أجوبة مختصرة في مسائل متنوعة

Cuvânt înainte

Stimate șeic, în privința Numelor preafrumoase ale lui Allah din cartea al-Qawāʿid al-muthlā: ați amintit între Numele Sale Preaînaltul „Cel Dintâi, Cel de pe urmă, Cel Vădit și Cel Ascuns” și le-ați legat în mod special prin conjuncția „și”. Unii frați le-au scris însă fără această conjuncție. Este ceva greșit în aceasta?

Da, deoarece Allah, Măreț și Preaînalt, a spus în Coran:

Stimate șeic, ați spus că „al-Fard” nu este unul dintre Numele lui Allah, Măreț și Preaînalt, dar el apare în cartea dumneavoastră Majālis shahr Ramaḍān, care este tipărită.

Aceasta — Allah să te binecuvânteze — apărea în prima ediție, apoi am eliminat-o din edițiile ulterioare. Nu știu dacă mai tipărește cineva acum după prima ediție, păstrând-o!

Stimate șeic, știm că Allah, Slăvit și Preaînalt, este as-Salām, după cum apare în relatarea profetică. Care este regula pentru formula „سلام الله عليكم” — „Pacea lui Allah fie asupra voastră”, adică prin adăugarea Numelui lui Allah?

Nu este nicio problemă dacă cineva spune:

Stimate șeic, este corect să fie folosite despre Allah, Slăvitul, însușirile din expresia „والله الغالب الطالب المهلك للكاذب”: „Pe Allah, Cel Biruitor, Cel ce urmărește, Cel ce-l nimicește pe mincinos”?

Da, este corect. Totuși, expresia „Cel ce-l nimicește pe mincinos” s-ar putea să nu fie adevărată în acel caz, deoarece există mincinoși pe care Allah, Măreț și Preaînalt, nu-i nimicește; însă aceasta se întâmplă din cauza unui lucru care împiedică nimicirea lor.

Stimate șeic, în lucrarea despre credință ați spus: „Credem că Allah Preaînaltul are doi ochi reali”, aducând ca dovadă cuvintele Sale:

Dovedește acest verset afirmarea a doi ochi pentru Allah, Slăvit și Preaînalt?

Da, Allah are doi ochi. Noi credem și suntem convinși de acest lucru datorită cuvintelor Sale Preaînaltul:

El are un ochi defect, însă Domnul vostru nu are un ochi defect.

Stimate șeic, în Coran apare forma „لا يستحيي” (lā yastaḥyī), scrisă cu doi yāʾ. Are ea un alt sens decât cealaltă formă pe care o rostim, „لا يستحي” (lā yastaḥī)?

Da, există și forma cu un singur yāʾ, în cuvintele Sale Preaînaltul:

Stimate șeic, înseamnă aceasta că prima și a doua sunt două forme ale limbii?

Sunt două forme ale limbii. Deși vorbirea populară nu este luată în considerare ca dovadă, forma există în limba arabă. De pildă: „لا يستحيي” (lā yastaḥyī) și „لا يستحي” (lā yastaḥī).

Al-najwā desemnează ceea ce are loc între mai multe persoane care vorbesc între ele în șoaptă, cu o voce ceva mai ridicată decât taina. „Taina” poate însemna și ceea ce omul ascunde în sine, adică vorbele sale lăuntrice; iar „șoaptele”, ceea ce îi spune în taină altcuiva.

Stimate șeic, studiem credința și definiția ei. În unele definiții se spune: „Credința este īmān, adică faptele bune”, făcându-se o deosebire între ea și Sharīʿa, care ar fi Islamul, adică faptele văzute. Este greșită o asemenea definiție?

Credința ține de faptele inimii: credința în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi, în Ziua de Apoi și în predestinare, cu binele și răul ei. Aceasta este credința. Sharīʿa are un înțeles mai larg decât credința: o include pe aceasta, precum și calea pe care oamenii o urmează în viața lor.

Stimate șeic, care exprimare este mai corectă când se spune că Jibrīl a venit la Trimis, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, în înfățișarea sa malakiyyah sau malāʾikiyyah? Care este deosebirea dintre malak (مَلَك) și malik (مَلِك)?

Deosebirea dintre malak și malik este că malak înseamnă unul dintre îngeri, iar malik unul dintre regi. Regele este conducătorul unui popor, cel care are autoritate asupra treburilor lor. Așa cum Allah Preaînaltul a spus:

Stimate șeic, este relatat că există un diavol numit al-Walhān, un altul numit Khinzab și al-Aʿwar. Este fiecare dintre acestea numele unui singur diavol sau numele unei categorii de diavoli? Întreb, deoarece el le șoptește mai multor oameni în același timp.

Se pare că acest nume este un nume al categoriei, nu al unui anumit individ. Adică oricare dintre diavoli care face acel lucru este numit, de pildă, Khinzab, al-Walhān, al-Aʿwar sau altfel. Lucrurile stau astfel deoarece, așa cum ai spus, ei le șoptesc mai multor oameni aflați în locuri îndepărtate unul de altul. Nu unul singur dintre ei îi cuprinde pe oameni în orice loc și în orice timp. Așadar, acesta este un nume al categoriei; asemenea nume există în limba arabă. Ibn Mālik — Allah să aibă milă de el — a spus:

Au dat unor categorii un nume propriu,
La fel ca numele indivizilor în formă, însă cu înțeles general.

