Răspunsuri concise la întrebări diverse

Întrebarea 52. Stimate șeic, citesc în unele cărți expresia „sau a ajuns la pubertate în timpul ei”, referitoare la rugăciune. Mă întreb: cum știe că a ajuns la pubertate în timpul rugăciunii?

Răspuns: Dacă ora nașterii sale este cunoscută, de pildă ora douăsprezece, iar ora douăsprezece, la care împlinește cincisprezece ani, sosește în timp ce se roagă, acesta este sensul expresiei „a ajuns la pubertate în timpul ei”.

Întrebarea 53. Stimate șeic, care este regula pentru rostirea chemării la rugăciune și a iqāmei mergând?

Răspuns: Învățații noștri din dreptul islamic — Allah să aibă milă de ei — au menționat că este nerecomandat să rostească adhānul sau iqāma în timp ce merge. Nu i-am văzut însă aducând vreo dovadă pentru aceasta, iar regula de bază este că un lucru este permis până când există o dovadă contrară.

Întrebarea 54. Stimate șeic, muezinii stabilesc diferit prima chemare pentru rugăciunea de vineri. Unii o fac cu o oră înainte de a doua, alții cu o jumătate de oră înainte, iar alții cu cinci minute înainte. Care este criteriul în această privință? Allah să vă răsplătească!

Răspuns: Nu există un criteriu fix, însă cel mai bine este să fie cu o oră înainte de a doua chemare, pentru ca oamenii să se pregătească și să vină devreme la rugăciune.

Întrebarea 55. Stimate șeic, un grup s-a trezit pentru rugăciunea fajr puțin înainte de răsăritul soarelui. Au început să facă abluțiunea pe rând. Cel care a terminat primul trebuie să se roage ca să nu iasă timpul rugăciunii sau să-i aștepte pe ceilalți ca să se roage împreună?

Răspuns: Dacă s-au trezit la răsăritul soarelui, atunci, când doi dintre ei termină abluțiunea, aceștia se roagă împreună, iar ceilalți li se alătură.

Întrebarea 56. Stimate șeic, ce înseamnă cuvântul „ḥāqib” din expresia „este oprit să se roage fiind ḥāqib”?

Răspuns: Al-ḥāqib este cel care își reține scaunul, adică își înfrânează nevoia de a defeca. Al-ḥāqin este cel care își înfrânează nevoia de a urina.

Întrebarea 57. Stimate șeic, oprirea de a pocni degetele se aplică și după rugăciune?

Răspuns: Pocnirea degetelor este nerecomandată numai în timpul rugăciunii; nu este nerecomandată nici pentru cel care așteaptă rugăciunea, nici pentru cel care a terminat-o.

Întrebarea 58. Stimate șeic, care este regula pentru cel care nu-și introduce mâinile în mânecile mantiei — mishlaḥ — în timpul rugăciunii? Intră aceasta în sadl, lăsarea hainei să atârne?

Răspuns: Nu este nicio problemă dacă cineva nu-și introduce mâinile în mânecile mantiei în timpul rugăciunii și aceasta nu intră în sadl. Mantia se poartă uneori cu mâinile introduse în mâneci și alteori fără. Șeicul Islamului — Allah să aibă milă de el — a menționat că punerea caftanului pe umeri, fără ca omul să-și introducă mâinile în mâneci, nu intră în sadl-ul nerecomandat. El a spus că învățații dreptului islamic — Allah să aibă milă de ei — sunt de acord în această privință.²⁰

Întrebarea 59. Stimate șeic, dacă mă rog și aud că mama mea dorește ceva, fără să mă fi chemat anume, pot să-mi întrerup rugăciunea, fie ea voluntară sau obligatorie, și să-i răspund?

Răspuns: Nu întrerupe rugăciunea, nici pe cea voluntară, nici pe cea obligatorie. Dacă însă te cheamă și te temi că se va supăra dacă nu-i răspunzi, iar tu faci o rugăciune voluntară, întrerupe-o: bunătatea față de părinți este obligatorie, iar încheierea rugăciunii voluntare este o Sunna. Dacă ea nu se supără atunci când îi dai de înțeles că te rogi, de pildă dregându-ți glasul, nu este nevoie să întrerupi rugăciunea. Dacă faci o rugăciune obligatorie, nu o întrerupe chiar dacă te cheamă, în afară de cazul unei necesități, cum ar fi dacă te cheamă ca să o salvezi dintr-un incendiu, de la o pieire sau ceva asemănător. Atunci ești obligat să-ți întrerupi rugăciunea.

Întrebarea 60. Stimate șeic, ați menționat că, dintre formulele de deschidere a rugăciunii, omul se limitează la una singură. Dar în privința pomenirilor de după ridicarea din înclinare? De pildă:

Domnul nostru, Ție Ți se cuvine lauda, atât cât umple cerurile, pământul, ceea ce se află între ele și orice alt lucru pe care îl voiești după acestea.

Există și o altă formulă:

Domnul nostru, Ție Ți se cuvine lauda: o laudă multă, bună și binecuvântată.

Pot să le adun?

Răspuns: Nu le aduna, deoarece fiecare pomenire a fost transmisă separat.

Întrebarea 61. Stimate șeic, autorul — Allah să aibă milă de el — spune în Ādāb al-mashy ilā al-ṣalāh²¹: „Recită al-Fātiḥa în continuitate, în ordinea ei și cu geminațiile.” Ce înseamnă „cu geminațiile”?

Răspuns: „Cu geminațiile” înseamnă că trebuie să pronunțe consoana geminată cu geminație. Semnul șadda este cunoscut. De pildă, recită:

Lauda Îi aparține lui Allah, Domnul lumilor.

El pronunță consoana bāʾ cu geminație în „Rabb”. Dacă ar spune „الحمد لله ربِ العالمين” fără această geminație, ar fi omis-o. Tot astfel, Allah a spus:

Nici al celor rătăciți.

