Tafsir as-Saʿdī — Volumul 9

Sura adh Dhariyat

Versetele 1 la 30

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 6

Acesta este un jurământ al lui Allah, Cel adevărat în Cuvântul Său, pe aceste făpturi mărețe, în care Allah a așezat atâtea foloase și lucruri prielnice, că promisiunea Sa este adevărată și că răsplata, adică Ziua răsplătirii și a socotelii pentru fapte, va veni negreșit și nimeni nu o va putea împiedica. Dacă Cel adevărat și Măreț a vestit-o, a întărit-o prin jurământ și a ridicat pentru ea argumente și dovezi, de ce o resping cei care resping adevărul și de ce întorc spatele cei care ar trebui să lucreze pentru ea?!

„Pe cele care împrăștie”: acestea sunt vânturile care împrăștie când suflă; „împrăștiind”, fie ușor și blând, fie cu putere și tulburare. „Pe cele care poartă o povară”: norii care poartă multă apă, prin care Allah le aduce folos robilor și ținuturilor. „Pe cele care aleargă cu ușurință”: stelele care merg cu ușurință și fără greutate. Cerurile sunt împodobite cu ele; prin ele omul se călăuzește în întunecimile uscatului și ale mării și trage folos luând aminte la ele. Iar „cele care împart după poruncă” sunt îngerii care împart treburile și le rânduiesc cu îngăduința lui Allah. Pe fiecare dintre ei Allah l-a însărcinat cu rânduirea unui lucru dintre treburile acestei lumi și ale Vieții de Apoi, fără să depășească ori să împlinească doar în parte ceea ce i-a fost hotărât, măsurat și trasat.⁴⁸

Versetele 7 la 9

„Pe cerul”, care are căi frumoase, asemănătoare urmelor din nisip și de pe apele bălților, atunci când le mișcă adierea.

„Cu adevărat, voi”, cei care îl socotiți mincinos pe Muhammad, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, „rostiți vorbe potrivnice unele altora”. Unii dintre voi spun: „Vrăjitor!”, alții: „Ghicitor!”, iar alții: „Nebun!” Rostiți și alte vorbe contradictorii, care arată nedumerirea și îndoiala voastră și faptul că lucrul pe care vă sprijiniți este fals.

„Este abătut de la el cel care a fost abătut”: este abătut de la el cel care a fost îndepărtat de credință și a cărui [inimă] s-a întors de la dovezile sigure și de la argumentele lui Allah. Contradicția vorbelor lor este o dovadă a stricăciunii și falsității acestora, așa cum adevărul pe care l-a adus Muhammad, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, este în deplină armonie: părțile lui se confirmă unele pe altele, fără contradicție și fără nepotrivire. Aceasta este o dovadă a autenticității sale și a faptului că vine de la Allah. Dacă ar fi venit de la altcineva decât Allah, ar fi găsit în el multe nepotriviri.

Versetele 10 la 14

Allah Preaînaltul spune: „Să piară cei care născocesc minciuni”, adică Allah să-i nimicească pe cei care au mințit despre Allah, au tăgăduit semnele Sale și s-au afundat în deșertăciune pentru a înlătura prin ea adevărul, pe cei care spun despre Allah ceea ce nu știu.

„Cei care zac nepăsători în adâncul rătăcirii”: ei sunt nepăsători, cufundați în necredință, neștiință și rătăcire.

„Ei întreabă”, din îndoială și tăgăduire: „Când vor fi înviați?”, adică: când vor fi înviați? Ei socotesc învierea cu totul improbabilă!⁴⁹

Nu întreba, așadar, despre starea lor și despre cât de rău le va fi sfârșitul! „În ziua în care vor fi chinuiți în Foc”: vor fi pedepsiți pentru răutatea pe care au purtat-o, atât înăuntru, cât și în afară. Li se va spune: „Gustați chinul vostru!”, adică pedeapsa și Focul, care sunt urmarea încercării prin care au fost ispitiți și care i-a dus la necredință și rătăcire. „Acesta”, chinul la care ați ajuns, „este cel pe care îl cereați în grabă!” Acum bucurați-vă de feluritele pedepse și osânde, de lanțuri și obezi, de mânie și nenorocire!