Stimate șeic, al-asbāṭ sunt semințiile fiilor lui Israel sau sunt profeți?

Învățații — Allah să aibă milă de ei — au păreri diferite în această privință. Unii spun că al-asbāṭ sunt semințiile, după cum Allah Preaînaltul a spus:

„Ghaṭṭahu” înseamnă că l-a strâns foarte tare. Sensul de bază al cuvântului al-nāmūs este „cel care păstrează taina”. Aici este vorba despre trimisul care a venit la Mūsā — binecuvântarea și pacea fie asupra lui.

Stimate șeic, Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus despre Dajjāl:

Nu există nicio contradicție între aceste relatări. Cât despre cuvintele sale — binecuvântarea și pacea fie asupra lui:

Dacă va ieși cât timp eu sunt printre voi, eu îi voi ține piept în locul vostru.

Cât despre faptul că îl va omorî ʿĪsā, fiul lui Maryam — binecuvântarea și pacea fie asupra lui —, aceasta este ceea ce se va întâmpla și nu contrazice cele de mai sus.

Stimate șeic, se relatează că, atunci când Profetul ʿĪsā — pacea fie asupra lui — va coborî la sfârșitul timpului, va frânge crucea și va ucide porcul.

 Ce înseamnă aceasta? Și va ucide toți porcii vii?

Sensul este că el — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — va desființa practicile religioase ale creștinilor și obiceiurile lor alimentare; astfel, va frânge crucile și va ucide porcii. Nu se înțelege că el însuși va face aceasta cu mâinile sale, ci va porunci să se facă. De aceea se relatează și că va desființa jizya și va ucide porcul

Stimate șeic, ce înseamnă „ما شاء الله” (mā shāʾ Allāh)?

Înseamnă că ceea ce voiește Allah se întâmplă, iar ceea ce nu voiește nu se întâmplă. Acesta este sensul expresiei „ما شاء الله” (mā shāʾ Allāh).

Stimate șeic, care este cel mai înalt rang din Paradis: al-Wasīla sau al-Firdaws?

Stimate șeic, este prescris să-I făgăduim lui Allah, Slăvitul, că Îl vom asculta și nu-I vom da neascultare? Iar cel care I-a făgăduit și nu și-a ținut făgăduința trebuie să aducă o ispășire?

Nu este prescris să-I făgăduim lui Allah, Slăvitul, că vom face o faptă de ascultare; dimpotrivă, aceasta este oprit. Allah, Măreț și Preaînalt, a spus:

Și nu respinge nimic din ceea ce este predestinat.

Cine a făcut un legământ să asculte de Allah să-L asculte.

Stimate șeic, oamenii din vremea Jāhiliyyei practicau adorarea potrivit legii lui ʿĪsā sau celei a lui Ibrāhīm — pacea fie asupra lor?

Printre ei erau unii care practicau adorarea potrivit legii lui ʿĪsā — pacea fie asupra lui —, precum Waraqa ibn Nawfal — Allah să fie mulțumit de el —, care devenise creștin mai înainte. Alții practicau adorarea potrivit celor rămase din religia lui Ismāʿīl — pacea fie asupra lui.

Stimate șeic, cât de autentică este relatarea în care se spune:

Relatarea a fost transmisă, iar în ea se spune:

Sau cuvinte asemănătoare. Însă acum nu-mi amintesc lanțul de transmitere al acestei relatări.

Stimate șeic, dacă cineva se numește „ʿAbd al-Mawjūd”, ar trebui să-i dezaprob acest nume?

Chiar dacă i-ai reproșa acest lucru, obiecția ta nu ar fi primită. Însă „al-Mawjūd” nu este unul dintre Numele lui Allah Preaînaltul, deoarece orice lucru există. Mai degrabă i se spune „ʿAbd al-Maʿbūd”. Iar „ʿAbd Allāh” este mai bun decât toate acestea.

Stimate șeic, este permisă folosirea numelui „ʿAlī al-ʿAbd al-Wāḥid”?

Credința

Stimate șeic, omul poate fi nevoit să intre la toaletă având asupra sa foi pe care este pomenit Allah, Slăvit și Preaînalt. Este permis?

Da, la nevoie este permis să intri cu ceva pe care este menționat Numele lui Allah. Totuși, este mai bine să pui acele foi în buzunar, ca să nu fie văzute și expuse.

Stimate șeic, care este regula pentru a intra la toaletă cu o cărticică de pomeniri, aflată în buzunar?

Nu este nicio problemă dacă are nevoie de aceasta. Dacă nu are nevoie, nu ar trebui să intre cu ea în locul unde își face nevoile.

Stimate șeic, care este regula pentru cel care își spală mâinile după masă înăuntrul toaletei, nu la chiuvetă?

Dacă și-a lins degetele, așa cum prevede Sunna, și nu a mai rămas pe ele nimic din mâncare, nu este nicio problemă. Dacă însă nu și le-a lins și pe ele a rămas ceva din mâncare, nu îi este permis, deoarece amestecarea hranei cu ceva necurat ar reprezenta un fel de lipsă de respect față de ea.

Stimate șeic, este recomandată orientarea spre qibla atunci când facem abluțiunea?

Unii învățați — Allah să aibă milă de ei — au menționat că este recomandată. Părerea mai întemeiată este că nu este recomandată, deoarece nu a fost relatată.

Stimate șeic, trebuie mișcat inelul în timpul abluțiunii?