Consoana lām este geminată. Dacă ar spune „ولا الضالين” fără să gemineze consoana lām, ar fi rostit „ولا الضالين” și ar fi omis geminația. Consoanele geminate trebuie neapărat pronunțate cu geminație, căci, dacă ar omite semnul șadda, ar omite o literă din cuvânt. O literă geminată reprezintă două litere; dacă înlătură geminația, nu mai pronunță decât o singură literă.

Întrebarea 62. Stimate șeic, știm că ați afirmat obligativitatea recitării al-Fātiḥei în fiecare rakʿa. Dar la tarāwīḥ aceasta le este greu celor care îl urmează pe imam, deoarece nu au răgaz să o recite.

Răspuns: Da, ei o recită chiar dacă imamul recită. Încep să o recite după ce imamul a încheiat al-Fātiḥa.

Întrebarea 63. Stimate șeic, cel care îl urmează pe imam poate să recite din al-Fātiḥa după fiecare verset, în timp ce imamul recită al-Fātiḥa?

Răspuns: Este mai bine să recite după ce imamul termină al-Fātiḥa.

Întrebarea 64. Stimate șeic, imamul trebuie să tacă după recitarea al-Fātiḥei la rugăciunea cu voce tare? Dacă acest lucru nu este obligatoriu, este mai bine să tacă?

Răspuns: Imamul nu este obligat să păstreze o tăcere lungă. Păstrează doar o tăcere scurtă, apoi recită ceea ce urmează după al-Fātiḥa.

Întrebarea 65. Stimate șeic, un imam recită din nou al-Fātiḥa în șoaptă după ce a recitat-o cu voce tare. Este ceva greșit în aceasta?

Răspuns: Aceasta este contrar Sunnei, deoarece repetarea al-Fātiḥei nu este prescrisă. Unii învățați — Allah să aibă milă de ei — au spus chiar în mod explicit că este nerecomandată. Dacă ar recita-o din nou în șoaptă, tăcerea dintre al-Fātiḥa și ceea ce urmează după ea ar deveni lungă; și aceasta este contrar celor prescrise, deoarece pauza dintre al-Fātiḥa și recitarea care urmează nu trebuie să fie atât de lungă.

Întrebarea 66. Stimate șeic, un imam nu rostește „آمين” — „Āmīn” — împreună cu cei care îl urmează, ci după ei, sau își trage răsuflarea și apoi începe odată cu ei. Care este regula?

Răspuns: Cel mai bine pentru imam și pentru cei care îl urmează este ca, atunci când imamul spune:

Nici al celor rătăciți.

Să înceapă cu toții îndată să spună Āmīn. Dacă își trage răsuflarea, nu este nicio problemă, însă este mai bine să înceapă imediat.

Întrebarea 67. Stimate șeic, cineva a prins două rakʿa din rugăciunea ʿaṣr cu comunitatea. Când se ridică să-și încheie rugăciunea, recită și altceva din Coran pe lângă al-Fātiḥa sau nu?

Răspuns: Nu recită nimic pe lângă al-Fātiḥa dacă a prins două rakʿa dintr-o rugăciune de patru, apoi s-a ridicat pentru a împlini ce i-a rămas. Părerea mai întemeiată este că ceea ce prinde cel sosit târziu constituie începutul rugăciunii sale, iar ceea ce recuperează constituie sfârșitul ei. Dacă a prins două rakʿa, acestea sunt primele două ale rugăciunii sale; se ridică și împlinește ce i-a rămas, fără recitare după al-Fātiḥa.

Întrebarea 68. Stimate șeic, este adevărat că respectarea ordinii surelor într-o singură rakʿa este mai bună și că ceea ce este oprit este inversarea versetelor?

Răspuns: Fără îndoială, respectarea ordinii surelor într-o singură rakʿa, ba chiar și în două rakʿa, este mai bună și mai potrivită. Dar dacă omul inversează ordinea surelor, nu are păcat și nu este nicio problemă.

Întrebarea 69. Stimate șeic, care este regula pentru recitarea cu voce tare de către cel care se roagă singur și de către femeie, la rugăciunile cu recitare audibilă?

Răspuns: Învățații — Allah să aibă milă de ei — au spus că omul poate alege între recitarea cu voce tare și cea în șoaptă. Dacă se roagă singur, să vadă ce îi dă mai multă energie și smerenie: poate că îi este mai de folos să recite în șoaptă sau poate că îl însuflețește mai mult să recite cu voce tare. Să urmeze ceea ce îi este mai folositor. La fel este și pentru femeie; însă, dacă ea conduce un grup de femei în rugăciune, recită cu voce tare. În afara acestui caz, regula de bază pentru ea este recitarea în șoaptă.

Întrebarea 70. Stimate șeic, care este regula pentru ridicarea vocii de către cel care se roagă singur la rugăciunile cu recitare audibilă?

Răspuns: Nu este nicio problemă, cât timp nu deranjează pe nimeni din jur. El poate alege. Dar dacă deranjează pe cineva din jur, să nu recite cu voce tare.

Întrebarea 71. Stimate șeic, cum este prescris să-și așeze palmele cel care se roagă în timpul prosternării: să le apropie de cap sau să le îndepărteze?

Răspuns: Este prescris să le așeze la nivelul umerilor: să nu le depărteze prea mult și nici să le înghesuie una în alta. Dacă dorește, le aduce mai în față, până ajung la nivelul frunții; dacă dorește, le trage mai înapoi, până ajung sub umeri.

Întrebarea 72. Stimate șeic, dacă șederea dintre cele două prosternări se prelungește, repet ruga transmisă sau cer ceea ce doresc?

Răspuns: Poți alege: dacă dorești, repeți ruga transmisă, iar dacă dorești, rostești o altă rugă.

Întrebarea 73. Stimate șeic, cum se așază mâna stângă la tashahhud?

