Tafsir as-Saʿdī — Volumul 9

Sura Fussilat

Versetele 47 la 54

Versetele 47 la 48

Allah vestește despre cuprinderea Științei Sale și despre faptul că numai El deține cunoașterea pe care nimeni altcineva nu o poate avea. „La El se întoarce cunoașterea Ceasului”: toate făpturile, Trimișii, îngerii și ceilalți, Îi încredințează Lui cunoașterea momentului venirii Ceasului și recunosc că nu îl pot cunoaște.

„Niciun rod nu iese din învelișul său.” Aceasta cuprinde roadele tuturor copacilor din ținuturile locuite și din pustietăți: niciun rod nu iese fără ca Allah să-l cunoască în amănunt. „Și nicio femelă”, dintre fiicele lui Adam ori dintre toate felurile de animale, „nu poartă” și „nu naște decât cu Știința Sa”. Cum pot asociatorii să pună alături de Allah ceea ce nu are nicio știință, nu aude și nu vede?

„În Ziua în care El îi va chema” pe asociatori, în Ziua Învierii, mustrându-i și făcându-le minciuna vădită, le va spune: „Unde sunt asociații Mei?”, cei despre care ați pretins că-Mi sunt asociați, pe care i-ați adorat, a căror adorare ați apărat-o prin dispute și din pricina cărora v-ați împotrivit Trimișilor? „Ei vor spune”, recunoscând falsitatea dumnezeilor și a asocierii lor: „Îți mărturisim că niciunul dintre noi nu poate depune mărturie.” Îți facem cunoscut, o, Domnul nostru, și Te luăm martor că nimeni dintre noi nu mai mărturisește că acei asociați sunt adevărați. Acum toți recunoaștem falsitatea adorării lor și ne lepădăm de ei.¹

„Cei pe care îi chemau mai înainte se vor pierde de ei”: credințele și faptele cărora și-au dedicat viețile în adorarea altora decât Allah vor dispărea. Ei credeau că acestea le vor aduce folos, le vor îndepărta pedeapsa și vor mijloci pentru ei la Allah, dar toată strădania lor va fi zadarnică, gândurile și credințele lor se vor dovedi false, iar asociații nu le vor fi de niciun folos. „Iar ei vor ști că nu au nicio scăpare”, nici salvator, nici ajutor și nici adăpost. Aceasta este urmarea asocierii, pe care Allah o explică robilor Săi pentru ca ei să se păzească de ea.

Versetele 49 la 51

Allah vestește despre firea omului, despre lipsa lui de răbdare și despre faptul că el nu rămâne statornic nici în bine și nici în rău, în afara celui pe care Allah îl ridică din această stare la desăvârșire. „Omul nu obosește să ceară binele”, adică nu obosește să-I ceară lui Allah bogăție, avere, copii și alte dorințe ale lumii și continuă să lucreze pentru ele. Nu se mulțumește cu puțin ori cu mult; chiar dacă dobândește ceva din lume, rămâne mereu dornic de mai mult.

„Însă dacă îl atinge răul”, precum boala, sărăcia și felurite nenorociri, „devine deznădăjduit și își pierde speranța”: deznădăjduiește de Milostivirea lui Allah și socotește că nenorocirea îl va nimici. Măsurile pe care le-a luat nu i-au adus ceea ce aștepta, așa că se tulbură și își pierde nădejdea. Aceasta este starea oamenilor, în afara celor care cred și săvârșesc fapte bune. Dacă le vine binele și binecuvântările, ei Îi mulțumesc lui Allah și se tem ca binecuvântările să nu fie o amânare care îi lasă să stăruie în păcat. Dacă nenorocirea le atinge sufletele, averile ori copiii, ei rabdă și nădăjduiesc în Harul Domnului lor, fără să deznădăjduiască.²

„Dacă îl facem să guste o îndurare de la Noi” pe omul care se deznădăjduia când îl atingea răul, „după o nenorocire care l-a atins”, de pildă vindecându-l de boală ori îmbogățindu-l după sărăcie, el nu-I mulțumește lui Allah și devine nedrept și necuviincios, spunând: „Aceasta mi se cuvine”, adică mi-a venit pentru că sunt vrednic de ea și am dreptul la ea. El adaugă: „Nu cred că va veni Ceasul.” Aceasta este o negare a învierii și o lipsă de recunoștință pentru binecuvântarea și Îndurarea pe care Allah i le-a făcut să le guste.

