de al-Albānī în al-Irwāʾ, nr. 682.