Tafsir as-Saʿdī — Volumul 9

Sura al Jathiyah

Versetele 1 la 37

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 11

Allah Preaînaltul vestește aici, poruncind în chip implicit preamărirea Coranului și grija față de el, că el este „pogorârea de la Allah”, Cel adorat, pentru Însușirile desăvârșirii cu care este descris și pentru binecuvântările pe care numai El le dăruiește. Lui Îi aparțin Puterea desăvârșită și Înțelepciunea deplină.

Apoi Allah întărește aceasta prin pomenirea semnelor din zări și din suflete: crearea cerurilor și a pământului, vietățile pe care le-a răspândit în ele, foloasele pe care le-a așezat în ele și apa pe care o pogoară, prin care dă viață țărilor și robilor. Toate acestea sunt semne și dovezi limpezi ale adevărului acestui Coran măreț, ale temeiniciei înțelepciunii și hotărârilor pe care le cuprinde și ale Desăvârșirii lui Allah Preaînaltul; ele arată, de asemenea, învierea și readucerea la viață.

Apoi, în privința folosirii semnelor Sale și a lipsei de folosire a lor, Allah îi împarte pe oameni în două categorii. Prima se folosește de ele, cugetă asupra lor și trage învățăminte, iar astfel se înalță. Aceștia sunt cei care cred în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în Trimișii Săi și în Ziua de Apoi cu o credință deplină, ajunsă la treapta certitudinii; prin aceasta sporesc în chibzuință, bună judecată și știință.

A doua categorie aude semnele lui Allah recitate în așa fel încât dovada este statornicită împotriva ei, dar apoi se întoarce cu trufie, ca și cum nu le-ar fi auzit. Semnele nu i-au curățit inima, iar trufia față de ele i-a sporit nelegiuirea. Când află ceva dintre semnele lui Allah, le ia în batjocură.

Allah îl amenință pe un asemenea om cu pierzania: „Vai fiecărui mincinos păcătos”, adică celui mincinos în vorbele sale și păcătos în faptele sale. El vestește că aceștia vor avea parte de o pedeapsă dureroasă și că „înaintea lor se află Gheena”, iar ea este îndeajuns ca pedeapsă aspră. „Nimic din ceea ce au agonisit” dintre averi „nu le va fi de folos și nici cei pe care i-au luat drept aliați în afara lui Allah”, căutând sprijinul lor. Aceștia îi vor părăsi atunci când vor avea cea mai mare nevoie de ei.

După ce a arătat semnele Sale coranice și semnele văzute și a arătat că oamenii se împart în două categorii în privința lor, Allah vestește că acest Coran, care cheamă la aceste țeluri înalte, este călăuzire. El spune: „Acesta este o Călăuzire”. Aceasta este o descriere generală a întregului Coran, căci el călăuzește la cunoașterea lui Allah prin Însușirile Sale sfinte și faptele Sale vrednice de laudă; călăuzește la cunoașterea Trimișilor Săi, a aliaților și a dușmanilor acestora, arătându-le însușirile; călăuzește la faptele drepte și îndeamnă la ele, arată faptele rele și le interzice și lămurește răsplata faptelor, atât în această lume, cât și în Viața de Apoi. Cei călăuziți urmează îndrumarea sa și astfel izbândesc și dobândesc fericirea.

„Iar cei care nu cred în versetele Domnului lor”, deși ele sunt hotărâtoare și limpezi și nu le respinge decât cel care merge foarte departe în nedreptate și depășește orice hotar, „vor avea parte de o pedeapsă dureroasă și cumplită”.

Versetele 12 la 13

Allah Preaînaltul vestește despre Harul și Bunătatea Sa față de robii Săi: El le-a supus marea, pentru ca navele și corăbiile să plutească pe ea din Porunca Sa și prin înlesnirea Lui, „pentru ca voi să căutați din Harul Său”, urmărind feluritele soiuri de negoț și câștig.

„Și pentru ca voi să fiți recunoscători” față de Allah, căci dacă Îi mulțumiți, El vă va spori binecuvântările și vă va răsplăti din belșug pentru recunoștința voastră.

„El v-a supus tot ceea ce se află în ceruri și tot ceea ce se află pe pământ; toate sunt de la El”, adică prin Harul și Bunătatea Sa. Aici intră corpurile cerești și pământul și tot ceea ce a așezat Allah în ele: soarele, luna, stelele fixe și planetele; toate soiurile de animale, copaci și fructe; toate felurile de metale și minerale; și alte lucruri pregătite pentru folosul fiilor lui Adam și pentru împlinirea nevoilor lor.