Versetele 15 la 19

Allah Preaînaltul vorbește despre răsplata celor evlavioși și despre faptele prin care au ajuns la această răsplată: „Cu adevărat, cei evlavioși”, cei a căror trăsătură statornică era evlavia și a căror îndeletnicire era ascultarea de Allah, „se vor afla în grădini” care cuprind toate felurile de pomi și de fructe: atât dintre cele care au asemănare în această lume, cât și dintre cele fără asemănare, pe care ochii nu le-au mai văzut, urechile nu le-au auzit și care nici nu i-au trecut prin minte vreunui om.

„Și printre izvoare” curgătoare, din care se adapă acele grădini și din care beau robii lui Allah, făcându-le să țâșnească din belșug.

„Primind ceea ce le-a dăruit Domnul lor.” Este cu putință ca sensul să fie că Stăpânul locuitorilor Paradisului le-a dăruit tot ceea ce și-au dorit, dintre toate felurile de desfătare. Ei primesc acestea mulțumiți: ochii li se bucură, iar sufletele li se înveselesc. Nu caută altceva în locul lor și nici nu doresc să se mute de acolo. Fiecare a dobândit o asemenea desfătare, încât nu cere nimic în plus.

Este cu putință și ca aceasta să-i descrie pe cei evlavioși în viața lumească: ei primesc poruncile și interdicțiile pe care Allah li le-a dat, întâmpinându-le cu bunăvoință și cu inima deschisă. Se supun celor poruncite de Allah, împlinindu-le în chipul cel mai desăvârșit, iar de cele interzise de El se feresc, de dragul lui Allah, în chipul cel mai desăvârșit. Poruncile și interdicțiile pe care Allah li le-a dăruit sunt cele mai alese daruri, vrednice să fie primite cu recunoștință față de Allah și cu supunere.

Primul înțeles este mai potrivit cu desfășurarea textului, căci apoi El menționează cum erau și ce făceau în viața lumească, spunând: „Ei erau, înainte de aceasta”, înaintea vremii în care au ajuns la desfătare, „făcători de bine”. Aceasta cuprinde desăvârșirea adorării Domnului lor: Îl adorau ca și cum L-ar fi văzut; iar dacă ei nu-L vedeau, El îi vedea. Cuprinde și binefacerea față de robii lui Allah, aducându-le folos și făcându-le bine prin avere, știință, trecerea de care se bucurau, sfat, poruncirea binelui, oprirea răului și alte feluri de binefacere și căi ale binelui. Aici intră chiar și binele făcut prin vorbă și prin cuvinte blânde, precum și binefacerea față de sclavi și față de animalele aflate sau nu în stăpânirea cuiva.

Printre cele mai alese chipuri de a desăvârși adorarea Creatorului se află rugăciunea din timpul nopții, care arată sinceritate și potrivirea inimii cu limba. De aceea, El spune: „Ei”, adică făcătorii de bine, „dormeau puțin din noapte”. Somnul lor din timpul nopții era puțin; cea mai mare parte a nopții o petreceau în ascultare față de Domnul lor, rugându-se, recitând, pomenindu-L, chemându-L și smerindu-se înaintea Lui.

„Iar înainte de ivirea zorilor”, puțin înainte de fajr, „cereau iertare” de la Allah Preaînaltul. Își prelungeau rugăciunea până în ultima parte a nopții, apoi, la încheierea rugăciunii lor de noapte, se așezau și Îi cereau iertare lui Allah Preaînaltul, așa cum cel vinovat cere iertare pentru păcatul său. Cererea de iertare înainte de zori are o virtute și o însușire aparte, pe care nu le are în alt timp, după cum Allah Preaînaltul spune despre oamenii credinței și ai ascultării: „Și cei care cer iertare înainte de ivirea zorilor” [Al 'Imran, 3:17].

„În averile lor era un drept”, obligatoriu și recomandat, „pentru cel care cere și pentru cel lipsit”, adică pentru cei nevoiași care cer de la oameni și pentru cei care nu le cer.⁵⁰

Versetele 20 la 23

Allah Preaînaltul îi cheamă pe robii Săi să cugete și să ia învățătură, spunând: „Pe pământ sunt semne pentru cei care cred cu certitudine.” Aceasta cuprinde pământul însuși și tot ceea ce se află pe el: munți, mări, râuri, pomi și plante. Ele îi arată celui care cugetă la ele și le cercetează înțelesurile măreția Creatorului lor, întinderea stăpânirii Sale, binefacerea Sa cuprinzătoare și faptul că știința Sa cuprinde toate cele văzute și ascunse.

