Tafsir as-Saʿdī — Volumul 9

Sura al Fath

Versetele 1 la 29

Revelată la Medina

Versetele 1 la 3

Izbânda pomenită aici este armistițiul de la al-Hudaybiyah, când politeiștii l-au împiedicat pe Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, să ajungă la Casa Sacră. După discuții, s-a încheiat între ei un tratat de pace, prin care Profetul și musulmanii urmau să se întoarcă în acel an și să vină pentru 'Umrah în anul următor. Războiul urma să înceteze timp de zece ani, oamenii să fie în siguranță unii față de alții, iar fiecare trib putea intra în alianță cu partea aleasă.²⁵

Când oamenii s-au aflat în siguranță unii față de alții, chemarea la religia lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, s-a răspândit. Fiecare credincios, oriunde s-ar fi aflat în acele ținuturi, putea să cheme la ea, iar cel care dorea să cunoască adevărata natură a Islamului avea această posibilitate. În acea perioadă oamenii au intrat în religia lui Allah în mulțimi. De aceea Allah a numit tratatul o izbândă și l-a descris drept o izbândă limpede, adică vădită și clară. Scopul cuceririi ținuturilor politeiștilor este înălțarea religiei lui Allah și biruința musulmanilor, iar aceasta s-a împlinit prin acea izbândă.

Allah a legat de această izbândă mai multe daruri: „pentru ca Allah să-ți ierte păcatele de mai înainte și de mai târziu”. Aceasta, iar Allah știe cel mai bine, s-a datorat faptelor de ascultare săvârșite prin mijlocirea lui, intrării numeroase a oamenilor în religie și răbdării lui față de acele condiții, pe care nu le pot răbda decât trimișii înzestrați cu hotărâre fermă. Faptul că Allah i-a iertat păcatele de mai înainte și de mai târziu se numără printre cele mai mari merite și onoruri ale sale, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa. „Să-Și desăvârșească Harul asupra ta”, înălțându-ți religia, ajutându-te împotriva dușmanilor și răspândindu-ți chemarea; „să te călăuzească pe o Cale dreaptă”, prin care să dobândești fericirea veșnică și izbânda neîntreruptă; „și să-ți dăruiască Allah un ajutor puternic”, o biruință deplină, în care Islamul nu slăbește, iar necredincioșii sunt înfrânți, umiliți și slăbiți, în vreme ce puterea musulmanilor, numărul și averile lor sporesc. Apoi Allah amintește urmările acestei izbânde asupra credincioșilor.

Versetele 4 la 7

Allah Preaînaltul vestește binefacerea Sa asupra credincioșilor prin pogorârea liniștii în inimile lor. Ea înseamnă calm, împăcare și statornicie în fața încercărilor tulburătoare și a împrejurărilor grele, care zdruncină inimile, tulbură mințile și slăbesc sufletele. O binefacere a lui Allah asupra robului Său în asemenea împrejurări este să-l facă statornic, să-i întărească inima și să pogoare asupra lui liniștea, astfel încât să înfrunte greutățile cu inima fermă și sufletul împăcat. În felul acesta se pregătește să împlinească porunca lui Allah, credința îi sporește și certitudinea i se desăvârșește.

Când între Trimisul lui Allah și politeiști s-au stabilit acele condiții, care păreau o umilire și o micșorare a rangului lor, Companionilor, Allah să fie mulțumit de ei, le-a fost foarte greu să le rabde. Totuși, ei le-au răbdat și s-au pregătit sufletește pentru ele, iar astfel credința lor a sporit peste credința pe care o aveau. „Ale lui Allah sunt oștirile cerurilor și ale pământului”: toate se află în stăpânirea Lui, sub cârmuirea și puterea Sa. Politeiștii să nu creadă, așadar, că Allah nu-Și va sprijini religia și Profetul. El este Atotștiutor și Preaînțelept, iar Înțelepciunea Sa cere ca zilele biruinței să se schimbe între oameni și ca ajutorul credincioșilor să fie amânat până la un alt timp.

„El îi va face pe dreptcredincioși și pe dreptcredincioase să intre în Grădini pe sub care curg râuri, în care vor rămâne veșnic, și le va șterge faptele rele.” Acesta este cel mai mare lucru pe care îl dobândesc credincioșii: primesc ceea ce doresc, intrarea în Grădini, și le este îndepărtat ceea ce îi înspăimântă, prin ștergerea păcatelor. „Aceasta este, la Allah, marea izbândă”: răsplata pomenită. Iată ce face El pentru credincioși prin această izbândă limpede. În schimb, pe ipocriți și ipocrite, pe politeiști și politeiste, Allah îi pedepsește prin ea și le arată ceea ce îi mâhnește. Ei doreau înfrângerea credincioșilor și aveau gânduri rele despre Allah, închipuindu-și că El nu-Și va sprijini religia și nu-Și va înălța Cuvântul și că adepții falsității îi vor birui pe adepții adevărului. Allah a întors asupra lor ceea ce își închipuiau, iar răul i-a înconjurat în lumea aceasta. „Allah S-a mâniat pe ei” din pricina împotrivirii lor față de El și de Trimisul Său, „i-a blestemat”, adică i-a îndepărtat de mila Sa, „și le-a pregătit Gheena. Ce rea destinație!”

Allah repetă că Lui Îi aparține stăpânirea cerurilor și a pământului, împreună cu oștirile lor, pentru ca robii să știe că El este Cel care dă cinste și umilește și că Își va sprijini oștirile, așa cum spune: „Oștirea Noastră va fi, cu adevărat, biruitoare” (37:173). „Allah este Atotputernic”, tare, biruitor și stăpân peste toate lucrurile; totodată, „Preaînțelept” în creația Sa. Cârmuirea Lui urmează ceea ce cer Înțelepciunea și desăvârșirea Sa.

Versetele 8 la 10

„Noi te-am trimis”, o, nobil Trimis, „ca martor”: asupra faptelor bune și rele ale comunității tale, asupra adevărului și falsității afirmațiilor și chestiunilor disputate și ca martor pentru Unicitatea lui Allah și pentru faptul că numai Lui Îi aparține desăvârșirea din toate punctele de vedere. „Vestitor de bine” pentru cel care ascultă de tine și de Allah, vestindu-i răsplata lumească, religioasă și cea din Viața de Apoi; „și avertizator” pentru cel nesupus lui Allah, prevenindu-l asupra pedepsei apropiate și viitoare. Vestirea și avertizarea se împlinesc prin lămurirea faptelor și trăsăturilor pentru care se vestește răsplata sau se anunță pedeapsa. Trimisul lămurește astfel binele și răul, fericirea și nefericirea, adevărul și falsitatea.