Da, unii învățați — Allah să aibă milă de ei — au considerat recomandat ca omul să-și miște inelul la abluțiune și la spălarea rituală, pentru a se asigura că apa ajunge sub el.

Stimate șeic, este permis ca omul să-și usuce una dintre părțile corpului spălate la abluțiune, apoi să o spele pe următoarea?

Da, poate să-și usuce o parte, apoi să o spele pe următoarea.

Stimate șeic, este permisă uscarea unui picior în timpul abluțiunii, înainte de spălarea celuilalt, fără întrerupere între ele? Îndată ce îl usucă, își pune șoseta, piciorul fiind uscat.

Adică își pune șoseta pe piciorul drept după ce l-a spălat, înainte de a-l spăla pe cel stâng? Unii învățați — Allah să aibă milă de ei — consideră că acest lucru nu este permis și că nu poate să-și pună șoseta pe piciorul drept decât după ce și-a încheiat abluțiunea. Alți învățați — Allah să aibă milă de ei — consideră că este permis: poate să-și spele piciorul drept, să-l usuce și să-și pună șoseta, apoi să-l spele pe cel stâng. Dar, întrucât în această chestiune există o deosebire de păreri, este mai bine și mai prudent să evite ceea ce este disputat, să amâne uscarea până după spălarea celui de-al doilea picior și apoi să-și pună ambele șosete.

Stimate șeic, în explicația la Zād ați menționat că, la trecerea mâinilor umezite peste khuff, mai apropiat de adevăr este să începem cu dreptul.

 V-am auzit spunând și că le putem șterge pe cel drept și pe cel stâng în același timp.

Există libertate în această privință: dacă dorește, le șterge pe amândouă deodată, iar dacă dorește, începe cu dreptul.

Stimate șeic, în privința ștergerii șosetelor: un bărbat a pus o șosetă și alta peste ea, fiind în stare de puritate; apoi a trecut mâna umezită peste șoseta de deasupra și a scos-o. Mai poate șterge încă o dată șoseta de dedesubt?

Părerea cunoscută a învățaților este că, dacă a șters-o pe cea de deasupra și apoi a scos-o, nu o șterge pe cea de dedesubt. În cuvintele unor învățați — Allah să aibă milă de ei — există însă ceva care arată că acest lucru este permis. Ei au considerat cele două khuff asemenea unuia singur, care are un strat exterior și o căptușeală. Se știe că, dacă omul scoate partea exterioară a unui singur khuff după ce l-a șters, nu este obligat să scoată întregul khuff. Totuși, mai prudent este să urmeze ceea ce consideră cei mai mulți învățați — Allah să aibă milă de ei —: dacă l-a șters pe cel de deasupra și apoi l-a scos, când va face abluțiunea va trebui să-și scoată șosetele și să-și spele picioarele.

Stimate șeic, cineva întreabă: „Mi-am pus șosetele, apoi mi-am pierdut starea de puritate, iar după aceea mi-am pus încălțămintea peste ele. Îmi este permis să trec mâna umezită peste încălțăminte?”

Dacă a încălțat-o în stare de puritate, nu este nicio problemă; altfel, nu este permis.

Stimate șeic, dacă, de teama unei vătămări, nu am spălat un loc de pe picior și am făcut în schimb tayammum, apoi mi-am pus șosetele, pot să trec mâna umezită peste ele? Și tot astfel, dacă am avut o rană la picior, am trecut mâna umezită peste ea și apoi mi-am pus șosetele, pot să le șterg?

Da. Dacă ai făcut abluțiunea prescrisă și ți-ai pus șosetele în stare de puritate, poți să treci mâna umezită peste ele chiar dacă ai făcut tayammum în loc să-ți speli unele părți ale corpului. Dacă ai avut o rană la picior și ai șters-o, nu este nicio problemă să ștergi șosetele, potrivit cuvintelor Profetului — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — către al-Mughīra ibn Shuʿba — Allah să fie mulțumit de el:

Mi-am introdus picioarele în ele în stare de puritate.

Stimate șeic, dacă atingerea femeii care obligă la abluțiune înseamnă raportul conjugal, de ce nu ne este suficient să spunem: „Ceea ce obligă la spălarea rituală obligă și la abluțiune”?

Ceea ce obligă la spălarea rituală nu obligă la abluțiune, potrivit cuvintelor Sale Preaînaltul:

Stimate șeic, este permisă atingerea părților intime cu mâna dreaptă, fie a propriilor părți intime, fie ale persoanei cu care îi este îngăduită intimitatea?

Trimisul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a oprit ca omul să-și atingă organul genital cu mâna dreaptă.

Stimate șeic, care este regula pentru a le îngădui copiilor mici, care nu au ajuns la vârsta discernământului, să atingă un exemplar al Coranului? Și care este regula pentru a-i trimite să aducă exemplarul Coranului, ei nefiind în stare de puritate?

Este mai bine să te ridici tu și să iei exemplarul Coranului.

Stimate șeic, în cuvintele Sale Preaînaltul:

Omul nu poate face spălarea de janāba cu ploaia care cade peste el, deoarece are haine pe el. Sensul este însă că, după ce apa a căzut pe pământ și s-a adunat în bălți, oamenii au luat din ea și au folosit-o pentru spălarea rituală și pentru abluțiune.

Stimate șeic, dacă omul se spală pentru curățenie sau pentru vinerea de rugăciune și intenționează înlăturarea stării de impuritate rituală, aceasta este înlăturată?