Răspuns: Se așază întinsă pe coapsă sau cuprinde genunchiul, adică se pune pe genunchi ca și cum omul l-ar apuca. Toate acestea au fost transmise în Sunna.

Întrebarea 74. Stimate șeic, cineva a recitat din uitare al-Fātiḥa în timp ce ședea pentru tashahhud, apoi a recitat tashahhud. Trebuie să facă prosternările uitării?

Răspuns: Nu este obligat să facă prosternările uitării, însă ele sunt Sunna în acest caz, potrivit opiniei cunoscute în școala imamului Aḥmad — Allah să aibă milă de el. Regula lor este că, dacă cineva rostește o formulă prescrisă într-un alt loc decât cel al ei, dar rostește și formula prescrisă în acel loc, prosternarea uitării este Sunna pentru el, nu o obligație. Ea nu este obligatorie deoarece pomenirea pe care a rostit-o într-un loc nepotrivit este totuși prescrisă, în general, în rugăciune: rostirea ei intenționată nu anulează rugăciunea. Iar dacă săvârșirea ei intenționată nu anulează rugăciunea, nici prosternarea pentru săvârșirea ei din uitare nu este obligatorie. Aceasta este regula.

Întrebarea 75. Stimate șeic, este Sunna să ridice mâinile la takbīr de fiecare dată când se ridică după tashahhud?

Răspuns: Dacă se ridică după primul tashahhud, este Sunna să-și ridice mâinile. La fel, dacă a sosit târziu și se ridică după salutul imamului, se pare că se aplică aceeași regulă.

Întrebarea 76. Stimate șeic, cum răspunde prin semn la salut cel care se roagă?

Răspuns: Este suficient orice fel de semn. Dacă își ridică însă mâna cu degetele întinse, pentru a-i da musulmanului de înțeles că i-a răspuns, aceasta este ceea ce s-a transmis în Sunna de la Profet — binecuvântarea și pacea fie asupra lui.²² Nu răspunde cu limba spunând „وعليكم السلام” — „Și asupra voastră fie pacea” —, deoarece, dacă ar face aceasta, rugăciunea lui s-ar anula: ar fi vorbirea obișnuită a oamenilor.

Întrebarea 77. Stimate șeic, cum se face suflarea ușoară spre stânga atunci când cerem ocrotire de Satana în timpul rugăciunii, dacă în stânga mea se află altcineva care se roagă?

Răspuns: Dacă lângă tine se roagă cineva, în această situație nu sufli spre stânga. Te limitezi la cererea ocrotirii lui Allah de Satana cel alungat, deoarece suflarea l-ar deranja pe celălalt rugător, iar vătămarea unui musulman este interzisă. În această situație este suficient să ceri de trei ori ocrotirea lui Allah de Satana cel alungat.

Întrebarea 78. Stimate șeic, din uitare m-am așezat ca la șederea de odihnă. Trebuie să fac prosternările uitării?

Răspuns: Da, trebuie să faci prosternările uitării chiar dacă șederea a fost scurtă, deoarece ea a fost un adaos.

Întrebarea 79. Stimate șeic, cineva s-a ridicat din uitare după prima prosternare, apoi și-a amintit și s-a așezat. Trebuie să facă prosternările uitării?

Răspuns: Dacă și-a amintit înainte ca coapsele să se despartă de gambe, se așază și nu trebuie să se prosterneze, deoarece nu a existat nici adaos, nici omisiune. Dacă și-a amintit după ce coapsele i s-au despărțit de gambe, dar înainte să se ridice complet în picioare, atunci se așază, rostește tashahhud și trebuie să facă prosternările uitării.

Întrebarea 80. Stimate șeic, dacă imamul face prosternările uitării după salut, iar unul dintre cei care îl urmează s-a ridicat fără să cunoască motivul prosternării, cel sosit târziu se prosternează?

Răspuns: Dacă imamul face prosternările uitării după salut, cel sosit târziu nu îl urmează, deoarece salutul i-a despărțit și urmarea imamului nu mai este posibilă. El se ridică. Când se ridică pentru a împlini ce a pierdut, dacă a prins greșeala imamului pentru care acesta s-a prosternat, se prosternează și el. Dacă nu a prins-o — de pildă, greșeala imamului s-a întâmplat în prima rakʿa, iar el i s-a alăturat abia în a doua —, nu face prosternările uitării. Dacă nu știe, de asemenea nu are de făcut nicio prosternare, deoarece regula de bază este că nu are această obligație.

Întrebarea 81. Stimate șeic, ce face cel sosit târziu cu una sau două rakʿa dacă, după ce imamul dă salutul, se ridică pentru a împlini ce a pierdut, iar imamul face prosternările uitării? Își încheie rugăciunea sau se întoarce ca să se prosterneze împreună cu imamul?

Răspuns: Cel sosit târziu nu face prosternările uitării împreună cu imamul dacă acestea sunt după salut, deoarece urmarea imamului nu mai este posibilă în această situație: el nu poate da salutul împreună cu imamul. Așadar, când imamul dă salutul, cel sosit târziu să împlinească ce a pierdut, chiar dacă imamul are de făcut prosternări ale uitării după salut; nu este obligat să se prosterneze atunci împreună cu el. Se ridică și împlinește ceea ce a pierdut. Apoi, dacă a prins greșeala săvârșită de imam, se prosternează după ce își încheie partea rămasă și dă salutul. Dacă greșeala s-a produs înainte ca el să i se alăture imamului, în această situație nu face prosternări. Așadar, dacă imamul se prosternează după rugăciune, cel sosit târziu nu îl așteaptă: se ridică și împlinește ce a pierdut. Dacă a prins greșeala imamului, se prosternează după ce dă salutul, iar dacă nu a prins-o, pentru că imamul greșise mai înainte, nu se prosternează.

Întrebarea 82. Stimate șeic, care este regula pentru prosternările uitării într-o rugăciune voluntară? Sunt obligatorii?

