Răspunsuri concise la întrebări diverse

Întrebarea 197. Stimate șeic, un om a vrut să cumpere o mașină. După ce a plătit-o și a intrat în posesia ei, a venit altcineva să o cumpere de la el. El a vândut-o, însă, la administrația rutieră, nu fusese încă trecută pe numele său, ca prim cumpărător. Vrea să fie transferată direct de la vânzătorul inițial la ultimul cumpărător. Îi este permis?

Răspuns: Trebuie întocmit un document al celei de-a doua vânzări, care să arate că primul cumpărător i-a vândut mașina celui de-al doilea. Cât despre transferul talonului direct de la vânzătorul inițial la ultimul cumpărător, am o reținere în această privință, deoarece talonul va conține o afirmație neadevărată. Formularea prin care se înscrie mașina în talon va fi: „Cutare i-a vândut lui cutare.” În realitate însă, unul i-a vândut altuia, apoi acesta i-a vândut următorului. Prin urmare, expresia „cutare i-a vândut lui cutare”, cel din urmă fiind al doilea cumpărător, conține fără îndoială o afirmație neadevărată. Dar, dacă ar spune: „Această mașină a intrat în proprietatea lui cutare”, adică a ultimului cumpărător, fără să indice că vânzătorul inițial este cel care i-a transferat proprietatea, nu ar fi nicio problemă.

Întrebarea 198. Stimate șeic, o întrebare despre licitația de mașini: vânzătorul spune că vrea să își vândă mașina și că îi va spune cumpărătorului: „Socotește-o cu totul defectă.” El nu vrea să precizeze că mașina are un anumit defect. Înseamnă aceasta ascunderea unui defect? Este permis?

Răspuns: Dacă vânzătorul cunoaște un anumit defect al mașinii, nu îi este permis să o vândă ascunzând acel defect și spunându-i cumpărătorului, de pildă: „Accept-o cu toate defectele pe care le are.” Dimpotrivă, trebuie să arate și să explice defectul, deoarece, dacă ascunde un defect pe care îl cunoaște, intră sub incidența cuvântului Trimisului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui:

Cel care ne înșală nu este dintre noi.⁴²

Dacă însă nu cunoaște defectele mașinii, de pildă dacă a primit-o de curând și nu știe ce defecte are, apoi o vinde cu condiția ca cumpărătorul să o accepte cu defectele pe care le are și ca vânzătorul să fie scutit de răspundere pentru ele, nu este nicio problemă. Cumpărătorul este liber: dacă vrea, o acceptă cu această condiție; dacă nu vrea, nu o acceptă.

Întrebarea 199. Stimate șeic, care este hotărârea privitoare la televizor? Dacă este interzis, care este hotărârea privitoare la banii obținuți din vânzarea lui?

Răspuns: Televizorul este un aparat, iar hotărârea lui urmează hotărârea lucrurilor privite prin el. Dacă omul urmărește ceva folositor, nu este nicio problemă; dacă urmărește ceva dăunător, este interzis; dacă urmărește ceva ce nu este nici una, nici alta, este pierdere de timp. Totuși, de cele mai multe ori, prin el se difuzează lucruri interzise. Pe această bază, nu este permis să îl vinzi cuiva despre care știi, sau despre care consideri foarte probabil, că nu se va abține să îl folosească pentru lucruri interzise. Cu alte cuvinte, dacă te-ai căit înaintea lui Allah Preaînaltul în această privință, nu vinde televizorul decât unei persoane despre care știi că nu îl va folosi pentru ceva interzis.

Întrebarea 200. Stimate șeic, un om îi vinde altuia o marfă și îi spune: „Dacă îmi plătești după un an, prețul este de douăzeci de mii, iar după doi ani, de treizeci de mii.” Este permisă această formă de vânzare?

Răspuns: Este permisă dacă se despart după ce au convenit asupra uneia dintre cele două valori. Dacă rămâne deschisă între cele două variante, nu este permisă. Este însă permis ca vânzătorul să spună: „După un an, douăzeci de mii, iar după doi ani, treizeci de mii”, cu condiția să nu se despartă înainte de a stabili contractul pe una dintre cele două variante. Sau pot stabili un drept de opțiune pentru o zi, două ori ceva asemănător. Dar să lase contractul deschis astfel nu este permis.

Întrebarea 201. Stimate șeic, ʿUmar îi datorează lui Aḥmad douăzeci de mii de riali. ʿAlī a venit la Aḥmad și i-a spus: „Vreau să achit datoria lui ʿUmar, ca aceasta să îmi revină mie. Îți dau optsprezece mii de riali, iar tu renunți la rest.” Este permisă această formă?

Răspuns: Nu este permis ca cineva să vină la creditorul care are de primit douăzeci de mii de la alt om și să îi spună: „Îți dau optsprezece mii și lasă-mi mie de încasat cele douăzeci de mii de la datornic.” Acest lucru este interzis și nu este permis, deoarece este ribā. În plus, vinde o creanță altcuiva decât persoanei care o datorează, iar ea poate fi încasată sau poate să nu fie încasată.

Întrebarea 202. Stimate șeic, care este hotărârea privitoare la cumpărarea de acțiuni ale companiei Al-Rājiḥī? Am auzit de la unii oameni că ați permis aceasta.

Răspuns: Este așa cum ați auzit. Părerea mea este că nu este nicio problemă în cumpărarea de acțiuni ale ei.

Întrebarea 203. Stimate șeic, care este hotărârea privitoare la vânzarea cerealelor înainte de recoltare, atunci când nu a mai rămas decât să fie recoltate?

Răspuns: Nu este nicio problemă.

Deoarece Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a interzis vânzarea cerealelor până când se întăresc.⁴³

Ceea ce urmează după acest termen are o hotărâre diferită de ceea ce este înaintea lui.

Întrebarea 204. Stimate șeic, un om a cumpărat o mașină de la reprezentantul proprietarului ei, la un preț cu plata amânată, apoi i-a vândut-o aceluiași reprezentant în numerar, la un preț mai mic decât cel de cumpărare. Este permis?

Răspuns: Da, este permis dacă nu este un artificiu. Dacă este un artificiu, nu este permis, deoarece reprezentantul nu este proprietar, iar diferența de preț nu i-a revenit lui.

Întrebarea 205. Stimate șeic, care este hotărârea privitoare la punerea unor cărți în moschee cu intenția de a fi acolo temporar, pentru ca oamenii să se folosească de ele, iar apoi să fie luate înapoi, indiferent dacă sunt sau nu înlocuite cu altele?

Răspuns: Aceasta se numește ʿāriyah, împrumut spre folosință. Dacă pune în moschee o carte sau un exemplar al Coranului ca împrumut spre folosință, ea rămâne a lui și o poate lua înapoi oricând dorește.

Întrebarea 206. Stimate șeic, care este hotărârea în următoarea situație: doi oameni au convenit ca unul să renunțe la serviciul său în schimbul unei sume de bani, pentru ca celălalt să fie numit în locul lui?

Răspuns: Aceasta ține de stat, iar posturile nu sunt la alegerea omului. Dacă statul acceptă această situație, este permis. Dacă nu acceptă, nu este permis fără încuviințarea sa.

Întrebarea 207. Stimate șeic, care este hotărârea privitoare la anunțarea sau înștiințarea adunării moscheii că s-a pierdut ceva dintre bunurile moscheii?

Răspuns: Nu este nicio problemă să îi înștiințeze din afara ușii moscheii. De pildă, stă în afara ușii moscheii și întreabă: „Cine a văzut cutare lucru?”