Da. Dacă se spală de janāba, spălarea este suficientă și pentru vineri, și pentru curățenie. Dacă se spală pentru curățenie, aceasta nu este suficientă nici pentru spălarea de vineri, nici pentru cea de janāba. Iar dacă se spală pentru vineri, nu este suficient pentru spălarea de janāba.

Stimate șeic, în descrierea spălării de janāba este menționat că își umezește bine capul de trei ori după ce toarnă apă peste el de trei ori. Este corect?

Corect este invers: să toarne apă de trei ori și să treacă degetele printre firele de păr; apoi, când socotește că l-a umezit bine, să toarne peste el de trei ori. Relatarea despre trecerea degetelor prin păr spune:

Stimate șeic, la tayammum se șterg numai dosurile mâinilor, astfel încât omul își șterge fața și apoi dosurile mâinilor, fără palme? Este suficientă o singură lovire a pământului pentru față și mâini?

Tayammum se face printr-o singură lovire a pământului: își șterge fața, apoi mâinile, pe dos și pe palme. Învățații — Allah să aibă milă de ei — au spus că ar trebui să treacă degetele unele printre altele.

Stimate șeic, când este prescris să se sufle praful pentru tayammum: după ștergere sau înainte de ea?

Stimate șeic, este permis tayammum pe o pardoseală cu praf pe ea, chiar dacă în apropiere se află pământ?

Da, este permis, deoarece pardoseala provine din pământ, iar cât timp există praf pe ea, acesta este suficient.

Stimate șeic, o femeie întreabă: „Menstruația mi-a lipsit timp de o lună, apoi am început să sângerez. În urma consultației a reieșit că sângele era provocat de un avort spontan. Mi s-a făcut o intervenție de curățare, iar medicul mi-a spus că în timpul ei a scos un făt. După intervenție am văzut semnul purificării și m-am rugat în acest răstimp. Însă, după cinci zile de la intervenție, sângerarea a reapărut și continuă până acum, de patru zile. Care este regula pentru rugăciunea și postul meu, în vreme ce sângerez? Să mă rog și să postesc sau să le las până la purificare? Menționez că nu am lăsat rugăciunea, în ciuda sângerării. Aștept un răspuns, Allah să vă răsplătească cu bine! Pacea și îndurarea lui Allah fie asupra voastră.”

Dacă sângele care a curs este sânge de nifās, adică fătul are deja o formă omenească, ea nu postește și nu se roagă. Dacă fătul nu are încă o asemenea formă, având doar o lună sau două, sângele acesta nu este sânge de nifās: ea se roagă, postește și nu recuperează.

Purificarea rituală

Stimate șeic, citesc în unele cărți expresia „sau a ajuns la pubertate în timpul ei”, referitoare la rugăciune. Mă întreb: cum știe că a ajuns la pubertate în timpul rugăciunii?

Dacă ora nașterii sale este cunoscută, de pildă ora douăsprezece, iar ora douăsprezece, la care împlinește cincisprezece ani, sosește în timp ce se roagă, acesta este sensul expresiei „a ajuns la pubertate în timpul ei”.

Stimate șeic, care este regula pentru rostirea chemării la rugăciune și a iqāmei mergând?

Învățații noștri din dreptul islamic — Allah să aibă milă de ei — au menționat că este nerecomandat să rostească adhānul sau iqāma în timp ce merge. Nu i-am văzut însă aducând vreo dovadă pentru aceasta, iar regula de bază este că un lucru este permis până când există o dovadă contrară.

Stimate șeic, muezinii stabilesc diferit prima chemare pentru rugăciunea de vineri. Unii o fac cu o oră înainte de a doua, alții cu o jumătate de oră înainte, iar alții cu cinci minute înainte. Care este criteriul în această privință? Allah să vă răsplătească!

Nu există un criteriu fix, însă cel mai bine este să fie cu o oră înainte de a doua chemare, pentru ca oamenii să se pregătească și să vină devreme la rugăciune.

Stimate șeic, un grup s-a trezit pentru rugăciunea fajr puțin înainte de răsăritul soarelui. Au început să facă abluțiunea pe rând. Cel care a terminat primul trebuie să se roage ca să nu iasă timpul rugăciunii sau să-i aștepte pe ceilalți ca să se roage împreună?

Dacă s-au trezit la răsăritul soarelui, atunci, când doi dintre ei termină abluțiunea, aceștia se roagă împreună, iar ceilalți li se alătură.

Stimate șeic, ce înseamnă cuvântul „ḥāqib” din expresia „este oprit să se roage fiind ḥāqib”?

Al-ḥāqib este cel care își reține scaunul, adică își înfrânează nevoia de a defeca. Al-ḥāqin este cel care își înfrânează nevoia de a urina.

Stimate șeic, oprirea de a pocni degetele se aplică și după rugăciune?

Pocnirea degetelor este nerecomandată numai în timpul rugăciunii; nu este nerecomandată nici pentru cel care așteaptă rugăciunea, nici pentru cel care a terminat-o.

Stimate șeic, care este regula pentru cel care nu-și introduce mâinile în mânecile mantiei — mishlaḥ — în timpul rugăciunii? Intră aceasta în sadl, lăsarea hainei să atârne?