Aceasta cere ca ei să-și dea toată silința să mulțumească pentru binecuvântările Lui și să cugete adânc asupra semnelor și înțelepciunii Sale. De aceea Allah spune: „Cu adevărat, în acestea sunt semne pentru oamenii care cugetă”.

Pe scurt, crearea și cârmuirea acestor lucruri și supunerea lor în folosul oamenilor arată că Voia lui Allah se împlinește întotdeauna și dovedesc Puterea Sa desăvârșită. Precizia, frumusețea alcătuirii și uimitoarea lor întocmire arată Înțelepciunea și Știința desăvârșită a lui Allah. Mărimea lor uriașă și mulțimea lor arată vastitatea Stăpânirii și Autorității Sale. Însușirile lor felurite și lucrurile contrare aflate în ele arată că Allah face orice voiește.

Foloasele lor pentru interesele religioase și lumești ale oamenilor arată vastitatea Milostivirii Sale și faptul că Harul, Bunătatea și Grija Sa cuprind totul. Toate acestea arată că numai El merită să fie adorat, că nu se cuvine ca altcineva să fie adorat, iubit ori să primească smerenia robilor și că Trimișii Săi au spus adevărul în mesajul adus de ei. Aceasta este o dovadă rațională limpede, asupra căreia nu poate exista îndoială.

Versetele 14 la 15

Allah Preaînaltul le poruncește robilor Săi credincioși să aibă o purtare frumoasă și să rabde vătămarea asociatorilor care nu nădăjduiesc în Zilele lui Allah, nu se tem de Răzbunarea Lui și nu nădăjduiesc în Răsplata Lui. Allah va răsplăti fiecare neam pentru ceea ce a agonisit, iar vouă, o, credincioșilor, vă va dărui o răsplată îmbelșugată pentru credința, îngăduința și răbdarea voastră.

Dacă ei stăruie în necredință, vouă nu vi se va întâmpla pedeapsa aspră și rușinea care li se vor întâmpla lor. De aceea Allah spune: „Cel care săvârșește fapte drepte o face pentru sine, iar cel care săvârșește rău o face împotriva sa; apoi la Domnul vostru veți fi aduși înapoi”.

Versetele 16 la 17

Allah le-a dăruit Fiilor lui Israil binecuvântări pe care nu le-a dăruit altora: „Cartea”, adică Tora și Evanghelia; „judecata”, prin care judecau între oameni; și „Profeția”, prin care au fost deosebiți, căci Profeția a fost așezată în urmașii lui Ibrahim, iar cei mai mulți Profeți au fost dintre Fiii lui Israil.

El „i-a înzestrat cu lucruri bune” dintre mâncare, băutură și îmbrăcăminte și a pogorât asupra lor mana și prepelițele. „Și i-a ales mai presus de toate lumile”, adică i-a ales mai presus de toate neamurile prin acele binecuvântări. Comunitatea musulmană este scoasă din sensul general, fiindcă ea este cel mai bun neam ivit pentru oameni.

Contextul arată că Fiii lui Israil au fost aleși mai presus de celelalte neamuri, în afara acestei comunități, fiindcă Allah ne istorisește binecuvântările prin care i-a deosebit de ceilalți. De asemenea, toate virtuțile prin care Fiii lui Israil i-au întrecut pe ceilalți, precum Cartea, judecata, Profeția și celelalte binecuvântări, au fost dăruite acestei comunități, care a primit în plus multe alte virtuți. Legea Fiilor lui Israil este o parte din această Lege; această Carte veghează asupra tuturor Cărților de dinainte, iar Muhammad, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, îi confirmă pe toți Trimișii.

„Le-am dăruit dovezi limpezi cu privire la Poruncă”, adică le-am dat Fiilor lui Israil dovezi care deosebesc Adevărul de fals, dintre lucrurile rânduite de Allah pe care El le-a făcut să ajungă la ei. Aceste semne sunt minunile pe care le-au văzut săvârșindu-se prin Musa, pacea fie asupra lui. Binecuvântările dăruite de Allah cereau ca ei să-și împlinească îndatoririle față de ele în chip desăvârșit și să se unească asupra Adevărului pe care El li-l lămurise. Însă s-a întâmplat contrariul: le-au întâmpinat în chip potrivnic îndatoririi lor și s-au dezbinat tocmai în privința a ceea ce li se poruncise să fie uniți.