Răspuns: Rugăciunea voluntară este la fel ca cea obligatorie în această privință: ceea ce este obligatoriu în cea din urmă este obligatoriu și în cea voluntară.

Întrebarea 83. Stimate șeic, dacă, din uitare, cel care face o rugăciune voluntară se ridică pentru o a treia rakʿa, poate să o completeze cu o a patra? Și trebuie să facă prosternările uitării?

Răspuns: Nu o completează cu a patra, deoarece Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Rugăciunea de noapte și de zi se face câte două, câte două.²³

Dimpotrivă, se așază, rostește tashahhud și dă salutul, apoi face două prosternări după salut.

Întrebarea 84. Stimate șeic, la o rugăciune voluntară este permis să mă rog în Ḥijr, orientându-mă spre zidul său curbat?

Răspuns: Nu este permis, deoarece zidul curbat al Ḥijrului nu face parte din Kaʿba. Partea din Ḥijr care aparține Kaʿbei măsoară aproximativ șase coți și jumătate; zidul curbat nu face parte din Kaʿba.

Întrebarea 85. Stimate șeic, dacă un călător face rugăciunea maghrib împreună cu comunitatea, îi este prescris să facă apoi cele două rakʿa Sunna obișnuite după maghrib sau nu?

Răspuns: Călătorului nu îi este recomandat să facă rugăciunile Sunna obișnuite de la ẓuhr, maghrib și ʿishāʾ. Celelalte rugăciuni voluntare le face însă: rugăciunea de noapte, ḍuḥā, witr, Sunna de la fajr și altele asemenea. Părerea celui care spune că un călător nu face deloc rugăciuni voluntare, ca și părerea celui care spune că le face pe toate, sunt slabe și contrare Sunnei. Mai aproape de adevăr este, așa cum am spus, că nu îi mai sunt recomandate numai rugăciunile Sunna obișnuite de la ẓuhr, maghrib și ʿishāʾ; celelalte rămân recomandate.

Întrebarea 86. Stimate șeic, în relatare se spune:

Ni s-a poruncit să nu legăm o rugăciune de alta înainte să vorbim sau să ieșim.

Ce înseamnă aceasta?

Răspuns: Sensul este să nu unești rugăciunea voluntară cu cea obligatorie, ci să faci o despărțire între ele, fie ieșind din moschee, fie vorbind cu altcineva, astfel încât rugăciunea obligatorie să fie deosebită de cea voluntară.

Întrebarea 87. Stimate șeic, în porunca de a nu lega o rugăciune de alta fără o despărțire prin deplasare sau vorbire, „vorbirea” cuprinde și pomenirile de după rugăciune, astfel încât acestea să constituie despărțirea?

Răspuns: Unii învățați — Allah să aibă milă de ei — consideră că ele fac despărțirea, iar alții consideră că nu. Se pare că o fac, deoarece sunt o formă de tasbīḥ diferită de ceea ce este prescris în rugăciune; astfel, ele fac despărțirea.

Întrebarea 88. Stimate șeic, omul poate face două rakʿa pentru salutul moscheii, apoi alte două, Sunna de la fajr, despărțindu-le?

Răspuns: Da, nu este nicio problemă să facă două rakʿa pentru salutul moscheii și apoi cele două rakʿa Sunna de la fajr. Dacă se limitează la Sunna de la fajr, prin ea este împlinit și salutul moscheii.

Întrebarea 89. Stimate șeic, relatarea:

Între fiecare două chemări este o rugăciune.²⁴

Se aplică celor două chemări, prima și a doua, din ziua de vineri?

Răspuns: Nu se aplică, deoarece prima chemare de vineri este ca o introducere înaintea celei de-a doua. Prin „cele două chemări” din cuvintele sale — binecuvântarea și pacea fie asupra lui:

Între fiecare două chemări este o rugăciune.

Se înțeleg adhānul și iqāma. Dar dacă prima chemare de vineri este devreme, iar omul vrea să se roage între prima și a doua chemare, aceasta este bine. Dacă răstimpul este de numai cinci minute, el nu este suficient.

Întrebarea 90. Stimate șeic, dacă vin la moschee după adhān și fac cele două rakʿa Sunna dintre adhān și iqāma, iar apoi un muezin rostește cu întârziere chemarea, este Sunna să mă rog încă o dată?

Răspuns: Cât timp ai intenționat rugăciunea Sunna obișnuită după prima chemare pe care ai auzit-o, iar aceasta fusese rostită după intrarea timpului, rugăciunea ta este suficientă. Dacă însă prima chemare fusese înainte de intrarea timpului, ea nu este suficientă.

Întrebarea 91. Stimate șeic, este mai bine să fac rugăciunea voluntară în Rawḍa, în Moscheea Profetului, decât în restul moscheii?

Răspuns: Pentru rugăciunea voluntară este mai bine ca omul să o facă acasă, fie că se află în Mecca, în Medina sau în altă parte.

Întrebarea 92. Stimate șeic, un imam spune: „Vreau să vin devreme la moschee, deoarece, dacă aștept până la iqāma, nu mă îndeletnicesc cu recitarea Coranului și cu cele pe care le face cel așezat în moschee.” Așadar, s-a obișnuit să vină devreme. Îi este permis?

Răspuns: Imamul poate veni la moschee chiar de la adhān, pentru a face rugăciunile Sunna obișnuite și alte rugăciuni care îi sunt la îndemână și pentru a aștepta rugăciunea, folosindu-și timpul pentru recitarea Coranului, pentru pomenire sau pentru alte fapte bune. Este însă mai bine să facă rugăciunea Sunna obișnuită acasă, apoi să vină la moschee, deoarece Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Cea mai bună rugăciune a omului este cea făcută acasă, în afară de rugăciunea obligatorie.²⁵

Dar dacă vine devreme și face rugăciunea Sunna obișnuită în moschee, nu este nicio problemă. Cât despre imamul de vineri, este mai bine să rămână acasă până sosește timpul predicii, apoi să vină la moschee și să urce pe amvon îndată ce ajunge, după cum obișnuia Trimisul lui Allah — binecuvântarea și pacea fie asupra lui.