Nu este nicio problemă dacă cineva nu-și introduce mâinile în mânecile mantiei în timpul rugăciunii și aceasta nu intră în sadl. Mantia se poartă uneori cu mâinile introduse în mâneci și alteori fără. Șeicul Islamului — Allah să aibă milă de el — a menționat că punerea caftanului pe umeri, fără ca omul să-și introducă mâinile în mâneci, nu intră în sadl-ul nerecomandat. El a spus că învățații dreptului islamic — Allah să aibă milă de ei — sunt de acord în această privință.

Stimate șeic, dacă mă rog și aud că mama mea dorește ceva, fără să mă fi chemat anume, pot să-mi întrerup rugăciunea, fie ea voluntară sau obligatorie, și să-i răspund?

Nu întrerupe rugăciunea, nici pe cea voluntară, nici pe cea obligatorie. Dacă însă te cheamă și te temi că se va supăra dacă nu-i răspunzi, iar tu faci o rugăciune voluntară, întrerupe-o: bunătatea față de părinți este obligatorie, iar încheierea rugăciunii voluntare este o Sunna. Dacă ea nu se supără atunci când îi dai de înțeles că te rogi, de pildă dregându-ți glasul, nu este nevoie să întrerupi rugăciunea. Dacă faci o rugăciune obligatorie, nu o întrerupe chiar dacă te cheamă, în afară de cazul unei necesități, cum ar fi dacă te cheamă ca să o salvezi dintr-un incendiu, de la o pieire sau ceva asemănător. Atunci ești obligat să-ți întrerupi rugăciunea.

Stimate șeic, ați menționat că, dintre formulele de deschidere a rugăciunii, omul se limitează la una singură. Dar în privința pomenirilor de după ridicarea din înclinare? De pildă:

Nu le aduna, deoarece fiecare pomenire a fost transmisă separat.

Stimate șeic, autorul — Allah să aibă milă de el — spune în Ādāb al-mashy ilā al-ṣalāh

: „Recită al-Fātiḥa în continuitate, în ordinea ei și cu geminațiile.” Ce înseamnă „cu geminațiile”?

„Cu geminațiile” înseamnă că trebuie să pronunțe consoana geminată cu geminație. Semnul șadda este cunoscut. De pildă, recită:

Stimate șeic, știm că ați afirmat obligativitatea recitării al-Fātiḥei în fiecare rakʿa. Dar la tarāwīḥ aceasta le este greu celor care îl urmează pe imam, deoarece nu au răgaz să o recite.

Da, ei o recită chiar dacă imamul recită. Încep să o recite după ce imamul a încheiat al-Fātiḥa.

Stimate șeic, cel care îl urmează pe imam poate să recite din al-Fātiḥa după fiecare verset, în timp ce imamul recită al-Fātiḥa?

Este mai bine să recite după ce imamul termină al-Fātiḥa.

Stimate șeic, imamul trebuie să tacă după recitarea al-Fātiḥei la rugăciunea cu voce tare? Dacă acest lucru nu este obligatoriu, este mai bine să tacă?

Imamul nu este obligat să păstreze o tăcere lungă. Păstrează doar o tăcere scurtă, apoi recită ceea ce urmează după al-Fātiḥa.

Stimate șeic, un imam recită din nou al-Fātiḥa în șoaptă după ce a recitat-o cu voce tare. Este ceva greșit în aceasta?

Aceasta este contrar Sunnei, deoarece repetarea al-Fātiḥei nu este prescrisă. Unii învățați — Allah să aibă milă de ei — au spus chiar în mod explicit că este nerecomandată. Dacă ar recita-o din nou în șoaptă, tăcerea dintre al-Fātiḥa și ceea ce urmează după ea ar deveni lungă; și aceasta este contrar celor prescrise, deoarece pauza dintre al-Fātiḥa și recitarea care urmează nu trebuie să fie atât de lungă.

Stimate șeic, un imam nu rostește „آمين” — „Āmīn” — împreună cu cei care îl urmează, ci după ei, sau își trage răsuflarea și apoi începe odată cu ei. Care este regula?

Cel mai bine pentru imam și pentru cei care îl urmează este ca, atunci când imamul spune:

Stimate șeic, cineva a prins două rakʿa din rugăciunea ʿaṣr cu comunitatea. Când se ridică să-și încheie rugăciunea, recită și altceva din Coran pe lângă al-Fātiḥa sau nu?

Nu recită nimic pe lângă al-Fātiḥa dacă a prins două rakʿa dintr-o rugăciune de patru, apoi s-a ridicat pentru a împlini ce i-a rămas. Părerea mai întemeiată este că ceea ce prinde cel sosit târziu constituie începutul rugăciunii sale, iar ceea ce recuperează constituie sfârșitul ei. Dacă a prins două rakʿa, acestea sunt primele două ale rugăciunii sale; se ridică și împlinește ce i-a rămas, fără recitare după al-Fātiḥa.

Stimate șeic, este adevărat că respectarea ordinii surelor într-o singură rakʿa este mai bună și că ceea ce este oprit este inversarea versetelor?

Fără îndoială, respectarea ordinii surelor într-o singură rakʿa, ba chiar și în două rakʿa, este mai bună și mai potrivită. Dar dacă omul inversează ordinea surelor, nu are păcat și nu este nicio problemă.

Stimate șeic, care este regula pentru recitarea cu voce tare de către cel care se roagă singur și de către femeie, la rugăciunile cu recitare audibilă?