„Iar ei nu s-au deosebit decât după ce le-a venit știința”, care cerea să nu se dezbine. Ceea ce i-a împins la dezbinare a fost nedreptatea unora față de alții. „Cu adevărat, Domnul tău va judeca între ei în Ziua Învierii cu privire la cele asupra cărora se deosebeau”: El îl va deosebi pe cel care urmează Adevărul de cel care urmează falsul și va arăta dacă dezbinarea fiecăruia a fost pricinuită de pofte sau de altceva.

Versetele 18 la 20

Allah spune: ți-am rânduit o cale limpede și ți-am pogorât o Lege desăvârșită, care cheamă la tot binele și oprește tot răul. „Urmeaz-o”, fiindcă urmarea ei duce la fericire veșnică, îndreptare și izbândă.

„Și nu urma poftele celor care nu știu”, adică ale celor ale căror pofte se împotrivesc științei și nu sunt potrivite cu ea. Oricine dorește ceva ce se împotrivește celor aduse de Trimis intră între cei care nu știu.

„Cu adevărat, ei nu-ți vor fi de niciun folos împotriva lui Allah”: dacă le urmezi poftele, ei nu-ți vor aduce niciun bine și nu vor îndepărta de la tine niciun rău înaintea lui Allah. Nu se cuvine să fii de acord cu ei și să-i iei drept aliați, căci tu și ei nu sunteți la fel; dimpotrivă, cei nedrepți sunt aliați unii altora.

„Iar Allah este Ocrotitorul celor evlavioși.” Din pricina evlaviei și ascultării lor, El îi scoate din întunericuri la lumină.

„Acestea”, adică acest Coran, Pomenirea înțeleaptă, „sunt dovezi limpezi pentru oameni”: prin el, lucrurile devin limpezi. Credincioșii se folosesc de el, sunt călăuziți și dobândesc Milostivire. El este „Călăuzire și Milostivire pentru un neam care are certitudine”.

Ei sunt călăuziți prin el la Calea dreaptă în temeliile religiei și în ramurile ei și dobândesc binele, fericirea și desfătarea în această lume și în Viața de Apoi, iar aceasta este Milostivire. Sufletele lor se curăță, iar înțelepciunea, credința și certitudinea lor sporesc; prin el, dovada este statornicită împotriva celor care stăruie în încăpățânare.

Versetele 21 la 22

Oare cei care săvârșesc multe păcate și nu-și împlinesc îndatoririle față de Domnul lor socotesc că Allah îi va face asemenea „celor care cred și săvârșesc fapte drepte”, care își împlinesc îndatoririle față de Domnul lor și se feresc de lucrurile ce atrag Mânia Sa, punând mereu Mulțumirea Lui înaintea poftelor lor?

Oare socotesc ei că viața și moartea celor două grupuri vor fi la fel în această lume și în Viața de Apoi? Rău gândesc și rău judecă! Judecata lor se împotrivește Înțelepciunii Celui mai înțelept dintre judecători și Celui mai drept, se împotrivește rațiunii sănătoase și firii drepte și este potrivnică celor pogorâte în Cărți și aduse de Trimiși.

Hotărârea sigură este că aceia care cred și săvârșesc fapte drepte dobândesc victoria, izbânda, fericirea și răsplata în această lume și în Viața de Apoi, fiecare potrivit faptelor sale bune; iar asupra celor răi se află Mânia, umilirea, pedeapsa și nenorocirea în această lume și în Viața de Apoi.

„Allah a creat cerurile și pământul cu Adevărul”, adică pe temeiul Înțelepciunii, pentru ca numai El să fie adorat, fără niciun asociat. Apoi îi va răsplăti pe cei cărora le-a poruncit să-L adore și cărora le-a dăruit binecuvântări văzute și nevăzute: I-au mulțumit lui Allah și au împlinit ceea ce li s-a poruncit sau au fost nerecunoscători și au meritat răsplata nerecunoștinței?

Versetele 23 la 26

„L-ai văzut pe cel care și-a luat pofta drept dumnezeu?” Orice lucru pe care îl poftește îl urmează, fie că Îi place lui Allah, fie că Îl mânie. „Iar Allah l-a lăsat să rătăcească în cunoștință de cauză”, fiindcă Allah știe că pentru el călăuzirea nu este potrivită și nu-i va fi de folos.