De aceea Allah spune: „pentru ca voi să credeți în Allah și în Trimisul Său”. L-am trimis ca, prin chemarea lui și prin învățătura folositoare pe care v-o dă, să împliniți credința în Allah și în Trimisul Său, care cere ascultarea de Ei în toate treburile. „Să-l sprijiniți și să-l cinstiți”, adică să-l preamăriți pe Trimis, să-l respectați și să-i împliniți drepturile, căci el v-a adus o binefacere măreață. „Și să-L preamăriți pe Allah dimineața și seara”, la începutul și la sfârșitul zilei. În acest verset Allah amintește dreptul comun Lui și Trimisului Său, anume credința în Ei; dreptul propriu Trimisului, sprijinirea și cinstirea sa; și dreptul care Îi aparține numai lui Allah, preamărirea și sfințirea Sa prin rugăciune și prin alte acte de adorare.

Jurământul la care se face referire aici este Jurământul Mulțumirii, prin care Companionii, Allah să fie mulțumit de ei, i-au făgăduit Trimisului lui Allah că nu vor fugi de lângă el. Era un legământ aparte, care îi obligă să nu fugă chiar dacă ar fi rămas puțini și chiar într-o situație în care retragerea ar fi fost altminteri îngăduită. Allah Preaînaltul vestește că aceia care îți jură ție credința Îi jură, în realitate, credința Lui și încheie legământul cu El. Legământul este atât de puternic încât spune: „Mâna lui Allah este deasupra mâinilor lor”, ca și cum prin acel jurământ I-ar fi jurat credința lui Allah și I-ar fi strâns Mâna. Toate acestea întăresc legământul și îi îndeamnă să-l respecte. „Cel care își încalcă jurământul”, neîmplinind ceea ce I-a făgăduit lui Allah, „îl încalcă numai împotriva sa”, fiindcă urmările rele se întorc asupra lui și pedeapsa îl ajunge. Iar celui care își împlinește legământul făcut cu Allah, ducându-l la îndeplinire în chip deplin, El îi va da o răsplată uriașă, a cărei mărime și măsură nu le cunoaște decât Cel care i-o dăruiește.

Versetele 11 la 14

Allah Preaînaltul îi mustră pe beduinii care au rămas în urma Trimisului Său de la lupta pe Calea Lui, a căror credință slăbise și în ale căror inimi se află boală și o părere rea despre Allah. Ei urmau să se scuze spunând că averile și familiile îi împiedicaseră să pornească și să-i ceară Trimisului lui Allah să se roage pentru iertarea lor. „Ei spun cu limbile lor ceea ce nu se află în inimile lor.” Cererea lor de iertare arată, în aparență, regretul, recunoașterea păcatului și faptul că rămânerea lor în urmă cerea căința și cererea iertării. Dacă aceasta s-ar fi aflat în inimile lor, rugăciunea Trimisului pentru ei le-ar fi folosit, fiindcă s-ar fi căit și s-ar fi întors la Allah.²⁶

Însă ceea ce se afla în inimile lor era altceva: rămaseră în urmă fiindcă gândiseră rău despre Allah, închipuindu-și că „Trimisul și credincioșii nu se vor mai întoarce niciodată la familiile lor”, ci vor fi uciși și nimiciți. Acest gând le-a fost înfrumusețat neîncetat în inimi și s-au simțit împăcați cu el, până când a prins rădăcini. Două lucruri au pricinuit aceasta. Mai întâi, erau „un popor pierdut”, oameni sortiți pieirii, lipsiți de bine; dacă ar fi avut bine în ei, asemenea gânduri nu le-ar fi pătruns în inimi. Apoi, credința și certitudinea lor în făgăduința lui Allah, în sprijinirea religiei Sale și în înălțarea Cuvântului Său erau slabe.

„Cel care nu crede în Allah și în Trimisul Său” este necredincios și merită pedeapsa: „Noi le-am pregătit necredincioșilor un Foc aprins”. Allah singur stăpânește cerurile și pământul și rânduiește în ele ceea ce voiește prin hotărârile Sale privitoare la destin, la Lege și la răsplătire. De aceea amintește răsplata potrivit Legii: „El iartă pe cine voiește”, pe cel care împlinește ceea ce Allah i-a poruncit, „și pedepsește pe cine voiește”, dintre cei care nesocotesc porunca lui Allah. „Allah este Atoateiertător, Îndurător”: iertarea și mila sunt însușiri statornice ale Sale. El nu încetează, în niciun timp, să-i ierte pe păcătoși, să treacă peste greșelile celor care greșesc, să primească căința celor care se căiesc și să reverse binefacerile Sale din belșug, ziua și noaptea.

Versetul 15

După ce îi amintește și îi mustră pe cei rămași în urmă, Allah arată că una dintre pedepsele lor lumești este aceasta: când Trimisul și Companionii săi pornesc să ia prăzi pentru care nu este nevoie de luptă, ei le cer să-i însoțească și să aibă parte de ele, spunând: „Lăsați-ne să vă urmăm”. Prin aceasta „ei vor să schimbe Cuvântul lui Allah”, căci El hotărâse pedepsirea lor și rezervarea acelor prăzi pentru Companionii credincioși, atât prin Lege, cât și prin destin.

„Spune: Nu ne veți urma; așa a spus Allah mai înainte.” Sunteți lipsiți de ele din pricina a ceea ce ați săvârșit împotriva voastră și pentru că ați refuzat lupta prima dată. Ca răspuns la cuvintele prin care li se interzice să plece, „vor spune: Ba voi ne invidiați” pentru prăzi! Aici se oprește înțelegerea lor. Dacă ar fi înțeles ce îi îndreaptă, ar fi știut că sunt lipsiți de prăzi din pricina nesupunerii lor și că păcatele au pedepse lumești și religioase. De aceea Allah spune: „Ei nu înțeleg decât foarte puțin”.