Învățații — Allah să aibă milă de ei — au spus că omul poate alege între recitarea cu voce tare și cea în șoaptă. Dacă se roagă singur, să vadă ce îi dă mai multă energie și smerenie: poate că îi este mai de folos să recite în șoaptă sau poate că îl însuflețește mai mult să recite cu voce tare. Să urmeze ceea ce îi este mai folositor. La fel este și pentru femeie; însă, dacă ea conduce un grup de femei în rugăciune, recită cu voce tare. În afara acestui caz, regula de bază pentru ea este recitarea în șoaptă.

Stimate șeic, care este regula pentru ridicarea vocii de către cel care se roagă singur la rugăciunile cu recitare audibilă?

Nu este nicio problemă, cât timp nu deranjează pe nimeni din jur. El poate alege. Dar dacă deranjează pe cineva din jur, să nu recite cu voce tare.

Stimate șeic, cum este prescris să-și așeze palmele cel care se roagă în timpul prosternării: să le apropie de cap sau să le îndepărteze?

Este prescris să le așeze la nivelul umerilor: să nu le depărteze prea mult și nici să le înghesuie una în alta. Dacă dorește, le aduce mai în față, până ajung la nivelul frunții; dacă dorește, le trage mai înapoi, până ajung sub umeri.

Stimate șeic, dacă șederea dintre cele două prosternări se prelungește, repet ruga transmisă sau cer ceea ce doresc?

Poți alege: dacă dorești, repeți ruga transmisă, iar dacă dorești, rostești o altă rugă.

Stimate șeic, cum se așază mâna stângă la tashahhud?

Se așază întinsă pe coapsă sau cuprinde genunchiul, adică se pune pe genunchi ca și cum omul l-ar apuca. Toate acestea au fost transmise în Sunna.

Stimate șeic, cineva a recitat din uitare al-Fātiḥa în timp ce ședea pentru tashahhud, apoi a recitat tashahhud. Trebuie să facă prosternările uitării?

Nu este obligat să facă prosternările uitării, însă ele sunt Sunna în acest caz, potrivit opiniei cunoscute în școala imamului Aḥmad — Allah să aibă milă de el. Regula lor este că, dacă cineva rostește o formulă prescrisă într-un alt loc decât cel al ei, dar rostește și formula prescrisă în acel loc, prosternarea uitării este Sunna pentru el, nu o obligație. Ea nu este obligatorie deoarece pomenirea pe care a rostit-o într-un loc nepotrivit este totuși prescrisă, în general, în rugăciune: rostirea ei intenționată nu anulează rugăciunea. Iar dacă săvârșirea ei intenționată nu anulează rugăciunea, nici prosternarea pentru săvârșirea ei din uitare nu este obligatorie. Aceasta este regula.

Stimate șeic, este Sunna să ridice mâinile la takbīr de fiecare dată când se ridică după tashahhud?

Dacă se ridică după primul tashahhud, este Sunna să-și ridice mâinile. La fel, dacă a sosit târziu și se ridică după salutul imamului, se pare că se aplică aceeași regulă.

Stimate șeic, cum răspunde prin semn la salut cel care se roagă?

Este suficient orice fel de semn. Dacă își ridică însă mâna cu degetele întinse, pentru a-i da musulmanului de înțeles că i-a răspuns, aceasta este ceea ce s-a transmis în Sunna de la Profet — binecuvântarea și pacea fie asupra lui.

 Nu răspunde cu limba spunând „وعليكم السلام” — „Și asupra voastră fie pacea” —, deoarece, dacă ar face aceasta, rugăciunea lui s-ar anula: ar fi vorbirea obișnuită a oamenilor.

Stimate șeic, cum se face suflarea ușoară spre stânga atunci când cerem ocrotire de Satana în timpul rugăciunii, dacă în stânga mea se află altcineva care se roagă?

Dacă lângă tine se roagă cineva, în această situație nu sufli spre stânga. Te limitezi la cererea ocrotirii lui Allah de Satana cel alungat, deoarece suflarea l-ar deranja pe celălalt rugător, iar vătămarea unui musulman este interzisă. În această situație este suficient să ceri de trei ori ocrotirea lui Allah de Satana cel alungat.

Stimate șeic, din uitare m-am așezat ca la șederea de odihnă. Trebuie să fac prosternările uitării?

Da, trebuie să faci prosternările uitării chiar dacă șederea a fost scurtă, deoarece ea a fost un adaos.

Stimate șeic, cineva s-a ridicat din uitare după prima prosternare, apoi și-a amintit și s-a așezat. Trebuie să facă prosternările uitării?

Dacă și-a amintit înainte ca coapsele să se despartă de gambe, se așază și nu trebuie să se prosterneze, deoarece nu a existat nici adaos, nici omisiune. Dacă și-a amintit după ce coapsele i s-au despărțit de gambe, dar înainte să se ridice complet în picioare, atunci se așază, rostește tashahhud și trebuie să facă prosternările uitării.

Stimate șeic, dacă imamul face prosternările uitării după salut, iar unul dintre cei care îl urmează s-a ridicat fără să cunoască motivul prosternării, cel sosit târziu se prosternează?

Dacă imamul face prosternările uitării după salut, cel sosit târziu nu îl urmează, deoarece salutul i-a despărțit și urmarea imamului nu mai este posibilă. El se ridică. Când se ridică pentru a împlini ce a pierdut, dacă a prins greșeala imamului pentru care acesta s-a prosternat, se prosternează și el. Dacă nu a prins-o — de pildă, greșeala imamului s-a întâmplat în prima rakʿa, iar el i s-a alăturat abia în a doua —, nu face prosternările uitării. Dacă nu știe, de asemenea nu are de făcut nicio prosternare, deoarece regula de bază este că nu are această obligație.