Întrebarea 93. Stimate șeic, când vin ultimele zece nopți din Ramadan, iar rugăciunea tarāwīḥ are unsprezece rakʿa, așa cum este Sunna, și vreau să adaug mai multe, ce fac?

Răspuns: În ultimele zece nopți, dacă dorești, fă patru rakʿa la începutul nopții și pe celelalte la sfârșitul ei. Iar dacă dorești, adaugă peste acest număr; nu este nicio problemă să faci mai multe.

Întrebarea 94. Stimate șeic, atunci când vreau să fac shafʿ și witr, uneori, în prima rakʿa, ezit dacă să le fac ca trei rakʿa sau două rakʿa și apoi încă una. Dăunează aceasta intenției?

Răspuns: Nu dăunează.

Întrebarea 95. Stimate șeic, ce înseamnă că se așază, Îl laudă pe Allah și Îl roagă atunci când se așază după a opta rakʿa din rugăciunea de noapte? Se înțelege recitarea tashahhudului, invocarea binecuvântărilor asupra Profetului — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — și ruga obișnuită, ca la orice tashahhud final?

Răspuns: Da.

Întrebarea 96. Stimate șeic, în qunūt se spune deseori:

Allah, nu ne lăsa niciun păcat...

A fost transmisă această formulă?

Răspuns: Nu știu să fi fost transmisă, însă nu este nicio problemă. Este asemenea cuvintelor celui care spune:

Allah, iartă-mi toate păcatele.

Întrebarea 97. Stimate șeic, care formulă este corectă:

Și fă-l moștenitor în urma noastră.

Sau:

Și fă-o moștenitoare în urma ei.

Răspuns: Toate sunt la fel.

Întrebarea 98. Stimate șeic, unii privesc spre cer atunci când își ridică foarte mult mâinile în timpul rugii qunūt. Care este regula?

Răspuns: Omului nu îi este permis să-și ridice privirea spre cer în timp ce se roagă, deoarece Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a vorbit cu asprime despre aceasta, până într-acolo încât a spus:

Să înceteze neapărat unii oameni să-și ridice privirile spre cer când fac rugă în timpul rugăciunii, altfel vederea le va fi răpită.²⁶

Acest avertisment arată că ridicarea privirii spre cer în rugăciune este unul dintre păcatele mari, deoarece un astfel de avertisment nu este dat decât pentru un păcat mare. În afara rugăciunii însă, atunci când omul face rugă, unii învățați — Allah să aibă milă de ei — au îngăduit aceasta și au spus că nu este nicio problemă. Alții au spus că buna-cuviință este să nu-și ridice privirea. Așadar, în această privință există libertate.

Întrebarea 99. Stimate șeic, dacă cineva își ridică foarte mult mâinile la rugă, se uită la ele?

Răspuns: Da, se uită la ele, la pământ sau înaintea sa. Există libertate în această privință.

Întrebarea 100. Stimate șeic, este prescris să amânăm rugăciunea Sunna a abluțiunii până ajungem la moschee și să o unim cu salutul moscheii?

Răspuns: Dacă moscheea este aproape, nu este nicio problemă; altfel, să o facă acasă. Este mai bine să o facă acasă chiar dacă moscheea este aproape.

Întrebarea 101. Stimate șeic, cele două rakʿa făcute de un călător când se întoarce în localitatea sa sunt Sunna și pentru femei?

Răspuns: Se pare că aceasta nu este Sunna în cazul femeilor, deoarece femeile nu sunt dintre cei cărora li se cere rugăciunea în moschei. După cum el — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Casele lor sunt mai bune pentru ele.²⁷

Cât despre bărbați, când omul se întoarce dintr-o călătorie în localitatea sa, Sunna este să meargă mai întâi la moschee și să facă acolo două rakʿa.

Întrebarea 102. Stimate șeic, celui întors din călătorie îi este recomandat să înceapă cu două rakʿa în moschee. Se aplică aceasta și Moscheii Sacre?

Răspuns: Celui care se întoarce din călătorie în localitatea sa, nu celui ajuns în orice localitate, îi este recomandat să meargă mai întâi la moschee și să facă două rakʿa. În afara acestui caz, nu. Cât despre Moscheea Sacră, dacă omul intră pentru ṭawāf — ocolirea Kaʿbei —, ṭawāful ține locul celor două rakʿa. Dacă intră pentru rugăciune, să facă două rakʿa înainte de a se așeza, ca în celelalte moschei.

Întrebarea 103. Stimate șeic, cineva făcea o rugăciune voluntară, iar lângă el se afla un grup care se ruga. Când rândul lor a ajuns până la el, și-a întrerupt rugăciunea voluntară, de teamă să nu întrerupă rândul, și li s-a alăturat. A procedat corect? Ce ar trebui să facă?

Răspuns: Nu este nicio problemă să li se alăture acestor oameni. Nu este nicio problemă nici să-și întrerupă rugăciunea și să meargă într-un alt loc.

Întrebarea 104. Stimate șeic, dacă în stânga sa se află cineva care urmează primul grup de rugăciune, acest lucru întrerupe rândul?

Răspuns: Nu dăunează. Un singur om nu întrerupe rândul.

Întrebarea 105. Stimate șeic, dacă omul vrea să facă patru rakʿa voluntare fără salut între ele, trebuie sau nu să se așeze pentru tashahhud după două rakʿa?

Răspuns: Omului nu îi este prescris să facă patru rakʿa fără salut, nici noaptea, nici ziua, și nici să se așeze pentru primul tashahhud după două rakʿa. Dimpotrivă, Sunna este să facă două rakʿa și să dea salutul, apoi încă două și să dea salutul, și așa mai departe, potrivit relatării pe care am menționat-o în răspunsul la întrebarea 83:

Rugăciunea de noapte și de zi se face câte două, câte două.²⁸

Întrebarea 106. Stimate șeic, în urmă cu aproximativ o lună, în ziarul al-Muslimūn a fost publicată o fatwa potrivit căreia cel care lucrează nu poate face rugăciuni voluntare după rugăciunea obligatorie și nici să rămână pentru a asculta predica, iar rugăciunea să nu depășească aproximativ douăzeci de minute. Care este regula? Allah să vă răsplătească cu bine!