„I-a pecetluit auzul”, astfel încât să nu audă ceea ce i-ar fi de folos, „și inima”, astfel încât să nu înțeleagă binele, „și i-a pus un văl peste vedere”, care îl împiedică să privească Adevărul. „Cine îl va călăuzi după Allah?”, adică nimeni nu-l poate călăuzi, căci Allah i-a închis porțile Călăuzirii și i-a deschis porțile rătăcirii. Allah nu l-a nedreptățit, ci el s-a nedreptățit pe sine și a fost pricina opririi Milostivirii dumnezeiești de la el.

„Oare nu luați aminte?” Oare nu vă amintiți ceea ce vă folosește, ca să-l căutați, și ceea ce vă vatămă, ca să vă feriți de el?

Cei care tăgăduiesc învierea spun: „Nu există decât viața noastră din această lume: murim și trăim și nu ne nimicește decât timpul”, adică nu există decât scurgerea obișnuită a nopților și zilelor: unii mor, alții trăiesc, iar cei care mor nu se întorc la Allah și nu sunt răsplătiți pentru faptele lor.

Aceste cuvinte izvorăsc din lipsă de știință. „Ei nu au nicio știință despre aceasta; ei doar presupun”, atunci când tăgăduiesc învierea și îi resping pe Trimișii cei sinceri, fără nicio dovadă sau argument, ci numai pe temeiul unor presupuneri și închipuiri lipsite de realitate.

De aceea Allah spune: „Când li se recită versetele Noastre limpezi, singurul lor argument este să spună: Aduceți-i pe strămoșii noștri, dacă spuneți adevărul!” Aceasta este o mare îndrăzneală față de Allah: ei au pus această cerere și au pretins că sinceritatea Trimișilor lui Allah ar depinde de readucerea la viață a strămoșilor lor.

Chiar dacă Trimișii le-ar fi adus orice semn, ei tot nu ar fi crezut, afară de cazul în care Trimișii s-ar fi supus cererii lor. Însă ei mințeau: urmăreau doar să-și îndreptățească respingerea chemării Trimișilor, nu să caute dovada Adevărului.

Allah spune: „Spune: Allah vă dă viață, apoi vă face să muriți, apoi vă va aduna în Ziua Învierii, asupra căreia nu există îndoială; însă cei mai mulți oameni nu știu.” Dacă știința despre Ziua de Apoi le-ar fi pătruns cu adevărat în inimi, s-ar fi străduit pentru ea și s-ar fi pregătit pentru ea.

Versetele 27 la 30

Allah Preaînaltul vestește vastitatea Stăpânirii Sale și faptul că numai El cârmuiește și rânduiește toate lucrurile, în orice vreme. „În Ziua în care va veni Ceasul”, când făpturile vor fi adunate la locul Judecății, „cei care urmează falsul vor fi pierduți”. Aceștia sunt cei care au adus falsul pentru a înlătura Adevărul; faptele lor au fost zadarnice, fiindcă s-au legat de fals. În Ziua Învierii, când adevărata stare a lucrurilor va deveni limpede, acele fapte se vor risipi și vor fi zădărnicite; ei vor pierde răsplata și vor avea parte de pedeapsa dureroasă.

Allah descrie apoi tăria și spaima Zilei Învierii, pentru a-i avertiza pe oameni și pentru ca ei să se pregătească: „Vei vedea fiecare comunitate îngenuncheată”, din pricina fricii și a groazei, așteptând Judecata Regelui Celui Milostiv.

„Fiecare comunitate va fi chemată la Cartea sa”, adică la Legea Profetului trimis de Allah către ea: a urmat-o și a dobândit răsplata și izbăvirea sau a neglijat-o și a ajuns la pierdere? Neamul lui Musa va fi chemat la Legea lui Musa, neamul lui 'Isa va fi chemat la Legea lui 'Isa, iar comunitatea lui Muhammad, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, va fi chemată la Legea lui. Fiecare comunitate va fi chemată la Legea pe care trebuia s-o urmeze.

Acesta este unul dintre sensurile cu putință ale versetului și este, fără îndoială, corect în sine. Se poate înțelege și că fiecare comunitate va fi chemată la registrul faptelor ei, în care au fost scrise faptele bune și rele. Fiecare om va fi răsplătit pentru ceea ce a săvârșit, așa cum Allah spune: „Cel care săvârșește fapte drepte o face pentru sine, iar cel care săvârșește rău o face împotriva sa”. Este cu putință ca amândouă sensurile să fie avute în vedere.

Aceasta este arătată de cuvintele: „Această Carte a Noastră vorbește împotriva voastră cu Adevărul”, adică această Carte a Noastră, pe care v-am pogorât-o, va judeca între voi prin Adevăr, care este Dreptatea. „Cu adevărat, Noi am pus să se scrie ceea ce săvârșeați” se referă la registrul faptelor.