Versetele 16 la 17

După ce Allah arată că beduinii rămași în urmă refuză lupta pe Calea Lui, invocând scuze neîntemeiate, dar cer să-i însoțească pe musulmani când nu există o înfruntare grea ori o luptă, ci numai prada, îi pune la încercare: „Spune-le beduinilor rămași în urmă: Veți fi chemați împotriva unui popor cu mare putere de luptă”. Îi vor chema Trimisul și cei care îi vor urma, dintre califii dreptcălăuziți și conducători. Aceste popoare sunt perșii, bizantinii și cei asemenea lor. „Vă veți lupta cu ei sau vor îmbrățișa Islamul”: una dintre cele două. Așa s-au petrecut lucrurile: cât timp acele popoare își păstrau puterea și forța în luptă, nu acceptau să plătească jizyah, tributul, astfel încât fie îmbrățișau Islamul, fie continuau să lupte rămânând în credința lor. Când musulmanii i-au înfrânt greu, au slăbit, au fost umiliți și și-au pierdut puterea, au ajuns să aleagă între îmbrățișarea Islamului și plata tributului. „Dacă ascultați” de cel care vă cheamă să luptați cu ei, „Allah vă va da o răsplată frumoasă”, răsplata pe care Allah și Trimisul Său au legat-o de luptă pe Calea Lui. „Dar dacă vă întoarceți așa cum v-ați întors mai înainte” de la lupta la care v-a chemat Trimisul, „El vă va pedepsi cu o pedeapsă dureroasă”. Versetul arată meritul califilor dreptcălăuziți care au chemat la luptă împotriva popoarelor puternice și obligația de a le da ascultare în aceasta.

Apoi Allah amintește motivele care îl scuză pe rob de participarea la luptă: „Nu este nicio vină asupra celui orb, nici asupra celui șchiop și nici asupra celui bolnav” dacă rămân în urmă, fiindcă au un impediment care îi scuză. „Pe cel care ascultă de Allah și de Trimisul Său”, împlinindu-Le poruncile și ferindu-se de interdicțiile Lor, „El îl va face să intre în Grădini pe sub care curg râuri”, unde se află tot ceea ce își doresc sufletele și tot ceea ce încântă privirile. Iar pe cel care se întoarce de la ascultarea de Allah și de Trimisul Său, „îl va pedepsi cu o pedeapsă dureroasă”. Toată fericirea se află în ascultarea de Allah, iar nefericirea în nesupunerea și împotrivirea față de El.

Versetele 18 la 21

Allah Preaînaltul vestește harul și mila Sa prin Mulțumirea Lui față de credincioșii care i-au jurat credință Trimisului, acel jurământ care le-a luminat chipurile și le-a adus fericirea lumii acesteia și a Vieții de Apoi. El este numit Jurământul Mulțumirii, fiindcă Allah a fost mulțumit de credincioși prin el, și Jurământul celor de sub copac. Pricina lui a fost că, în timpul discuțiilor de la al-Hudaybiyah, Trimisul lui Allah a lămurit că nu venise să lupte cu nimeni, ci să viziteze și să cinstească această Casă. L-a trimis pe Uthman ibn Affan la Mecca în această privință. Apoi a sosit o veste neadevărată, potrivit căreia politeiștii îl uciseseră pe Uthman. Trimisul i-a adunat pe credincioșii aflați cu el, aproximativ o mie cinci sute, iar ei i-au jurat sub un copac că se vor lupta cu politeiștii și nu vor fugi, chiar de ar fi să moară. Allah a vestit că a fost mulțumit de ei în acea împrejurare, care se numără printre cele mai mari fapte de ascultare și de apropiere de El. „El a știut ce se afla în inimile lor”, anume credință, „a pogorât liniștea asupra lor” ca răsplată pentru ceea ce purtau în inimi și le-a sporit călăuzirea. A cunoscut și neliniștea pricinuită de condițiile impuse de politeiști Trimisului Său și le-a pogorât liniștea, ca să-i facă statornici și să le împăciuiască inimile.

„Și i-a răsplătit cu o izbândă apropiată”, anume cucerirea Khaybarului, la care au luat parte numai cei de la al-Hudaybiyah. Khaybarul și prăzile sale le-au fost rezervate ca răsplată pentru ascultarea de Allah și căutarea Mulțumirii Sale. „Și cu multe prăzi pe care le vor lua. Allah este Atotputernic, Preaînțelept.” Lui Îi aparțin puterea și tăria prin care stăpânește toate lucrurile. Dacă ar voi, i-ar înfrânge pe necredincioși în fiecare înfruntare cu credincioșii. Dar El este Preaînțelept, îi încearcă pe unii prin alții și îi pune la încercare pe credincioși prin necredincioși.

„Allah v-a făgăduit multe prăzi pe care le veți lua”: aceasta cuprinde orice pradă dobândită de musulmani până în Ziua Învierii. „Și vi le-a grăbit pe acestea”, adică prada Khaybarului. Să nu socotiți că ea este singură, căci multe alte prăzi îi vor urma. Mulțumiți-I lui Allah fiindcă „a îndepărtat mâinile oamenilor de la voi”, ale celor capabili și dornici să se lupte cu voi. Aceasta este o binefacere și o ușurare pentru voi. „Pentru ca aceasta să fie un semn pentru credincioși”: prada aceasta le dovedește adevărul vestirii și făgăduinței lui Allah și răsplătirea credincioșilor de către El; Cel care a rânduit-o poate rândui și altele. „Și pentru ca El să vă călăuzească pe o Cale dreaptă”, prin mijloacele pe care vi le pune la îndemână, către cunoaștere, credință și faptă.

„Și mai sunt altele”: El v-a făgăduit și alte prăzi, „asupra cărora nu ați avut putere” în momentul acestei adresări, „dar pe care Allah le-a cuprins”, adică are putere asupra lor, iar ele se află sub cârmuirea și stăpânirea Sa. El vi le-a făgăduit, iar făgăduința se va împlini negreșit, datorită desăvârșitei Sale puteri. De aceea spune: „Allah are putere asupra tuturor lucrurilor”.

Versetele 22 la 23

Aceasta este o veste bună de la Allah pentru robii Săi credincioși, privind biruința lor asupra dușmanilor necredincioși. Dacă i-ar fi înfruntat și s-ar fi luptat cu ei, „ar fi întors spatele și apoi nu ar fi găsit nici ocrotitor” care să le poarte de grijă, „nici ajutor” care să-i sprijine și să-i ajute în luptă cu voi. Dimpotrivă, ar fi fost lipsiți de sprijin și înfrânți.