Răspuns: Cât despre faptul că omul face rugăciunile Sunna obișnuite prescrise în timpul programului de lucru, nu este nicio problemă, deoarece oamenii cunosc și respectă acest obicei. Cât despre a rămâne să asculte predica și sfatul, nu, deoarece aceasta îi afectează munca și presupune să rămână mult timp; în plus, ascultarea ei poate fi recuperată printr-o înregistrare.

Întrebarea 107. Stimate șeic, doi bărbați se roagă împreună în moschee și vreau să mă alătur lor. Rostesc takbīr înainte de a-l muta pe imam mai în față sau după aceea? Este mai bine să-l mut pe imam înainte ori să-l trag pe cel care îl urmează mai în spate?

Răspuns: Mută-l pe imam mai în față sau pe cel care îl urmează mai în spate înainte să rostești takbīr. Dacă ai rosti takbīr și abia apoi ai muta pe unul dintre ei, ai face o mișcare în rugăciune după ce ai intrat în ea. Se știe că este mai bine ca omul să evite cât poate mișcarea în rugăciune, căci mișcarea de care nu este nevoie este nerecomandată. De asemenea, dacă ai rosti takbīr înainte de a muta pe unul dintre ei, ai intra în rugăciune de unul singur. Așadar, este mai bine să-l muți pe cel care îl urmează mai în spate sau pe imam mai în față; între aceste două lucruri nu există deosebire. Uneori însă nu poți decât să-l muți pe cel care îl urmează mai în spate, de pildă dacă peretele dinspre qibla este aproape. Alteori nu poți decât să-l muți pe imam mai în față, de pildă dacă peretele din spatele lor este aproape.

Întrebarea 108. Stimate șeic, mulți oameni, dacă au pierdut rugăciunea în comun și văd pe cineva rugându-se, merg și i se alătură, luându-l ca imam. Este aceasta o faptă mai bună?

Răspuns: Da, aceasta este una dintre faptele mai bune. Când omul vede pe cineva rugându-se singur, i se alătură pentru a se ruga împreună cu el.

S-a transmis în mod autentic despre Trimisul lui Allah — binecuvântarea și pacea fie asupra lui —, din relatarea lui Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi —, că într-o noapte Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — s-a ridicat să facă singur rugăciunea de noapte. ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — i s-a alăturat.²⁹ Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — nu l-a dezaprobat pentru aceasta.

Regula de bază este că ceea ce s-a stabilit pentru rugăciunea voluntară se aplică și celei obligatorii, în afară de cazul unei dovezi care arată că regula îi este specifică celei dintâi.

Întrebarea 109. Stimate șeic, doi oameni au intrat în moschee când cei care se rugau în comun erau la ultimul tashahhud. Ce este mai bine pentru ei: să se alăture comunității sau să aștepte salutul imamului și apoi să se roage împreună?

Răspuns: Este mai bine să aștepte salutul imamului și apoi să se roage împreună, deoarece părerea mai întemeiată a învățaților este că rugăciunea în comun nu se consideră prinsă decât printr-o rakʿa întreagă. Totuși, nu este o condiție să aștepte salutul imamului dacă moscheea este mare: pot merge într-o parte a ei și se pot ruga fără să-i tulbure pe ceilalți.

Întrebarea 110. Stimate șeic, dacă am pierdut rugăciunea în comun, îi cer unuia dintre cei care s-au rugat să se roage împreună cu mine? Și, invers, dacă văd pe cineva care a pierdut rugăciunea în comun, îi propun să mă rog cu el?

Răspuns: Să-i ceri cuiva să se roage împreună cu tine, nu, căci aceasta înseamnă să le ceri oamenilor un serviciu și intră în cererea de la oameni care este dezaprobată. Însă să-i propui tu să-i faci această milostenie este bine și frumos, deoarece Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — le-a propus companionilor săi acest lucru și a spus:

Cine îi face acestuia o milostenie?³⁰

Sau cuvinte asemănătoare.

Întrebarea 111. Stimate șeic, vedem că unii oameni virtuoși țin să stea în primul rând, însă nu țin să fie aproape de imam. Este mai bine să fii aproape de imam?

Răspuns: Da, apropierea de imam este fără îndoială mai bună, deoarece Trimisul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Cei dintre voi ajunși la maturitate și cu judecată să stea lângă mine.³¹

Așadar, Sunna este să fii aproape de imam.

Întrebarea 112. Stimate șeic, porunca de a se alătura unui grup de rugători, pentru cel care întâlnește acel grup, dar s-a rugat deja, se aplică și dacă intru într-o adunare și găsesc oameni care se roagă?

Răspuns: Este mai bine să li te alături în rugăciune chiar dacă nu sunt în moschee. Este posibil însă ca în cuvintele sale — binecuvântarea și pacea fie asupra lui:

Dacă v-ați rugat la locurile voastre de popas, apoi ați venit la o moschee unde se face rugăciunea în comun, rugați-vă împreună cu ei.³²

Să fie vorba anume despre moschee: omului i se poruncește să se alăture grupului de acolo. Cei care se roagă în casele lor nu intră în această poruncă. Totuși, dacă li se alătură, face un bine.

Întrebarea 113. Stimate șeic, ce este mai bine: să mă rog în spatele Maqāmului lui Ibrāhīm, deși sunt departe de Kaʿba, sau să mă rog într-o altă parte, mai aproape de primul rând?

Răspuns: La rugăciunea obligatorie este mai bine să fii în primul rând, în spatele imamului. Întregul cerc al acelui rând constituie primul rând.

