Text integral · Pasaje · 7
Jurămintele
Întrebarea 217. Stimate șeic, dacă omul spune într-un jurământ rostit din obișnuință: „Nu, pe Allah, nu am încălcat jurământul”, deși nu spune adevărul, îi devine obligatoriu acest jurământ, fiindcă a jurat mințind?
Răspuns: Nu, deoarece nu este socotit un jurământ. Adevărul sau falsitatea spuselor este altă chestiune. Discuția privește faptul că această exprimare nu constituie un jurământ obligatoriu; prin urmare, nu se spune că omul a depus acest jurământ și a mințit.
Întrebarea 218. Stimate șeic, o femeie s-a îmbolnăvit și a făcut un legământ în timpul bolii: dacă Allah o vindecă, nu va mai amâna rugăciunea dincolo de timpul ei. Până acum nu a amânat rugăciunea dincolo de timpul stabilit. Ce presupune acest legământ?
Răspuns: Acesta este un legământ de a împlini o obligație. Ea trebuie să își împlinească obligația, indiferent dacă a făcut sau nu legământul.
Întrebarea 219. Stimate șeic, pe ce se bazează cei care spun că măsura pentru ispășire este un mudd de grâu?
Răspuns: Se bazează pe faptul că un mudd de grâu echivalează cu o jumătate de ṣāʿ de orz, deoarece un mudd de grâu este mai folositor și mai prețuit de oameni.
Trebuie însă să știm că mudd-ul din Medina, pe vremea Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, era mai mic decât mudd-ul nostru de astăzi. În Medina, pe vremea Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, un mudd era un sfert de ṣāʿ, iar mudd-ul nostru este o treime de ṣāʿ. Tot astfel, ṣāʿ-ul nostru este mai mare decât ṣāʿ-ul Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui: îl depășește cu un sfert. Dacă ai adăuga la ṣāʿ-ul Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, încă un sfert din el, ar fi egal cu ṣāʿ-ul nostru de astăzi.