Tot astfel, în ființa robului se află învățături, înțelepciune și îndurare care arată că Allah este Unul, Unicul, Singurul, Cel de care toate au nevoie, și că El nu a creat făpturile fără rost.

Cuvintele Sale „În cer se află mijloacele voastre de trai” se referă la sursa acestora: ploile și feluritele hotărâri prin care sunt rânduite darurile religioase și cele lumești. Tot astfel, răsplata care vi se promite în această lume și în Viața de Apoi coboară de la Allah, asemenea tuturor celorlalte lucruri hotărâte.

După ce a arătat semnele și a atras atenția asupra lor într-un fel din care omul isteț și chibzuit ia aminte, Allah Preaînaltul a jurat că promisiunea și răsplata Sa sunt adevărate. El a asemănat aceasta cu lucrul cel mai vădit pentru noi, vorbirea, spunând: „Pe Domnul cerului și al pământului! Acesta este un adevăr, la fel de sigur precum faptul că voi vorbiți.” Așa cum nu vă îndoiți că vorbiți, tot astfel nu trebuie să vă cuprindă îndoiala cu privire la înviere și răsplată.

Versetele 24 la 30

Allah Preaînaltul spune: „A ajuns la tine”, adică nu ți-a venit oare, „istorisirea oaspeților cinstiți ai lui Ibrahim”, vestea lor neobișnuită și uimitoare? Ei sunt îngerii pe care Allah i-a trimis să nimicească neamul lui Lut și cărora le-a poruncit să treacă pe la Ibrahim. Au venit la el sub înfățișarea unor oaspeți.

„Când au intrat la el și au spus: Pace!”, el le-a răspuns: „Pace!”, adică pace asupra voastră! „[Sunteți] oameni necunoscuți”: sunteți niște oameni pe care nu-i cunosc și aș dori să vă prezentați. El nu a aflat cine erau decât mai târziu.

De aceea, „s-a dus pe ascuns la ai săi”, adică a plecat repede și pe neobservate, ca să le aducă cele cu care să-i ospăteze, „și a adus un vițel gras”. „L-a apropiat de ei”, le-a oferit să mănânce „și a spus: Nu mâncați?”

„A simțit teamă de ei” când a văzut că mâinile lor nu se întind spre mâncare. „Ei au spus: Nu te teme!”, l-au înștiințat pentru ce veniseră „și i-au vestit un fiu cu multă știință”, adică pe Ishaq, pacea fie asupra lui.⁵¹

Când femeia a auzit vestea bună, „a venit” bucuroasă și încântată, „strigând”, adică scoțând un strigăt, „și-a lovit fața”. Acestea sunt dintre vorbele și faptele neobișnuite, contrare firii și deprinderii, care li se întâmplă femeilor la bucurie și în împrejurări asemănătoare. „Și a spus: O bătrână stearpă!”, adică: de unde să am eu un copil, când sunt o bătrână ajunsă la vârsta la care femeile nu mai nasc? Pe lângă aceasta, sunt și stearpă: pântecele meu nu a fost niciodată în stare să poarte un copil! Acestea sunt două piedici, fiecare împiedicând nașterea unui copil. Ea a menționat și o a treia piedică, în Sura Hud, prin cuvintele: „Iar acest soț al meu este bătrân! Acesta este, cu adevărat, un lucru uimitor!” [Hud, 11:72].

„Ei au spus: Așa a spus Domnul tău!”, adică Allah este Cel care a rânduit și a hotărât aceasta. Nu este, așadar, nimic de mirare în puterea lui Allah [Preaînaltul]. „Cu adevărat, El este Înțeleptul, Atotștiutorul”: El pune lucrurile la locurile lor, iar știința Sa cuprinde orice lucru. Supuneți-vă, așadar, hotărârii Sale și mulțumiți-I pentru binefacerea Sa!