Text integral · Pasaje · 12
Al cincisprezecelea lucru — Tămăduirea sufletului
Acesta este un lucru deosebit de important: tămăduirea sufletului. Cel care dorește să fie o cheie a binelui să se străduiască să-și tămăduiască sufletul de bolile inimii.
Bolile inimii sunt foarte primejdioase și îi aduc omului un rău imens: invidia, ura, resentimentele, ranchiuna și celelalte rele ascunse în inimi, pe care acestea le păstrează înlăuntrul lor.
Cel care dorește să fie o cheie a binelui să se străduiască să-și trateze și să-și tămăduiască sufletul, alungând din el bolile inimii, cerând ajutorul lui Allah, Cel Binecuvântat și Preaînalt, și rugându-L pentru aceasta.
S-au transmis de la Profetul ﷺ rugăciuni mărețe în acest sens. Printre ele se află acea rugăciune mare și binecuvântată, pe care el ﷺ a încheiat-o cu vorbele:
واسلل سخيمة صدري
„Înlătură ranchiuna din pieptul meu!”41
Dacă pieptul cuiva este plin de rele ascunse, de ură, de resentimente și de ranchiună, cum poate fi el o cheie a binelui pentru ceilalți? Inima îi este plină de rău ascuns, de taine rele, de ranchiună și ură. Cum poate izvorî dintr-o asemenea inimă deschiderea porților binelui pentru ceilalți? Acest invidios, plin de ranchiună, poate că se arată înaintea celorlalți drept cineva care îndreaptă lucrurile și le deschide porțile binelui, în timp ce el le strică.
Ia drept pildă pe conducătorul celor invidioși, Iblīs. Ce a făcut atunci când l-a invidiat pe părintele nostru Adam? A venit la el sub înfățișarea unui sfătuitor sincer și de încredere și a început să-l ispitească, spunându-i lucruri prin care să-l facă să creadă că-i dorește binele.
Allah, Cel Atotputernic și Măreț, spune:
فَوَسْوَسَ لَهُمَا ٱلشَّيْطَـٰنُ لِيُبْدِىَ لَهُمَا مَا وُۥرِىَ عَنْهُمَا مِن سَوْءَٰتِهِمَا وَقَالَ مَا نَهَىٰكُمَا رَبُّكُمَا عَنْ هَـٰذِهِ ٱلشَّجَرَةِ إِلَّآ أَن تَكُونَا مَلَكَيْنِ أَوْ تَكُونَا مِنَ ٱلْخَـٰلِدِينَ وَقَاسَمَهُمَآ إِنِّى لَكُمَا لَمِنَ ٱلنَّـٰصِحِينَ فَدَلَّىٰهُمَا بِغُرُورٍ
„Diavolul le-a șoptit amândurora, pentru a le dezvălui ceea ce le fusese ascuns din părțile lor rușinoase, și le-a spus: «Stăpânul vostru nu v-a oprit de la acest pom decât ca să nu deveniți îngeri sau dintre cei nemuritori.» Și le-a jurat: «Eu sunt pentru voi un sfătuitor sincer.» Astfel, i-a coborât prin amăgire.”
[Coran, al-Aʿrāf 7:20–21 și fragment din 7:22].
Tot astfel, cel a cărui inimă ascunde răutate, ură sau ceva asemănător nu este potrivit să fie o cheie a binelui; dimpotrivă, va fi o cheie a răului.
Inima are nevoie de o tămăduire neîncetată și de cerere și nădejde în Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, ca El să-i îndepărteze relele ascunse și să o curățească de asemenea lucruri. În rugăciune se spune:
اللهم آت نفسي تقواها، وزكها أنت خير من زكاها، أنت وليها ومولاها
„O, Allah, dăruiește sufletului meu evlavia lui și curățește-l! Tu ești Cel mai bun dintre cei care-l curățesc. Tu ești Ocrotitorul și Stăpânul lui.”42
Notele originale
Relatat de Aḥmad (1997), Abū Dāwūd (1510), al-Tirmidhī (3551), Ibn Mājah (3830) și Ibn Ḥibbān (947). Al-Tirmidhī l-a clasificat ḥasan ṣaḥīḥ. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd (1353).
Relatat de Muslim (2722), de la Zayd ibn Arqam, Allah să fie mulțumit de el.