Stimate șeic, ce face cel sosit târziu cu una sau două rakʿa dacă, după ce imamul dă salutul, se ridică pentru a împlini ce a pierdut, iar imamul face prosternările uitării? Își încheie rugăciunea sau se întoarce ca să se prosterneze împreună cu imamul?

Cel sosit târziu nu face prosternările uitării împreună cu imamul dacă acestea sunt după salut, deoarece urmarea imamului nu mai este posibilă în această situație: el nu poate da salutul împreună cu imamul. Așadar, când imamul dă salutul, cel sosit târziu să împlinească ce a pierdut, chiar dacă imamul are de făcut prosternări ale uitării după salut; nu este obligat să se prosterneze atunci împreună cu el. Se ridică și împlinește ceea ce a pierdut. Apoi, dacă a prins greșeala săvârșită de imam, se prosternează după ce își încheie partea rămasă și dă salutul. Dacă greșeala s-a produs înainte ca el să i se alăture imamului, în această situație nu face prosternări. Așadar, dacă imamul se prosternează după rugăciune, cel sosit târziu nu îl așteaptă: se ridică și împlinește ce a pierdut. Dacă a prins greșeala imamului, se prosternează după ce dă salutul, iar dacă nu a prins-o, pentru că imamul greșise mai înainte, nu se prosternează.

Stimate șeic, care este regula pentru prosternările uitării într-o rugăciune voluntară? Sunt obligatorii?

Rugăciunea voluntară este la fel ca cea obligatorie în această privință: ceea ce este obligatoriu în cea din urmă este obligatoriu și în cea voluntară.

Stimate șeic, dacă, din uitare, cel care face o rugăciune voluntară se ridică pentru o a treia rakʿa, poate să o completeze cu o a patra? Și trebuie să facă prosternările uitării?

Nu o completează cu a patra, deoarece Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Rugăciunea de noapte și de zi se face câte două, câte două.

Stimate șeic, la o rugăciune voluntară este permis să mă rog în Ḥijr, orientându-mă spre zidul său curbat?

Nu este permis, deoarece zidul curbat al Ḥijrului nu face parte din Kaʿba. Partea din Ḥijr care aparține Kaʿbei măsoară aproximativ șase coți și jumătate; zidul curbat nu face parte din Kaʿba.

Stimate șeic, dacă un călător face rugăciunea maghrib împreună cu comunitatea, îi este prescris să facă apoi cele două rakʿa Sunna obișnuite după maghrib sau nu?

Călătorului nu îi este recomandat să facă rugăciunile Sunna obișnuite de la ẓuhr, maghrib și ʿishāʾ. Celelalte rugăciuni voluntare le face însă: rugăciunea de noapte, ḍuḥā, witr, Sunna de la fajr și altele asemenea. Părerea celui care spune că un călător nu face deloc rugăciuni voluntare, ca și părerea celui care spune că le face pe toate, sunt slabe și contrare Sunnei. Mai aproape de adevăr este, așa cum am spus, că nu îi mai sunt recomandate numai rugăciunile Sunna obișnuite de la ẓuhr, maghrib și ʿishāʾ; celelalte rămân recomandate.

Sensul este să nu unești rugăciunea voluntară cu cea obligatorie, ci să faci o despărțire între ele, fie ieșind din moschee, fie vorbind cu altcineva, astfel încât rugăciunea obligatorie să fie deosebită de cea voluntară.

Stimate șeic, în porunca de a nu lega o rugăciune de alta fără o despărțire prin deplasare sau vorbire, „vorbirea” cuprinde și pomenirile de după rugăciune, astfel încât acestea să constituie despărțirea?

Unii învățați — Allah să aibă milă de ei — consideră că ele fac despărțirea, iar alții consideră că nu. Se pare că o fac, deoarece sunt o formă de tasbīḥ diferită de ceea ce este prescris în rugăciune; astfel, ele fac despărțirea.

Stimate șeic, omul poate face două rakʿa pentru salutul moscheii, apoi alte două, Sunna de la fajr, despărțindu-le?

Da, nu este nicio problemă să facă două rakʿa pentru salutul moscheii și apoi cele două rakʿa Sunna de la fajr. Dacă se limitează la Sunna de la fajr, prin ea este împlinit și salutul moscheii.

Între fiecare două chemări este o rugăciune.

Nu se aplică, deoarece prima chemare de vineri este ca o introducere înaintea celei de-a doua. Prin „cele două chemări” din cuvintele sale — binecuvântarea și pacea fie asupra lui:

Stimate șeic, dacă vin la moschee după adhān și fac cele două rakʿa Sunna dintre adhān și iqāma, iar apoi un muezin rostește cu întârziere chemarea, este Sunna să mă rog încă o dată?

Cât timp ai intenționat rugăciunea Sunna obișnuită după prima chemare pe care ai auzit-o, iar aceasta fusese rostită după intrarea timpului, rugăciunea ta este suficientă. Dacă însă prima chemare fusese înainte de intrarea timpului, ea nu este suficientă.

Stimate șeic, este mai bine să fac rugăciunea voluntară în Rawḍa, în Moscheea Profetului, decât în restul moscheii?

Pentru rugăciunea voluntară este mai bine ca omul să o facă acasă, fie că se află în Mecca, în Medina sau în altă parte.

