Text integral · Pasaje · 4
Împotrivirea față de gândurile deșarte ale sufletului
الثاني عشر: كف الباطن عن حديث النفس، وإذا مرت به الخواطر نفاها، ولا يؤويها ويساكنها؛ فإنها تصير منى، وهي رؤوس أموال المفاليس، ومتى ساكن الخواطر صارت أماني، ثم تقوى فتصير هموما، ثم تقوى فتصير إرادات، ثم تقوى فتصير عزما يقترن به المراد؛ فدفع الخاطر الأول أسهل وأيسر من دفع أثر المقدور بعد وقوعه وترك معاودته.
„Al doisprezecelea: să nu dea frâu liber gândurilor lăuntrice. Când îi trec prin minte asemenea gânduri, să le alunge și să nu le găzduiască ori să rămână cu ele, căci devin dorințe deșarte, care sunt capitalul celor lipsiți de orice avut. Când rămâne cu gândurile, ele devin dorințe; apoi se întăresc și devin preocupări, apoi se întăresc și devin voințe, apoi se întăresc și devin hotărâre, însoțită de împlinirea lucrului dorit. Înlăturarea primului gând este mai ușoară și mai simplă decât înlăturarea urmărilor lucrului săvârșit după petrecerea lui și oprirea repetării sale.”
Ibn al-Qayyim, ʿUddat aṣ-ṣābirīn wa-dhakhīrat ash-shākirīn.
Comentariul lui al-Badr
Al doisprezecelea îndemn este lupta împotriva gândurilor deșarte ale sufletului. Păcatul începe ca un gând în suflet, apoi se dezvoltă într-o dorință, se preschimbă într-o preocupare care se mișcă în inimă, apoi într-o voință rea, iar în cele din urmă ajunge o hotărâre însoțită de săvârșirea lui. Este mai bine pentru om să taie aceste gânduri rele chiar de la apariție. Dacă le tratează cu ușurință și cade în păcat, repetarea lui îi va deveni ușoară, până ce ajunge o însușire lipită de el și o deprindere statornică. La Allah căutăm ocrotire!
Cât de frumos este exemplul dat de imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el! — pentru starea robului față de păcate! Mergea pe un pământ noroios și se ferea de noroi. Când piciorul i s-a afundat în el, a început să meargă prin noroi fără să se mai ferească. Le-a spus tovarășilor săi: „Așa este robul: se tot ferește de păcate, dar când cade în ele, se afundă în ele.”26
Notele originale
Ibn Mufliḥ, al-Ādāb ash-sharʿiyyah, 1/112.