Întrebarea 114. Stimate șeic, un om merge zilnic, sau o dată la două zile, la serviciul său aflat la o sută optzeci de kilometri. Vrea să adune rugăciunile ẓuhr și ʿaṣr, pentru ca, atunci când ajunge acasă, înainte de intrarea timpului pentru ʿaṣr, să poată dormi. Îi este permis?

Răspuns: Ceea ce mi se pare este că nu este permis, deoarece el poate prinde rugăciunea ʿaṣr în timpul ei și nu are nevoie să adune rugăciunile.

Întrebarea 115. Stimate șeic, un călător a împlinit maghrib cu adunarea și vrea să adune cu ea rugăciunea ʿishāʾ, fiind călător. Dacă se ridică îndată ce imamul rostește salutul de încheiere, oamenii s-ar putea mira. Ce este mai potrivit pentru el: să rostească mai întâi pomenirile de după rugăciune?

Răspuns: Dacă vrea să adune rugăciunile și a împlinit-o pe prima împreună cu imamul, se ridică pentru a doua imediat ce imamul rostește salutul de încheiere. Faptul că oamenii se miră nu îl privește, deoarece a făcut un lucru recunoscut ca bun și nu a săvârșit ceva oprit. În plus, după părerea mea, oamenii nu se miră de aceasta, fiindcă știu că unii sunt călători și adună rugăciunile.

Întrebarea 116. Stimate șeic, un călător împlinește rugăciunile la timpul lor împreună cu adunarea și vrea să facă rugăciuni voluntare regulate, așa cum le face cel stabilit în localitate. Care este hotărârea în această privință?

Răspuns: Sunna pentru călător este să nu împlinească rugăciunea voluntară regulată legată de ẓuhr, nici pe cea legată de maghrib, nici pe cea legată de ʿishāʾ. Dar, dacă le împlinește ca rugăciuni voluntare generale, fără a le socoti dintre cele regulate, nu contravine Sunnei în această privință.

Întrebarea 117. Stimate șeic, un călător a adunat maghrib și ʿishāʾ, apoi a ajuns în localitatea unde va locui pentru o perioadă scurtă. Dacă aude chemarea pentru rugăciunea ʿishāʾ, trebuie să o împlinească împreună cu adunarea?

Răspuns: Nu trebuie, deoarece a împlinit rugăciunea obligatorie pe care Allah i-a impus-o.

Întrebarea 118. Stimate șeic, după ce am împlinit ẓuhr, am pornit în călătorie. Îmi este permis să împlinesc ʿaṣr imediat ce ies din localitate, înainte de intrarea timpului ei?

Răspuns: Nu îți este îngăduit să împlinești ʿaṣr adunată anticipat cu ẓuhr decât imediat după aceasta. Dacă ai amânat, nu le mai poți aduna.

Întrebarea 119. Stimate șeic, suntem un grup care a intrat în Moscheea Sacră, fiecare separat. Am stabilit să ne întâlnim la cinci minute după rugăciunea maghrib, ca să împlinim ʿishāʾ împreună, deoarece suntem călători. Cu alte cuvinte, nu am împlinit cele două rugăciuni una imediat după cealaltă. Este corect ceea ce am făcut?

Răspuns: Nu este nicio problemă, deoarece întreruperea de aici este scurtă și, în plus, a fost pentru ca voi să vă adunați unii cu alții.

Întrebarea 120. Stimate șeic, rugăciunea în stare de teamă, împlinită atunci când omul nu călătorește, are mai multe forme?

Răspuns: Este la fel ca rugăciunea în stare de teamă din timpul călătoriei, numai că, în călătorie, se scurtează, iar când omul nu călătorește, nu se scurtează.

Întrebarea 121. Stimate șeic, rugăciunea fajr se scurtează la o singură rakʿa în stare de teamă?

Răspuns: Cei mai mulți învățați, Allah să aibă milă de ei, susțin că se scurtează numai rugăciunile de patru rakʿa, atât în starea de teamă puternică, cât și în alte situații decât aceasta. După cum se știe, scurtarea se face numai în timpul călătoriei. Când omul nu călătorește, chiar dacă se află în stare de teamă, trebuie să împlinească toate cele patru rakʿa.

Întrebarea 122. Stimate șeic, într-una dintre formele rugăciunii în stare de teamă, imamul împlinește patru rakʿa, iar cei care îl urmează împlinesc câte două. Cu ce intenție împlinește imamul cele două rakʿa în plus? Aceeași întrebare se pune dacă încheie prin salut fiecare grup de două rakʿa.

Răspuns: Dacă împlinește câte două rakʿa și încheie de fiecare dată prin salut, a doua rugăciune — adică ultimele două rakʿa — este voluntară. Astfel, el conduce o rugăciune voluntară, iar cei din spatele lui împlinesc o rugăciune obligatorie. Dacă însă împlinește patru rakʿa fără a rosti salutul de încheiere între ele, le împlinește ca rugăciune întreagă.

Întrebarea 123. Stimate șeic, într-una dintre formele rugăciunii în stare de teamă, primul rând ia locul celui de-al doilea. Dacă sunt trei rânduri, se poate aplica această formă?

Răspuns: În rugăciunea în stare de teamă, trei rânduri reprezintă, de obicei, o situație rară, deoarece ea se împlinește într-un loc deschis și rândul poate fi prelungit, oricât de lung ar fi. În orice caz, nu știu nimic în această privință.

Întrebarea 124. Stimate șeic, o femeie a fost cuprinsă de contracțiile puternice care preced nașterea și a lăsat rugăciunea obligatorie, fiindcă nu a putut să o împlinească. Îi este îngăduit?

Răspuns: Contracțiile fără sânge nu împiedică împlinirea rugăciunii, iar sângele fără contracții nu împiedică împlinirea rugăciunii. Trebuie să existe atât contracții, cât și sânge, cu două sau trei zile înaintea nașterii.