Aceasta este rânduiala lui Allah în comunitățile de mai înainte: oștirea lui Allah este biruitoare. „Și nu vei găsi nicio schimbare în rânduiala lui Allah.”

Versetele 24 la 25

Allah Preaînaltul le amintește robilor Săi binefacerea prin care i-a ferit de răul necredincioșilor și de luptă cu ei: „El este Cel care a oprit mâinile lor de la voi”, ale locuitorilor din Mecca, „și mâinile voastre de la ei în valea Meccăi, după ce v-a dat putere asupra lor”, după ce i-ați putut prinde și au ajuns sub stăpânirea voastră, fără vreun legământ sau tratat. Erau aproximativ optzeci de oameni care coborâseră asupra musulmanilor pentru a-i surprinde nepregătiți. I-au găsit însă vigilenți, iar musulmanii i-au prins, apoi i-au eliberat fără să-i ucidă. Faptul că nu i-au ucis a fost o milă a lui Allah față de credincioși. „Allah vede tot ceea ce faceți”: El îl răsplătește pe fiecare pentru fapta sa și vă cârmuiește, o, credincioși, prin buna Sa rânduială.

Apoi Allah amintește lucrurile care îndemnă la luptă împotriva politeiștilor: necredința lor în Allah și în Trimisul Său și faptul că îl opriseră pe Trimis și pe credincioșii aflați cu el să viziteze și să cinstească Casa Sacră prin hajj și umrah. Tot ei opriseră „animalele de jertfă”, ținându-le închise și împiedicându-le „să ajungă la locul sacrificării lor”, la Mecca, unde sunt sacrificate animalele aduse pentru umrah. Le împiedicaseră pe nedrept și prin agresiune. Toate acestea erau motive care cereau luptă împotriva lor.

Exista însă un impediment: printre politeiști trăiau bărbați credincioși și femei credincioase, care nu erau așezați separat, într-un cartier ori loc unde puteau fi feriți de vătămare. Musulmanii nu-i cunoșteau și exista teama „să-i călcați”, adică să-i loviți fără să știți, astfel încât „să vă atrageți din pricina lor o urmare rea, fără știință”: vătămarea și nenorocirea pe care le-ar fi suferit în luptă. Un alt folos al opririi luptei era „pentru a-i primi în Milostivirea Sa pe cei pe care îi voiește”, dăruindu-le credința după necredință și călăuzirea după rătăcire. Din acest motiv v-a oprit să luptați cu ei.

„Dacă ei ar fi fost separați”, adică dacă acei credincioși ar fi ieșit din mijlocul lor, „i-am fi pedepsit pe cei necredincioși dintre ei cu o pedeapsă dureroasă”: v-am fi îngăduit și v-am fi dat voie să vă luptați cu ei și v-am fi sprijinit împotriva lor.

Versetul 26

Allah Preaînaltul spune: „Când cei care nu credeau au pus în inimile lor fanatismul, fanatismul păgânismului”: din trufie au refuzat scrierea formulei „În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător” și intrarea Trimisului lui Allah și a credincioșilor la ei în acel an, ca oamenii să nu spună că musulmanii intraseră în Mecca biruindu-i pe Quraysh. Asemenea porniri ale perioadei ignoranței au stăruit în inimile lor și i-au împins la multe păcate.²⁷

„Allah a pogorât liniștea Sa asupra Trimisului Său și asupra credincioșilor”: mânia nu i-a împins să le răspundă politeiștilor în același chip. Au răbdat hotărârea lui Allah și au respectat condițiile prin care se cinsteau lucrurile sfinte ale Lui, oricât de grele ar fi fost, fără să se preocupe de vorbele sau de mustrările oamenilor. „Și i-a făcut să rămână statornici în cuvântul evlaviei”: mărturisirea „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah” și drepturile care decurg din ea. El le-a poruncit să o împlinească, iar ei au respectat-o și au împlinit-o. „Ei erau mai vrednici de el” decât alții și erau oamenii potriviți lui, datorită binelui pe care Allah îl cunoștea la ei și în inimile lor. De aceea spune: „Allah este Atotștiutor al tuturor lucrurilor”.

Versetele 27 la 28

Allah Preaînaltul spune: „Allah a adeverit vedenia Trimisului Său în adevăr”. Trimisul lui Allah văzuse la Medina un vis despre care le povestise Companionilor: urmau să intre în Mecca și să înconjoare Casa. Când s-au petrecut cele de la al-Hudaybiyah și s-au întors fără să intre în Mecca, au început multe discuții, încât i-au spus Trimisului lui Allah: „Nu ne-ai vestit că vom ajunge la Casă și o vom înconjura?” El le-a răspuns: „V-am spus că va fi în acest an?” Ei au spus: „Nu.” Atunci el a spus: „Veți ajunge negreșit la ea și o veți înconjura.” Allah spune aici că vedenia este adevărată și se va împlini fără îndoială; amânarea împlinirii ei nu-i micșorează adevărul.

„Veți intra negreșit în Moscheea Sacră, dacă Allah voiește, în siguranță, cu capetele rase ori cu părul scurtat”: în acea stare în care cinstiți Casa Sacră, împliniți ritualul și îl duceți la capăt prin răderea ori scurtarea părului, fără teamă. „El a știut ceea ce voi nu ați știut”, din foloasele și binele acestei rânduieli, „și a rânduit, înainte de aceasta”, înaintea intrării în felul descris, „o izbândă apropiată”.²⁸

Această întâmplare tulburase inimile unora dintre credincioși, iar înțelepciunea ei le rămăsese ascunsă. Allah le-a lămurit, așadar, înțelepciunea și folosul ei. La fel sunt toate poruncile Legii Sale: călăuzire și milă. Apoi a vestit o rânduială generală: „El este Cel care l-a trimis pe Trimisul Său cu Călăuzirea”, adică știință folositoare, care îndreaptă de la rătăcire și lămurește căile binelui și ale răului, „și Religia Adevărului”, religia întemeiată pe adevăr: dreptate, binefacere și milă. Ea cuprinde orice faptă dreaptă care curăță inimile, purifică sufletele, formează caracterul și înalță rangurile. „Ca să o facă să prevaleze” prin ceea ce Allah l-a trimis să aducă, „asupra tuturor religiilor”, prin argument și dovadă, acestea fiind și un temei pentru supunerea lor prin sabie și lance.