El spune: „Nu cred că va veni Ceasul; dar chiar dacă voi fi întors la Domnul meu, voi avea la El ceea ce este mai bun.” El presupune că, după cum a primit binecuvântări în lume, va primi și binecuvântări în Viața de Apoi. Aceasta este una dintre cele mai mari îndrăzneli și înseamnă a vorbi despre Allah fără știință. De aceea Allah îl amenință: „Le vom vesti negreșit celor care nu au crezut tot ceea ce au făcut și îi vom face negreșit să guste o pedeapsă aspră”, adică o pedeapsă foarte grea.

„Când îl binecuvântăm pe om” cu sănătate, avere și altele, „el se îndepărtează” de Domnul său și de mulțumire, „și se întoarce într-o parte”, plin de admirație de sine și trufie. „Iar când îl atinge răul”, precum boala ori sărăcia, „face rugăciuni îndelungate”, fiindcă nu are răbdare. El nu rabdă în greutăți și nu mulțumește în bunăstare, în afara celui pe care Allah îl călăuzește și îl ajută.

Versetele 52 la 54

Spune-le celor care nu cred în Coran și se grăbesc să-l respingă: „Ce credeți: dacă el este de la Allah”, fără îndoială, „iar voi apoi nu credeți în el, cine este mai rătăcit decât cel care se află într-o împotrivire îndepărtată?” Voi vă împotriviți lui Allah și Trimisului Său după ce adevărul și calea dreaptă v-au devenit limpezi, apoi vă întoarceți nu spre adevăr, ci spre fals și neștiință. Prin urmare, sunteți cei mai rătăciți și mai nedrepți dintre oameni.

Dacă vă îndoiți de temeinicia Coranului și de adevărata lui natură, Allah vă va arăta dovada și „semnele Noastre la orizonturi”: semnele din cer și de pe pământ și întâmplările mari pe care Allah le aduce, toate arătând adevărul celui care are vedere lăuntrică. El le va arăta și „în ei înșiși”, în alcătuirea trupurilor lor, în semnele uimitoare ale Creației lui Allah, în minunile lucrării Sale și în desăvârșirea Puterii Lui. Din acestea fac parte și pedepsele care îi lovesc pe necredincioși și biruințele dăruite credincioșilor.

„Până când li se va lămuri că el este adevărul.” Prin toate aceste semne li se va arăta fără îndoială că Coranul este adevărul și că ceea ce cuprinde este adevărat. Allah a făcut deja aceasta: le-a arătat robilor Săi semne prin care adevărul le-a devenit limpede. Însă Allah îl îndrumă spre credință pe cine voiește și îl lipsește de călăuzire pe cine voiește.

„Oare nu este de ajuns că Domnul tău este Martor asupra tuturor lucrurilor?” Nu le ajunge mărturia lui Allah că acest Coran este adevărat și că cel care l-a adus este sincer? Allah a mărturisit adevărul lui, iar El este Cel mai adevărat dintre martori. L-a sprijinit și l-a ajutat într-un chip care confirmă mărturia Sa rostită, pentru cel care ar avea vreo îndoială.

„Cu adevărat, ei se află în îndoială cu privire la întâlnirea cu Domnul lor”, adică se îndoiesc de înviere și de Ziua Judecății. Ei nu cunosc decât această lume, așa că nu cred în Viața de Apoi și nu lucrează pentru ea. „Cu adevărat, El cuprinde toate lucrurile” prin Știința, Puterea și Măreția Sa.

Cu aceasta se încheie, prin Harul lui Allah Preaînaltul, tâlcuirea Surei as-Sajdah, numită și Fussilat.