Text integral · Pasaje · 5
Cugetarea la semnele lui Allah
الرابع عشر: صرف الفكر إلى عجائب آيات الله التي ندب عباده إلى التفكر فيها، وهي آياته المتلوة وآياته المخلوقة، فإذا استولى ذلك على قلبه دفع عنه محاضرة الشيطان ومحادثته ووسواسه، وما أعظم غبن من أمكنه أن لا يزال محاضر الرحمن ورسوله والصحابة، فرغب عن ذلك إلى محاضرة الشيطان من الإنس والجن! فلا غبن بعد هذا الغبن، والله المستعان.
„Al paisprezecelea: îndreptarea gândului spre minunile semnelor lui Allah la care El i-a îndemnat pe robii Săi să cugete: semnele Sale recitate și semnele Sale create. Când aceasta îi cuprinde inima, îndepărtează de la el tovărășia, vorbirea și șoaptele lui Shayṭān. Cât de mare este paguba celui care ar putea rămâne mereu în tovărășia Celui Milostiv, a Trimisului Său și a companionilor, dar se abate de la aceasta spre tovărășia demonilor dintre oameni și djinni! Nu există pagubă mai mare. De la Allah cerem ajutor.”
Ibn al-Qayyim, ʿUddat aṣ-ṣābirīn wa-dhakhīrat ash-shākirīn.
Comentariul lui al-Badr
Al paisprezecelea îndemn este cugetarea la semnele lui Allah. Dacă musulmanul își îndreaptă gândul spre minunile semnelor lui Allah, fie cugetând la semnele recitate — Cuvântul Său, mărețul Coran —, fie la semnele Sale create, adică la semnele din univers, această cugetare îi va deschide multe porți ale binelui. Îi va umple inima cu credință și legătură cu Allah, îndepărtându-l și ferindu-l de păcate și de afundarea în deșertăciune. Această meditație se numără și printre cele mai însemnate mijloace de a alunga șoaptele și îndoielile din suflet. Allah spune:
إِنَّ فِى خَلْقِ ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضِ وَٱخْتِلَـٰفِ ٱلَّيْلِ وَٱلنَّهَارِ لَـَٔايَـٰتٍ لِّأُو۟لِى ٱلْأَلْبَـٰبِ ٱلَّذِينَ يَذْكُرُونَ ٱللَّهَ قِيَـٰمًا وَقُعُودًا وَعَلَىٰ جُنُوبِهِمْ وَيَتَفَكَّرُونَ فِى خَلْقِ ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضِ رَبَّنَا مَا خَلَقْتَ هَـٰذَا بَـٰطِلًا سُبْحَـٰنَكَ فَقِنَا عَذَابَ ٱلنَّارِ
„În crearea cerurilor și a pământului și în alternarea nopții și a zilei se află semne pentru cei înzestrați cu minte, cei care Îl pomenesc pe Allah stând în picioare, șezând și întinși pe o parte și cugetă la crearea cerurilor și a pământului: «Domnul nostru, nu ai creat acestea în deșert! Preaslăvit ești Tu! Păzește-ne de pedeapsa Focului!»”
Coran 3:190–191
Abū Sulaymān ad-Dārānī a spus: „Ies din casa mea și privirea nu-mi cade asupra vreunui lucru fără să văd în el o binefacere a lui Allah asupra mea ori să am din el o învățătură.”31
Notele originale
Vezi Ibn Kathīr, Tafsīr al-Qurʾān al-ʿaẓīm, 2/184.