Stimate șeic, un imam spune: „Vreau să vin devreme la moschee, deoarece, dacă aștept până la iqāma, nu mă îndeletnicesc cu recitarea Coranului și cu cele pe care le face cel așezat în moschee.” Așadar, s-a obișnuit să vină devreme. Îi este permis?

Imamul poate veni la moschee chiar de la adhān, pentru a face rugăciunile Sunna obișnuite și alte rugăciuni care îi sunt la îndemână și pentru a aștepta rugăciunea, folosindu-și timpul pentru recitarea Coranului, pentru pomenire sau pentru alte fapte bune. Este însă mai bine să facă rugăciunea Sunna obișnuită acasă, apoi să vină la moschee, deoarece Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Rugăciunea

Stimate șeic, care este hotărârea privitoare la sărutarea celui decedat? Dar privitoare la raderea părului de la subsuori, a celui pubian și a mustății celui decedat și la tăierea unghiilor sale?

Sărutarea celui decedat este permisă, deoarece Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el, l-a sărutat pe Profet, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, după moartea sa.

Stimate șeic, unii oameni cred că, după ce moare, cel decedat nu trebuie lăsat singur, fiindcă — după cum spun ei — Satana s-ar juca cu el. Este adevărat? Care este hotărârea privitoare la amânarea înmormântării cu o zi sau două, pentru a veni unele rude aflate în călătorie?

În ceea ce privește prima idee, nu există nicio dovadă că Satana s-ar juca cu el.

Stimate șeic, uneori, după spălarea celui decedat și înfășurarea lui în giulgiu, vedem câteva picături de sânge, mai ales dacă a murit într-un accident. Sângele poate ajunge pe o parte a trupului ori pe giulgiu. Trebuie schimbat giulgiul sau spălat sângele de pe trup, chiar dacă aceasta se întâmplă după rugăciunea funerară?

O cantitate mică de sânge nu dăunează, cu excepția sângelui care iese prin cele două căi de eliminare. Acesta este impur și trebuie curățat de pe cel decedat; adică trebuie curățat numai acest sânge impur.

Stimate șeic, care este părerea mai puternică în privința numărului de takbīr-uri din rugăciunea funerară?

S-au transmis de la patru până la șapte.

Stimate șeic, este prescris să te ridici pentru cortegiul funerar dacă îl vezi de departe sau numai dacă trece aproape, prin fața ta? Dar dacă omul este ocupat cu recitarea ori participă la un cerc de studiu: se ridică pentru el?

Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a poruncit ridicarea pentru cortegiul funerar atunci când trece pe lângă om.

Stimate șeic, îi vedem pe unii acoperind femeia când este coborâtă în mormânt. Este aceasta o practică prescrisă? Poate să o coboare cineva care nu se numără printre rudele ei maḥram?

Da, mormântul femeii se acoperă cu o pânză, astfel încât trupul ei să nu poată fi văzut. Dacă vor, pot să o coboare acoperită cu mantia ei, apoi să ridice mantia, dând-o la o parte de fiecare dată când așază câte o cărămidă de lut. Este suficient. O pot coborî atât un maḥram al ei, cât și cineva care nu îi este maḥram.

Stimate șeic, care este hotărârea privitoare la punerea unui semn pe mormânt, pentru a-l recunoaște? Acesta poate fi un os, o bucată de fier, un semn de vopsea, un băț sau altceva.

Nu este nicio problemă dacă, din această cauză, mormântul nu ajunge să iasă în evidență, adică să se deosebească de celelalte morminte. Dacă îl deosebește de celelalte morminte, nu trebuie făcut acest lucru.

Stimate șeic, îi vedem pe mulți oameni salutându-se în cimitir și uneori îmbrățișându-se, fiindcă nu s-au văzut de mult. Toate acestea se întâmplă în timpul îngropării celui decedat. Unul dintre ei poate începe să vorbească și să întrebe despre starea celuilalt, despre familie și copii. Care este părerea dumneavoastră?

Nu este nicio problemă, deoarece aceasta nu contravine smereniei, amintirii și luării de învățăminte. În ceea ce privește însă treburile lumești, cum sunt negoțul și cele asemănătoare, învățații, Allah să aibă milă de ei, au spus că nu trebuie să se discute despre nimic din treburile lumești.

Înmormântările

Stimate șeic, îi este permis colectorului zakāt-ului pentru vitele care pasc liber să îl încaseze în bani? Uneori el spune: „Plătește-mi trei sute de riali pentru fiecare cap de animal.”

Dacă acel colector socotește că banii sunt mai potriviți decât oile și caprele, bovinele sau cămilele, nu este nicio problemă, cu condiția să stabilească valoarea după calitatea mijlocie, nici după cea slabă, nici după cea bună.

Stimate șeic, dacă vitele sunt hrănite cu orz cea mai mare parte a anului, iar cei mai mulți oameni de astăzi urmăresc creșterea prețului lor pentru a le vinde, zakāt-ul datorat pentru ele este cel al vitelor care pasc liber sau cel al mărfurilor destinate comerțului? Poate proprietarul să dea un sfert dintr-o zecime din valoarea lor? Poate să dea pentru zakāt unele dintre animale, în valoare de un sfert dintr-o zecime?

Zakāt-ul

241 de întrebări și răspunsuri despre credință, purificare, rugăciune, zakāt, post, pelerinaj și viața de zi cu zi. Răspunsurile păstrează distincțiile situațiilor prezentate și sunt însoțite de citatele coranice și relatările folosite în text.