Întrebarea 125. Stimate șeic, dacă cineva mă salută în timpul predicii rugăciunii de vineri, pot să îi răspund la salut?

Răspuns: Nu poți să îi răspunzi prin cuvinte, deoarece vorbirea în timpul predicii de vineri este interzisă. Însă poți să întinzi mâna pentru a i-o strânge sau să îi faci un semn să tacă. După încheierea predicii, explică-i că omul nu are voie să vorbească în timpul predicii, nici măcar pentru a saluta ori pentru a răspunde la salut.

Întrebarea 126. Stimate șeic, rostirea cuvintelor „فاذكروا الله يذكركم” — „Pomeniți-L pe Allah și El vă va pomeni” la sfârșitul predicii este o Sunna transmisă de la Profet, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui?

Răspuns: Nu s-a transmis că Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, își încheia predica prin această pomenire. De aceea, predicatorii de vineri nu trebuie să o adopte ca practică fixă. Dacă o fac mereu, ea ajunge să fie socotită o Sunna, iar Sunna este numai ceea ce a instituit Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Să își încheie predicile în mai multe feluri: uneori așa, alteori altfel, pentru ca oamenii să știe că nu există o Sunna anume pentru încheierea predicilor.

Întrebarea 127. Stimate șeic, când unii predicatori, în predica de vineri, cer binecuvântarea asupra Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, și asupra califilor drept călăuziți, îi vedem pe unii spunând: „وعنا معهم” — „Și pentru noi împreună cu ei.” Este corect? Sau să spună: „وعلينا معهم” — „Și asupra noastră împreună cu ei”?

Răspuns: Ei nu spun „وعنا” — „și pentru noi” referindu-se la cererea binecuvântării, ci spun: „وارض اللهم عن خلفائه الراشدين وعن بناته وزوجاته وأمهات المؤمنين وعنا معهم” — „Allah, fii mulțumit de califii săi drept călăuziți, de fiicele sale, de soțiile sale, mamele credincioșilor, și de noi împreună cu ei.” Așadar, „عنا” — „și de noi” se leagă de cuvintele „وارض اللهم عن خلفائه الراشدين” — „Allah, fii mulțumit de califii săi drept călăuziți”, nu de cererea binecuvântării.

Întrebarea 128. Stimate șeic, într-un hadith se spune:

Trimisul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, recita în rugăciunea de vineri surele Al-Jumuʿah și Al-Munāfiqīn.

Relatat de imamul Muslim³³, Allah să aibă milă de el, de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi. Nu se spune „Sūrat al-Munāfiqūn” și „Sūrat al-Muʾminūn”? Aceste nume iau genitivul prin relația de anexare?

Răspuns: Este permis să pui cuvântul dinaintea numelui în relație de anexare cu el, astfel încât numele să ia genitivul. Este permis și să îl păstrezi la nominativ, citând forma sa.

Întrebarea 129. Stimate șeic, deținuții au împlinit rugăciunea de vineri în închisoare. Care este hotărârea în această privință?

Răspuns: Dacă li s-a dat voie și li s-a desemnat un imam, nu este nicio problemă. În caz contrar, să împlinească ẓuhr.

Întrebarea 130. Stimate șeic, când ați predicat cu prilejul eclipsei, erați pe amvon?

Răspuns: Nu; predicam stând în picioare.

Întrebarea 131. Stimate șeic, unde se rostește invocarea de deschidere în rugăciunea prin care se cere ploaia?

Răspuns: Invocarea de deschidere, în rugăciunea prin care se cere ploaia și în rugăciunea de sărbătoare, se rostește după takbīr-ul prin care se intră în rugăciune.

Întrebarea 132. Stimate șeic, după ce imamul împlinește rugăciunea prin care se cere ploaia și rostește salutul de încheiere, este mai bine să se întoarcă spre cei care îl urmează înainte de a se ridica pentru predică?

Răspuns: Este mai bine să urce direct la amvon, deoarece încă nu a terminat. Rugăciunea prin care se cere ploaia trebuie să cuprindă și o predică și o invocare.

Întrebarea 133. Stimate șeic, este din Sunna ca, uneori, în rugăciunea prin care se cere ploaia, predica să preceadă rugăciunea?

Răspuns: Da, uneori este din Sunna, dacă nu provoacă tulburare. Dacă imamul ține predica mai întâi, trebuie să le explice oamenilor, spunând: „Aceasta face parte din Sunna”, pentru ca ei să nu creadă că este un lucru neobișnuit, fără precedent în practică.

Întrebarea 134. Stimate șeic, ce loc este mai potrivit pentru rugăciunea prin care se cere ploaia: terenul unui stadion de fotbal sau o moschee, ținând seama că moscheea nu se află într-un loc deschis?

Răspuns: Rugăciunea prin care se cere ploaia se împlinește în locul pentru rugăciunea de sărbătoare.

Dacă cineva întreabă: „Dar dacă oamenii sunt într-un loc din care nu pot ieși?”, i se răspunde: „Să o împlinească pe terenul deschis este mai bine decât în moschee, deoarece aceasta este forma prescrisă.”

Întrebarea 135. Stimate șeic, care este hotărârea privitoare la construirea unei cupole pe moschee?

Răspuns: Nu este nicio problemă, însă este mai bine să se renunțe la ea, deoarece presupune cheltuieli pentru care nu există o necesitate. Dacă banii cheltuiți pentru cupolă ar fi folosiți în alte scopuri, ar fi mai bine și mai potrivit.

Întrebarea 136. Stimate șeic, s-a transmis o răsplată pentru omul care rămâne așezat în locul său de rugăciune după fajr. Uneori, omul este nevoit să se mute lângă un stâlp. Îi scade astfel răsplata?

Răspuns: Nu îi scade. Ceea ce se înțelege, după cum se pare, prin „locul său de rugăciune” este locul în care se împlinește rugăciunea. Nu este obligatoriu să rămână în exact același punct.