Versetul 29

Allah Preaînaltul vestește despre Trimisul Său Muhammad și despre Companionii săi, dintre muhajirun și ansar, că au cele mai desăvârșite însușiri și se află în cele mai înalte stări. Ei sunt „aspri față de necredincioși”: sunt hotărâți și stăruitori în împotrivirea față de aceștia și își dau toată silința în această privință. Dușmanii nu au văzut din partea lor decât fermitate și tărie, astfel încât au fost umiliți, înfrânți și biruiți de musulmani. Ei sunt „milostivi între ei”: se iubesc, se miluiesc și se sprijină asemenea unui singur trup; fiecare dorește pentru fratele său ceea ce dorește pentru sine. Aceasta este purtarea lor față de făpturi.

Cât despre purtarea lor față de Creator, „îi vezi plecându-se și prosternându-se”: se disting prin multă rugăciune, ale cărei elemente de temelie cele mai însemnate sunt plecăciunea și prosternarea. Prin această adorare ei caută „Harul lui Allah și Mulțumirea Lui”. Acesta este țelul lor: să fie plăcuți Domnului lor și să dobândească răsplata Sa. „Semnul lor se află pe chipurile lor, din urmele prosternării”: mulțimea și frumusețea actelor de adorare le-au luminat chipurile. Când rugăciunea le-a luminat lăuntrul, li s-a luminat și înfățișarea. „Aceasta este descrierea lor în Tora”: astfel este pomenită în Tora descrierea pe care Allah le-a făcut-o.

În Evanghelie sunt înfățișați printr-o altă descriere. În desăvârșirea și sprijinul lor reciproc, sunt „asemenea unei semănături care își scoate mlădița, iar aceasta o întărește”: planta își scoate lăstarii, iar aceștia o sprijină în creștere și dezvoltare. „Ea se îngroașă”, adică se întărește, „și se ridică dreaptă pe tulpina ei, spre admirația semănătorilor”, datorită desăvârșirii, dezvoltării, frumuseții și dreptei sale alcătuiri. Tot astfel, Companionii, Allah să fie mulțumit de ei, sunt asemenea semănăturii prin folosul pe care îl aduc făpturilor și prin nevoia pe care oamenii o au de ei. Puterea credinței și a faptelor lor este asemenea puterii rădăcinilor și tulpinilor plantei. Cel tânăr ori intrat mai târziu în Islam i s-a alăturat celui vârstnic și intrat mai devreme, sprijinindu-l și ajutându-l să statornicească religia lui Allah și să cheme la ea. Ei sunt, astfel, asemenea semănăturii care își scoate mlădița, este sprijinită de aceasta și se întărește.

De aceea Allah spune: „Pentru ca prin ei să-i umple de mânie pe necredincioși”, atunci când aceștia le văd unitatea și statornicia în religie și când îi înfruntă în bătălii și în toiul luptei. „Allah le-a făgăduit celor dintre ei care cred și săvârșesc fapte drepte iertare și o răsplată uriașă.” Companionilor, Allah să fie mulțumit de ei, care au unit credința cu fapta dreaptă, Allah le-a dăruit deopotrivă iertarea, care implică ocrotirea de relele lumii acesteia și ale Vieții de Apoi, și răsplata cea mare în această lume și în Viața de Apoi.

Vom reda pe larg relatarea despre al-Hudaybiyah, așa cum a redat-o imamul Shams ad-Din Ibn al-Qayyim în al-Hady an-Nabawi, deoarece ea ajută la înțelegerea acestei sure. El a vorbit despre înțelesurile și tainele ei. A spus, Allah Preaînaltul să aibă milă de el:²⁹

Relatarea de la al Hudaybiyah

Relatarea de la al Hudaybiyah data și numărul participanților

Nafi' a spus: A avut loc în anul al șaselea, în luna Dhu al-Qa'dah, iar aceasta este opinia corectă. Aceasta este opinia lui az-Zuhri, Qatadah, Musa ibn 'Uqbah, Muhammad ibn Ishaq și a altora. Hisham ibn 'Urwah a relatat de la tatăl său că Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a pornit spre al-Hudaybiyah în Ramadan, dar că expediția ar fi avut loc în Shawwal. Aceasta este o greșeală din partea lui; cucerirea Makkai a fost cea care a avut loc în Ramadan.

Abu al-Aswad a spus, relatând de la 'Urwah, că ea a avut loc în Dhu al-Qa'dah, potrivit opiniei corecte. În cele două Sahih-uri se relatează de la Anas că Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a săvârșit patru 'umrah, toate în Dhu al-Qa'dah; printre ele a menționat 'umrah de la al-Hudaybiyah.³⁰

Împreună cu el se aflau o mie cinci sute de oameni; astfel se relatează în cele două Sahih-uri de la Jabir.³¹

Tot în cele două Sahih-uri se relatează de la el: „Eram o mie patru sute.”³²

În aceleași două lucrări, de la 'Abdullah ibn Abi Awfa: „Eram o mie trei sute.”³³

Qatadah a spus: L-am întrebat pe Sa'id ibn al-Musayyib: „Câți erau oamenii care au fost de față la Jurământul Mulțumirii?” El a spus: „O mie cinci sute.” Am spus: „Jabir ibn 'Abdullah a spus că erau o mie patru sute.” El a spus: „Allah să aibă milă de el; a greșit. El însuși mi-a relatat că erau o mie cinci sute.” Eu spun: Ambele variante sunt relatate autentic de la Jabir. Tot autentic s-a relatat de la el că, în anul al-Hudaybiyah, au sacrificat șaptezeci de cămile, câte o cămilă pentru șapte persoane. Când a fost întrebat: „Câți erați?”, a răspuns: „O mie patru sute, cu caii și cu oamenii noștri”, adică cei călare și cei pedestri.

Inima înclină spre această cifră, de o mie patru sute. Aceasta este opinia lui al-Bara' ibn 'Azib, Ma'qil ibn Yasar, Salamah ibn al-Akwa' - potrivit celei mai autentice dintre cele două relatări - și al-Musayyib ibn Hazn. Shu'bah a relatat de la Qatadah, de la Sa'id ibn al-Musayyib, de la tatăl său: „Eram împreună cu Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, sub copac, o mie patru sute de oameni.”