Allah arată apoi cum se va purta cu cele două grupuri. „Cât despre cei care au crezut și au săvârșit fapte drepte”, adică au avut un crez drept și și-au confirmat credința prin fapte drepte, atât obligatorii, cât și recomandate, „Domnul lor îi va face să intre în Milostivirea Sa”. Locul acestei Milostiviri este Paradisul, cu toate desfătările sale veșnice și viața tihnită. „Aceasta este izbânda cea limpede”, adică izbânda, izbăvirea, câștigul și reușita vădită; cel care le dobândește a dobândit tot binele și a îndepărtat de la sine tot răul.

Versetele 31 la 37

Cât despre cei care nu au crezut în Allah, li se va spune ca mustrare și dojană: „Oare nu vi se recitau versetele Mele?”, care vă arătau ceea ce vă era de folos și vă opreau de la ceea ce vă vătăma? Aceasta a fost cea mai mare binecuvântare care a ajuns la voi, dacă ați fi fost ajutați să o primiți, însă v-ați purtat cu trufie, v-ați întors și nu ați crezut. Astfel ați săvârșit cea mai mare vină și cea mai rea fărădelege, iar astăzi sunteți răsplătiți pentru ceea ce săvârșeați.

Ei vor fi mustrați și prin cuvintele: „Când vi se spunea: Făgăduința lui Allah este Adevăr și nu există îndoială asupra Ceasului, voi spuneați”, tăgăduind aceasta: „Nu știm ce este Ceasul; nu avem decât o presupunere și nu suntem convinși.” Aceasta era starea lor în viața lumească și atitudinea lor față de înviere: o tăgăduiau și respingeau cuvintele celui care îi vestea despre ea.

„Urmările rele ale faptelor lor li se vor arăta”, adică în Ziua Învierii li se vor arăta pedepsele pentru faptele lor, „iar ceea ce luau în batjocură îi va învălui”, adică va coborî asupra lor. Pedeapsa pe care o luau în râs în această lume îi va lovi.

„Li se va spune: Astăzi vă vom uita”, adică vă vom lăsa în pedeapsă, „așa cum ați uitat întâlnirea cu această Zi a voastră”, căci răsplata este de același fel cu fapta. „Sălașul vostru este Focul”, adică el este locul și sfârșitul vostru, „și nu veți avea niciun ajutor” care să vă păzească de pedeapsa lui Allah și să îndepărteze de la voi Mânia Lui.

„Aceasta”, adică pedeapsa care vă lovește, este „pentru că ați luat versetele lui Allah în batjocură”, deși ele trebuiau să vă îndemne să vă dați toată silința și să le primiți cu bucurie, „și v-a amăgit viața acestei lumi” cu podoabele, plăcerile și poftele ei. V-ați liniștit în ea, v-ați străduit pentru ea și ați neglijat să lucrați pentru Sălașul veșnic.

„Astăzi nu vor fi scoși din el și nu li se va îngădui să se îndrepte.” Nu li se va da niciun răgaz și nu vor fi trimiși înapoi în această lume ca să săvârșească fapte drepte.

„Așadar lui Allah Îi aparține toată Lauda” potrivită Maiestății Feței Sale și măreției Stăpânirii Sale. El este „Domnul cerurilor, Domnul pământului, Domnul lumilor”, adică Lui Îi aparține lauda pentru Stăpânirea și Grija Sa față de toate făpturile: El le-a creat, le îngrijește și le dăruiește binecuvântări văzute și nevăzute.²²

„A Lui este Măreția în ceruri și pe pământ”, adică Lui Îi aparțin Maiestatea, Măreția și Slava. Lauda cuprinde preamărirea lui Allah pentru Însușirile Sale desăvârșite, iubirea și cinstirea Lui, iar Măreția cuprinde slava și maiestatea Sa. Adorarea se întemeiază pe două lucruri: iubirea lui Allah și smerenia înaintea Lui. Amândouă izvorăsc din cunoașterea Însușirilor Sale vrednice de laudă, a Maiestății și Măreției Sale.

El este „Atotputernicul”, Cel care supune toate lucrurile, și „Înțeleptul”, Cel care așează fiecare lucru la locul său. El nu legiuiește nimic decât cu Înțelepciune și pentru un folos și nu creează nimic decât pentru un scop înțelept și folositor.

S-a încheiat tâlcuirea Surei al-Jathiyah. Lui Allah Îi aparțin Lauda, Harul și Bunătatea.