Text integral · Pasaje · 9
Bucuria de a învinge sufletul și de a-l umili pe Shayṭān
السادس: مشهد القهر والظفر؛ فإن قهر الشهوة والظفر بالشيطان له حلاوة ومسرة وفرحة عند من ذاق ذلك أعظم من الظفر بعدوه من الآدميين، وأحلى موقعا، وأتم فرحة، وأما عاقبته فأحمد عاقبة، وهو كعاقبة شرب الدواء النافع الذي أزال داء الجسد وأعاده إلى صحته واعتداله.
„Al șaselea: conștiința înfrângerii și a biruinței. Învingerea poftei și biruința asupra lui Shayṭān au, pentru cine le-a gustat, o dulceață, o încântare și o bucurie mai mari decât biruința asupra unui dușman dintre oameni: au un gust mai dulce și aduc o bucurie mai deplină. Iar urmarea lor este cea mai vrednică de laudă, asemenea urmării băutului unui leac folositor, care a îndepărtat boala trupului și i-a redat sănătatea și echilibrul.”
Ibn al-Qayyim, ʿUddat aṣ-ṣābirīn wa-dhakhīrat ash-shākirīn.
Comentariul lui al-Badr
Al șaselea îndemn este bucuria de a învinge sufletul și de a-l umili pe Shayṭān. Sufletul și Shayṭān sunt cele două izvoare ale păcatelor și rădăcina relelor. Când robul evită păcatul, își învinge sufletul, îl umilește pe Shayṭān și gustă dulceața demnității prin ascultarea de Cel Milostiv. Dovadă este hadithul autentic în care Profetul a spus:
إن المؤمن لينضي شياطينه كما ينضي أحدكم بعيره في السفر.
„Credinciosul își istovește demonii așa cum unul dintre voi își istovește cămila în călătorie.”12
Hadith citat de al-Badr.
„Îi istovește” înseamnă că își slăbește și își înjosește demonii, asemenea unui animal pe care călătoriile l-au epuizat și l-au făcut să piardă din carne. Aceasta se întâmplă prin părăsirea poftelor, îndreptarea spre faptele de ascultare și împotrivirea față de poruncile demonului său.13
Dovada că sufletul și Shayṭān sunt cele două izvoare ale păcatelor și relelor este porunca Profetului de a căuta ocrotire de amândouă în fiecare dimineață și seară și când omul se așază la culcare. El i-a spus lui Abū Bakr:
قل: اللهم فاطر السماوات والأرض، عالم الغيب والشهادة، رب كل شيء ومليكه، أشهد أن لا إله إلا أنت، أعوذ بك من شر نفسي ومن شر الشيطان وشركه. قال: قلها إذا أصبحت، وإذا أمسيت، وإذا أخذت مضجعك.
„Spune: «O, Allah, Făcător al cerurilor și al pământului, Cunoscător al celor nevăzute și al celor văzute, Domn și Stăpân a toate, mărturisesc că nu există altă divinitate vrednică de adorare în afară de Tine. Caut ocrotire la Tine de răul sufletului meu și de răul lui Shayṭān și al chemării sale la asociere.» Rostește-o dimineața, seara și când te așezi la culcare.”14
Îndemnul Profetului către Abū Bakr.
Ibn al-Qayyim a spus: „Profetul a menționat cele două izvoare ale răului, sufletul și Shayṭān, și a menționat cele două destinații și urmări ale sale: întoarcerea lui asupra sufletului ori asupra fratelui musulman. Hadithul a cuprins astfel izvoarele și destinațiile răului în cele mai concise, mai restrânse, mai cuprinzătoare și mai limpezi cuvinte.”15
Dacă robul are în vedere acest înțeles și lasă păcatul ca să-și învingă sufletul care poruncește răul, să-l umilească pe dușmanul său, Shayṭān, și să dobândească demnitate prin ascultarea de Allah, va avea parte de o mare izbândă în această lume și în Viața de Apoi.
Notele originale
Relatat de imamul Aḥmad în Musnad, nr. 8940; declarat autentic de al-Albānī în as-Silsilah aṣ-ṣaḥīḥah, nr. 3586.
Vezi aṣ-Ṣanʿānī, at-Tanwīr sharḥ al-Jāmiʿ aṣ-ṣaghīr, 3/527, și Ibn al-Qayyim, Badāʾiʿ al-fawāʾid, 2/792.
Relatat de Abū Dāwūd în Sunan, nr. 5067, și de at-Tirmidhī în al-Jāmiʿ, nr. 3392; declarat autentic de al-Albānī în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, nr. 4402.
Badāʾiʿ al-fawāʾid, 2/718.