Text integral · Pasaje · 8
Pierderea binelui și a favorii
الخامس: مشهد الفوات؛ وهو ما يفوته بالمعصية من خير الدنيا والآخرة، وما يحدث له بها من كل اسم مذموم عقلا وشرعا وعرفا، وتزول عنه من الأسماء الممدوحة شرعا وعقلا وعرفا، ويكفي في هذا المشهد: مشهد فوات الإيمان الذي أدنى مثقال ذرة منه خير من الدنيا وما فيها أضعافا مضاعفة، فكيف يبيعه بشهوة تذهب لذتها وتبقى سوء مغبتها؟! تذهب الشهوة وتبقى الشقوة، وقد صح عن النبي أنه قال: «لا يزني الزاني حين يزني وهو مؤمن». قال بعض الصحابة: ينزع منه الإيمان حتى يبقى على رأسه مثل الظلة، فإن تاب رجع إليه. وقال بعض التابعين: ينزع عنه الإيمان كما ينزع عنه القميص، فإن تاب لبسه. ولهذا رأى النبي في الحديث الذي رواه البخاري في صحيحه الزناة في التنور عراة؛ لأنهم تعروا من لباس الإيمان، وعاد تنور الشهوة الذي كان في قلوبهم تنورا ظاهرا يحمى عليه في النار.
„Al cincilea: conștiința pierderii — binele din această lume și din Viața de Apoi de care păcatul îl lipsește, toate numirile osândite de rațiune, de Lege și de buna rânduială pe care i le aduce și numirile lăudabile potrivit Legii, rațiunii și bunei rânduieli care dispar de la el. Este de ajuns să aibă în vedere pierderea credinței, din care chiar și cea mai mică greutate a unui fir de praf este de multe ori mai bună decât lumea și tot ce se află în ea. Cum să o vândă pentru o poftă a cărei plăcere trece, iar urmarea rea rămâne?! Pofta trece și nefericirea rămâne. S-a transmis autentic că Profetul a spus: «Cel care săvârșește desfrânare nu este credincios în clipa în care o săvârșește.» Unii companioni au spus: «Credința îi este scoasă, până rămâne deasupra capului său asemenea unui nor; dacă se căiește, se întoarce la el.» Unii dintre urmașii companionilor au spus: «Credința îi este scoasă așa cum i se scoate cămașa; dacă se căiește, o îmbracă din nou.» De aceea, în hadithul relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ, Profetul i-a văzut pe desfrânați goi într-un cuptor: se dezbrăcaseră de veșmântul credinței. Cuptorul poftei din inimile lor a devenit un cuptor văzut, încins asupra lor în Foc.”
Ibn al-Qayyim, ʿUddat aṣ-ṣābirīn wa-dhakhīrat ash-shākirīn.
Comentariul lui al-Badr
Al cincilea îndemn spre părăsirea neascultării este pierderea binelui și a favorii. Dacă omul care se îndreaptă spre păcat ar ști cât bine și câtă favoare va pierde, s-ar opri. Printre acestea se află lipsirea de deplinătatea și desăvârșirea credinței, așa cum a spus Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace! —:
لا يزني الزاني حين يزني وهو مؤمن، ولا يشرب الخمر حين يشربها وهو مؤمن، ولا يسرق السارق حين يسرق وهو مؤمن.
„Cel care săvârșește desfrânare nu este credincios în clipa în care o săvârșește; cel care bea vin nu este credincios în clipa în care îl bea; iar hoțul nu este credincios în clipa în care fură.”9
Hadith citat de al-Badr.
Prin săvârșirea acestui păcat mare, omul păcătos s-a lipsit de numirea deplină de credincios și a ajuns să merite să fie numit „credincios nelegiuit”, „credincios desfrânat” ori „credincios neascultător”. S-a lipsit de mari bunuri în această lume și în Viața de Apoi.
Printre pierderile de bine care îl pot lovi pe păcătos se află și nimicirea faptelor sale bune și a lucrărilor sale drepte. Thawbān — Allah să fie mulțumit de el! — a relatat că Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace! — a spus:
لأعلمن أقواما من أمتي يأتون يوم القيامة بحسنات أمثال جبال تهامة بيضا، فيجعلها الله عز وجل هباء منثورا. قال ثوبان: يا رسول الله، صفهم لنا، جلهم لنا أن لا نكون منهم ونحن لا نعلم. قال: أما إنهم إخوانكم، ومن جلدتكم، ويأخذون من الليل كما تأخذون، ولكنهم أقوام إذا خلوا بمحارم الله انتهكوها.
„Cunosc oameni din comunitatea mea care vor veni în Ziua Învierii cu fapte bune albe asemenea munților Tihāmah, dar Allah le va face praf risipit.” Thawbān a spus: „Trimis al lui Allah, descrie-ni-i și arată-ni-i limpede, ca să nu fim dintre ei fără să știm!” El a spus: „Sunt frații voștri și de-ai voștri; ei își iau partea de rugăciune de noapte așa cum vă luați și voi. Dar sunt oameni care, atunci când rămân singuri cu lucrurile oprite de Allah, le încalcă.”10
Hadithul lui Thawbān.
Qatādah — Allah să aibă milă de el! — a spus: „Cine dintre voi poate să nu anuleze o faptă bună pe care a făcut-o printr-o faptă rea, să o facă! Binele șterge răul, iar răul șterge binele.”11
Notele originale
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, nr. 2475, și Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 57.
Relatat de Ibn Mājah în Sunan, nr. 4245; declarat autentic de al-Albānī în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, nr. 5027.
Relatat de aṭ-Ṭabarī în Jāmiʿ al-bayān, 21/226. L-am redat prescurtat.