Text integral · Pasaje · 11
Binefacerile lui Allah și bunătatea Sa
الثالث: مشهد النعمة والإحسان؛ فإن الكريم لا يعامل بالإساءة من أحسن إليه، وإنما يفعل هذا لئام الناس، فليمنعه مشهد إحسان الله ونعمته عن معصيته حياء منه؛ أن يكون خير الله وإنعامه نازلا إليه، ومخالفاته ومعاصيه وقبائحه صاعدة إلى ربه، فملك ينزل بهذا وملك يعرج بهذا، فأقبح بها من مقابلة!
„Al treilea: conștiința binefacerii și a bunătății. Omul nobil nu-i răspunde cu rău celui care i-a făcut bine; așa se poartă numai oamenii josnici. Conștiința bunătății și a binefacerii lui Allah să-l împiedice să-L neasculte, din rușine față de El: cum să coboare spre el binele și darurile lui Allah, iar încălcările, păcatele și urâțeniile sale să urce către Domnul său? Un înger coboară cu acestea, iar altul urcă cu acelea. Ce răspuns urât!”
Ibn al-Qayyim, ʿUddat aṣ-ṣābirīn wa-dhakhīrat ash-shākirīn.
Comentariul lui al-Badr
Al treilea îndemn este să simtă numeroasele binefaceri ale lui Allah asupra sa. Allah spune:
وَإِن تَعُدُّوا۟ نِعْمَةَ ٱللَّهِ لَا تُحْصُوهَآ
„Dacă ați număra binefacerile lui Allah, nu le-ați putea cuprinde.”
Coran 16:18 (fragment)
Să se păzească, așadar, să răspundă bunătății cu rău. Allah revarsă asupra sa binefaceri, iar el le răspunde cu rău și neascultare!
Imamul ʿAbd al-Ghanī al-Maqdisī — Allah să aibă milă de el! — a amintit în cartea sa at-Tawwābīn o întâmplare cu Ibrāhīm ibn Adham. Un bărbat a venit la el și i-a spus: „Abū Isḥāq, mi-am făcut mult rău mie însumi. Arată-mi ceva care să-mi înfrâneze sufletul și să-mi salveze inima.”8
Ibrāhīm i-a răspuns: „Dacă primești cinci lucruri și le poți împlini, păcatul nu-ți va mai dăuna și nicio plăcere nu te va duce la pieire.” Omul a spus: „Spune-mi-le, Abū Isḥāq.” I-a spus: „Primul: dacă vrei să-L neasculți pe Allah, nu mânca din hrana pe care ți-o dă.” Omul a spus: „De unde să mănânc, când tot ce se află pe pământ este din hrana pe care o dă El?!” Ibrāhīm i-a spus: „Omule, se cuvine să mănânci din hrana Sa și să-L neasculți?!” A răspuns: „Nu. Spune-mi-l pe al doilea.”
Ibrāhīm a spus: „Dacă vrei să-L neasculți, nu locui nicăieri pe pământul Său.” Omul a răspuns: „Acesta este mai greu decât primul! Dacă răsăritul, apusul și tot ce se află între ele Îi aparțin, unde să locuiesc?!” Ibrāhīm a spus: „Omule, se cuvine să mănânci din hrana Sa, să locuiești pe pământul Său și să-L neasculți?!” A spus: „Nu. Spune-mi-l pe al treilea.”
Ibrāhīm a spus: „Dacă vrei să-L neasculți, deși te afli sub grija hranei Sale și pe pământul Său, caută un loc unde să nu te vadă sfidându-L și neascultă-L acolo.” Omul a spus: „Cum ar fi cu putință, când El cunoaște cele ascunse în inimi?!” Ibrāhīm a spus: „Omule, se cuvine să mănânci din hrana Sa, să locuiești pe pământul Său și să-L neasculți, în timp ce El te vede pe tine și sfidarea pe care I-o arăți?!” Omul a spus: „Nu. Spune-mi-l pe al patrulea.”
Ibrāhīm a spus: „Când îngerul morții vine să-ți ia sufletul, spune-i: «Mai amână-mă până ce mă căiesc cu sinceritate și fac o faptă bună pentru Allah.»” Omul a spus: „Nu va primi aceasta de la mine.” Ibrāhīm a spus: „Omule, dacă nu poți îndepărta moartea ca să te căiești și știi că, atunci când vine, nu poate fi amânată, cum nădăjduiești să găsești scăpare?!” A spus: „Spune-mi-l pe al cincilea.”
Ibrāhīm a spus: „Când păzitorii Iadului vor veni la tine în Ziua Învierii ca să te ducă în Foc, nu merge cu ei.” Omul a spus: „Nu mă vor lăsa și nu vor primi aceasta de la mine.” Ibrāhīm a spus: „Atunci cum nădăjduiești să scapi?!” Omul i-a spus: „Ibrāhīm, îmi este de ajuns, îmi este de ajuns! Îi cer iertare lui Allah și mă căiesc înaintea Lui.”
Notele originale
Kitāb at-Tawwābīn, p. 285.