Cel care a spus că erau șapte sute a greșit în chip limpede. L-a indus în eroare faptul că în acea zi au sacrificat șaptezeci de cămile și că s-a relatat că o cămilă este de ajuns pentru șapte sau zece persoane. Dar aceasta nu dovedește cifra pe care a susținut-o, fiindcă el a precizat că, în această expediție, o cămilă a fost sacrificată pentru șapte. Dacă cele șaptezeci ar fi fost pentru toți, ei ar fi fost patru sute nouăzeci. Însă, la sfârșitul aceluiași hadith, el a spus că erau o mie patru sute.

Pornirea și oprirea la al Hudaybiyah

Când se aflau la Dhu al-Hulayfah, Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a pus ghirlanda pe animalul său de jertfă, l-a însemnat și a intrat în ihram pentru 'umrah. A trimis înainte un cercetaș dintre Khuza'ah, ca să-i aducă vești despre Quraysh. Când s-a apropiat de 'Usfan, cercetașul a venit și a spus: „I-am lăsat pe Ka'b ibn Lu'ayy după ce îi adunaseră împotriva ta pe al-Ahabish și strânseseră mulțimi. Ei se vor lupta cu tine, te vor opri de la Casă și te vor împiedica să ajungi la ea.”

Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, și-a consultat Companionii și a spus: „Credeți că ar trebui să ne îndreptăm spre femeile și copiii celor care i-au sprijinit și să-i luăm captivi? Dacă aceștia rămân pe loc, vor rămâne îndurerați de pierderea suferită și mâhniți; iar dacă scapă, vor fi un grup de dușmani pe care Allah îl va nimici. Sau credeți că ar trebui să ne îndreptăm spre Casă și să ne luptăm cu cel care ne împiedică să ajungem la ea?” Abu Bakr a spus: „Allah și Trimisul Său știu mai bine. Noi am venit pentru 'umrah și nu am venit să ne luptăm cu nimeni. Dar ne vom lupta cu cel care se interpune între noi și Casa.” Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Atunci, porniți!”³⁴

Au pornit. Când parcurseseră o parte din drum, Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Khalid ibn al-Walid se află la al-Ghamim, în avangarda cavaleriei Quraysh; luați-o spre dreapta.” Pe Allah, Khalid nu și-a dat seama de prezența lor până când s-a pomenit în fața prafului ridicat de armată. Atunci s-a grăbit să-i avertizeze pe Quraysh.

Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a mers mai departe până a ajuns în trecătoarea din care urma să coboare asupra lor. Cămila lui s-a așezat. Oamenii au spus: „Hai, hăi!” Dar ea nu s-a mișcat. Ei au spus: „Al-Qaswa' s-a încăpățânat!” Profetul a spus: „Al-Qaswa' nu s-a încăpățânat; aceasta nu este firea ei. A oprit-o Cel care a oprit elefantul.” Apoi a spus: „Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, nu-mi vor cere nicio înțelegere prin care să cinstească lucrurile sfinte ale lui Allah fără ca eu să o accept.”

A îndemnat-o, iar ea s-a ridicat. Apoi s-a retras și a campat în partea cea mai îndepărtată a al-Hudaybiyah, lângă un puț cu foarte puțină apă. Oamenii au luat apa puțin câte puțin, până au secat-o repede. Ei s-au plâns Trimisului lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, de sete. El a scos o săgeată din tolbă, le-a poruncit să o pună în puț și, pe Allah, apa a continuat să izvorască din belșug, potolindu-le setea, până când au plecat.

Quraysh s-au neliniștit din pricina coborârii sale în apropierea lor. Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a dorit să trimită la ei pe unul dintre Companionii săi. L-a chemat pe 'Umar ibn al-Khattab, dar 'Umar a spus: „O, Trimis al lui Allah, nu se află în Mecca nimeni dintre Banu Ka'b care să mă apere dacă vor să-mi facă rău. Trimite-l pe 'Uthman ibn 'Affan, căci neamul lui se află acolo și el le va transmite ceea ce dorești.”

Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, l-a chemat pe 'Uthman ibn 'Affan și l-a trimis la Quraysh, spunându-i: „Spune-le că nu am venit să luptăm, ci am venit numai pentru 'umrah; și cheamă-i la Islam.” I-a poruncit să meargă și la bărbații credincioși și la femeile credincioase din Mecca, să le dea vestea bună a biruinței și să le spună că Allah Își va face Religia vădită în Mecca, până când nimeni nu va mai fi nevoit să-și ascundă credința acolo.

'Uthman a plecat și a trecut pe lângă Quraysh la Baldah. Ei l-au întrebat: „Unde mergi?” El a răspuns: „Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, m-a trimis ca să vă chem la Allah și la Islam și să vă spun că nu am venit pentru luptă, ci am venit numai pentru 'umrah.” Ei au spus: „Am auzit ce spui; mergi mai departe pentru nevoia ta.” Aban ibn Sa'id ibn al-'As s-a ridicat, l-a întâmpinat, și-a înșeuat calul, l-a așezat pe 'Uthman pe cal și l-a luat sub ocrotirea sa. Aban l-a luat călare împreună cu el până au ajuns la Mecca.

Înainte ca 'Uthman să se întoarcă, musulmanii au spus: „'Uthman a ajuns la Casă înaintea noastră și a înconjurat-o.” Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Nu cred că a înconjurat-o cât timp noi suntem opriți.” Ei au spus: „O, Trimis al lui Allah, ce l-ar împiedica, de vreme ce a ajuns la ea?” El a răspuns: „Aceasta este părerea mea: nu va înconjura Casa până când nu o vom înconjura împreună cu el.”

Jurământul de sub copac și solii Quraysh

Musulmanii și politeiștii au început să discute despre pace. Un bărbat dintr-o tabără a aruncat ceva spre un bărbat din cealaltă tabără, s-a iscat o ciocnire și au început să arunce unii în alții cu săgeți și pietre. Ambele tabere au strigat, iar fiecare a reținut pe cine a prins din tabăra cealaltă. Trimisului lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, i-a ajuns vestea că 'Uthman fusese ucis. El i-a chemat pe musulmani la jurământ.

Musulmanii s-au grăbit la Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, care se afla sub copac, și i-au jurat că nu vor fugi. Trimisul lui Allah și-a prins o mână cu cealaltă și a spus: „Aceasta este pentru 'Uthman.” Când jurământul s-a încheiat, 'Uthman s-a întors. Musulmanii i-au spus: „O, Abu 'Abdullah, te-ai săturat de înconjurarea Casei?” El a răspuns: „Ce rău gândiți despre mine! Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, dacă aș fi rămas acolo un an, iar Trimisul lui Allah ar fi rămas la al-Hudaybiyah, nu aș fi înconjurat-o până când Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, nu ar fi înconjurat-o. Quraysh m-au chemat să înconjur Casa, dar am refuzat.” Musulmanii au spus: „Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, este cel mai cunoscător dintre noi cu privire la Allah și cel care gândește cel mai bine despre ceilalți.”

'Umar ținuse mâna Trimisului lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, la jurământul de sub copac. Toți musulmanii i-au jurat credință, în afară de al-Jadd ibn Qays. Ma'qil ibn Yasar ținea o ramură ridicată deasupra Trimisului lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Primul care i-a jurat a fost Abu Sinan al-Asadi. Salamah ibn al-Akwa' i-a jurat de trei ori: cu primii oameni, cu cei de la mijloc și cu ultimii.

În timp ce se aflau astfel, Budayl ibn Warqa' al-Khuza'i a venit împreună cu un grup dintre Khuza'ah. Ei erau sfătuitorii sinceri ai Trimisului lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, dintre oamenii din Tihamah. Budayl a spus: „I-am lăsat pe Ka'b ibn Lu'ayy și 'Amir ibn Lu'ayy campați lângă apele îmbelșugate ale al-Hudaybiyah. Au cu ei cămile cu pui de curând fătați și sunt hotărâți să lupte cu tine și să te împiedice să ajungi la Casă.”

Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Noi nu am venit să luptăm cu nimeni; am venit numai pentru 'umrah. Războiul i-a istovit pe Quraysh și le-a pricinuit pierderi. Dacă voiesc, voi încheia cu ei un armistițiu, iar ei să mă lase să mă ocup de ceilalți oameni. Dacă voiesc să intre în ceea ce au intrat ceilalți oameni, o vor face; iar dacă nu, se vor fi odihnit și își vor fi refăcut puterea. Dacă refuză orice în afară de luptă, pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, mă voi lupta cu ei pentru această cauză a mea până când voi fi ucis sau Allah Își va împlini hotărârea.”

Budayl a spus: „Le voi transmite ceea ce ai spus.” A plecat până la Quraysh și le-a spus: „Vin la voi de la acest om și l-am auzit spunând ceva. Dacă doriți, vi-l voi reda.” Cei nechibzuiți dintre ei au spus: „Nu avem nevoie să ne spui nimic despre el.” Cei înțelepți au spus: „Spune ce l-ai auzit spunând.” El le-a redat cuvintele Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui.

'Urwah ibn Mas'ud ath-Thaqafi a spus: „Omul acesta v-a oferit o propunere dreaptă. Primiți-o și lăsați-mă să merg la el.” Ei au spus: „Mergi.” El a venit la Profet și a vorbit cu el. Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, i-a spus ceva asemănător cu ceea ce îi spusese lui Budayl. 'Urwah a zis: „O, Muhammad, dacă ți-ai nimici propriul popor, ai auzit vreodată că vreun arab să-și fi nimicit poporul? Iar dacă se va întâmpla contrariul, pe Allah, văd chipuri și văd o adunătură de oameni dintre felurite triburi, gata să fugă și să te părăsească.”

Abu Bakr i-a spus: „Suge clitorisul lui al-Lat! Oare noi vom fugi de el și îl vom părăsi?” 'Urwah a întrebat: „Cine este acesta?” Ei au răspuns: „Abu Bakr.” El a spus: „Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, dacă nu mi-ai fi făcut o favoare pe care încă nu ți-am răsplătit-o, ți-aș fi răspuns.”

'Urwah a continuat să vorbească cu Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, și, ori de câte ori îi vorbea, îi atingea barba. Al-Mughirah ibn Shu'bah se afla lângă capul Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, având sabia și purtând coif. De fiecare dată când 'Urwah întindea mâna spre barba Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, al-Mughirah îi lovea mâna cu capătul tecii sabiei și spunea: „Ține-ți mâna departe de barba Trimisului lui Allah!” 'Urwah și-a ridicat capul și a întrebat: „Cine este acesta?” I s-a spus: „Al-Mughirah ibn Shu'bah.” El a zis: „O, trădătorule! Nu mă mai străduiesc eu încă să înlătur urmările trădării tale?”

Al-Mughirah însoțise în perioada ignoranței niște oameni, apoi îi ucisese și le luase bunurile. După aceea venise și primise Islamul. Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, i-a spus: „Cât despre Islamul tău, îl primesc; cât despre bunuri, nu vreau nimic din ele.”

Apoi 'Urwah a început să-i privească pe Companionii Trimisului lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Pe Allah, Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, nu scuipa fără ca scuipatul să cadă în palma unuia dintre ei, care îl freca pe fața și pe pielea sa. Când le poruncea ceva, se grăbeau să-i împlinească porunca. Când făcea abluțiunea, aproape că se luptau pentru apa rămasă. Când vorbea, își coborau vocile înaintea lui și nu îl priveau insistent, din respect față de el.

'Urwah s-a întors la însoțitorii săi și a spus: „O, popor al meu! Pe Allah, am mers la regi, la Chosroe, la Cezar și la Negus; dar, pe Allah, nu am văzut niciun rege cinstit de însoțitorii săi așa cum Companionii lui Muhammad îl cinstesc pe Muhammad. Pe Allah, el nu scuipă fără ca scuipatul să cadă în palma unuia dintre ei, care îl freacă pe fața și pe pielea sa. Când le poruncește ceva, se grăbesc să-i împlinească porunca. Când face abluțiunea, aproape că se luptă pentru apa rămasă. Când vorbește, își coboară vocile înaintea lui și nu îl privesc insistent, din respect. El v-a oferit o propunere dreaptă; primiți-o.”

Un bărbat dintre Banu Kinanah a spus: „Lăsați-mă să merg la el.” Ei au spus: „Mergi.” Când el s-a apropiat, Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Acesta este cutare; aparține unui popor care cinstește animalele de jertfă. Trimiteți-le înaintea lui.” Ei le-au trimis, iar oamenii l-au întâmpinat rostind talbiyah. Când a văzut aceasta, el a spus: „Mărire lui Allah! Nu se cuvine ca acești oameni să fie împiedicați de la Casă.” S-a întors la însoțitorii săi și a spus: „Am văzut animalele de jertfă cu ghirlande și însemnate. Nu cred că acești oameni trebuie împiedicați de la Casă.”

Mikraz ibn Hafs s-a ridicat și a spus: „Lăsați-mă să merg la el.” Ei au spus: „Mergi.” Când s-a apropiat, Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Acesta este Mikraz ibn Hafs; este un om nelegiuit.” El a început să-i vorbească Trimisului lui Allah.

Tratatul, Abu Jandal și întoarcerea la Medina

În timp ce Mikraz vorbea cu Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a venit Suhayl ibn 'Amr. Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Lucrurile vi s-au ușurat.” Suhayl a spus: „Haide, scrie între noi și voi un document.” Profetul l-a chemat pe scrib și a spus: „Scrie: În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.” Suhayl a spus: „Cât despre Cel Milostiv, pe Allah, nu știm cine este. Scrie: În Numele Tău, o, Allah, așa cum obișnuiai să scrii.” Musulmanii au spus: „Pe Allah, nu vom scrie decât: În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.” Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Scrie: În Numele Tău, o, Allah.”³⁵

Apoi a spus: „Scrie: Acesta este lucrul asupra căruia Muhammad, Trimisul lui Allah, a căzut la înțelegere.” Suhayl a spus: „Pe Allah, dacă am ști că ești Trimisul lui Allah, nu te-am fi împiedicat de la Casă și nu ne-am fi luptat cu tine. Scrie: Muhammad ibn 'Abdullah.” Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Eu sunt Trimisul lui Allah, chiar dacă voi mă tăgăduiți. Scrie: Muhammad ibn 'Abdullah.”

Apoi Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Cu condiția să ne lăsați să ajungem la Casă și să o înconjurăm.” Suhayl a spus: „Pe Allah, nu vrem ca arabii să spună că am cedat sub presiune, dar aceasta va fi anul viitor.” Astfel a fost scris.

Suhayl a spus: „Niciun bărbat dintre ai noștri nu va veni la tine, chiar dacă urmează religia ta, fără ca tu să ni-l trimiți înapoi.” Musulmanii au spus: „Mărire lui Allah! Cum să fie trimis înapoi la politeiști, după ce a venit musulman?”

În timp ce se aflau astfel, Abu Jandal ibn Suhayl a venit târându-și lanțurile. El scăpase din partea de jos a Makkai și s-a aruncat în mijlocul musulmanilor. Suhayl a spus: „O, Muhammad, acesta este primul om pe care îți cer să mi-l trimiți înapoi, potrivit înțelegerii noastre.” Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Încă nu am încheiat documentul.” Suhayl a răspuns: „Atunci, pe Allah, nu voi încheia niciodată cu tine vreo înțelegere.” Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Lasă-l pentru mine.” El a răspuns: „Nu ți-l las.” Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Fă-o!” El a răspuns: „Nu o voi face.” Mikraz a spus: „Ba noi i-am acordat ocrotire.”

Abu Jandal a strigat: „O, comunitate a musulmanilor! Sunt trimis înapoi la politeiști după ce am venit musulman? Nu vedeți prin ce am trecut?” El fusese chinuit aspru pentru Allah.

'Umar ibn al-Khattab a spus: „De când am primit Islamul, nu m-am îndoit niciodată în afară de ziua aceea. M-am dus la Profet, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, și am spus: O, Trimis al lui Allah, nu ești tu cu adevărat Profetul lui Allah? El a spus: Ba da. Am spus: Nu suntem noi pe Adevăr, iar dușmanii noștri pe fals? El a spus: Ba da. Am spus: Atunci de ce primim umilire în Religia noastră și ne întoarcem înainte ca Allah să judece între noi și dușmanii noștri? El a spus: Eu sunt Trimisul lui Allah, El mă va ajuta și eu nu-L voi nesocoti. Am spus: Nu ne-ai spus că vom veni la Casă și o vom înconjura? El a spus: Ba da; dar ți-am spus că vei veni la ea anul acesta? Am spus: Nu. El a spus: Vei veni la ea și o vei înconjura.”

'Umar a continuat: „Apoi m-am dus la Abu Bakr și i-am spus același lucru pe care i-l spusesem Trimisului lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Abu Bakr mi-a răspuns întocmai ca Trimisul lui Allah și a adăugat: Ține-te strâns de călăuzirea lui până vei muri; pe Allah, el se află pe Adevăr.” 'Umar a spus: „Din pricina aceasta am săvârșit fapte bune.”

După ce redactarea documentului s-a încheiat, Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Ridicați-vă, sacrificați animalele și apoi radeți-vă capetele.” Pe Allah, niciunul dintre ei nu s-a ridicat, deși le-a spus aceasta de trei ori. Când nimeni nu s-a ridicat, el a intrat la Umm Salamah și i-a pomenit ceea ce întâlnise din partea oamenilor. Ea a spus: „O, Trimis al lui Allah, dorești ca ei să facă aceasta? Ieși, apoi nu spune nimănui niciun cuvânt până când nu-ți sacrifici cămila și nu-ți chemi bărbierul să-ți radă capul.”

El a ieșit și nu a vorbit cu nimeni până când a făcut aceasta: și-a sacrificat cămila și și-a chemat bărbierul, care i-a ras capul. Când oamenii au văzut, s-au ridicat, și-au sacrificat animalele și au început să se radă unii pe alții, până când aproape că s-au ucis între ei din pricina mâhnirii.

Apoi au venit femei credincioase, iar Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a pogorât:

până la cuvintele:

În acea zi, 'Umar a divorțat de două soții ale sale care erau politeiste. Mu'awiyah s-a căsătorit cu una, iar Safwan ibn Umayyah cu cealaltă.

Apoi Trimisul lui Allah s-a întors la Medina. Pe drumul de întoarcere, Allah a pogorât asupra lui:

'Umar a întrebat: „Este aceasta o izbândă, o, Trimis al lui Allah?” El a răspuns: „Da.” Companionii au spus: „Felicitări ție, o, Trimis al lui Allah! Dar ce este pentru noi?” Atunci Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a pogorât:

Acesta este sfârșitul tâlcuirii Surei al-Fath. Lui Allah Îi aparțin lauda și binefacerea. Allah să trimită binecuvântare asupra Profetului nostru Muhammad, asupra familiei și a Companionilor săi.