Text integral · Pasaje · 21
Al treilea lucru — Cunoașterea folositoare
Cunoașterea folositoare este cea luată din Cartea lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, și din Sunnah Profetului Său ﷺ.
Cunoașterea este o temelie de care robul are neapărat nevoie pentru a fi o cheie a binelui. Cel care nu are cunoaștere folositoare cum va deosebi cheile binelui de cheile răului? Cum va deosebi adevărul de falsitate, Sunnah de inovație, călăuzirea de rătăcire? Cum se va feri de falsitate dacă nu are cunoaștere? S-a spus din vechime:
كيف يتقي من لا يدري ما يتقي؟!
„Cum se poate feri de rău cel care nu știe de ce să se ferească?”
Allah, Cel Atotputernic și Măreț, spune:
قُلْ هَـٰذِهِۦ سَبِيلِىٓ أَدْعُوٓا۟ إِلَى ٱللَّهِ ۚ عَلَىٰ بَصِيرَةٍ
„Spune: «Aceasta este calea mea: chem la Allah cu înțelegere limpede.»”
[Coran, Yūsuf 12:108, fragment].
Înțelegerea limpede este cunoașterea folositoare. Cum va deosebi adevărul de falsitate și călăuzirea de rătăcire cel care nu are cunoaștere folositoare?
أَفَمَن يَمْشِى مُكِبًّا عَلَىٰ وَجْهِهِۦٓ أَهْدَىٰٓ أَمَّن يَمْشِى سَوِيًّا عَلَىٰ صِرَٰطٍ مُّسْتَقِيمٍ
„Oare cel care merge căzut cu fața în jos este mai bine călăuzit sau cel care merge drept pe o cale dreaptă?”
[Coran, al-Mulk 67:22].
أَفَمَن يَعْلَمُ أَنَّمَآ أُنزِلَ إِلَيْكَ مِن رَّبِّكَ ٱلْحَقُّ كَمَنْ هُوَ أَعْمَىٰٓ ۚ إِنَّمَا يَتَذَكَّرُ أُو۟لُوا۟ ٱلْأَلْبَـٰبِ
„Oare cel care știe că ceea ce ți-a fost pogorât de la Stăpânul tău este adevărul este asemenea celui orb? Numai cei înzestrați cu minte iau aminte.”
[Coran, al-Raʿd 13:19].
قُلْ هَلْ يَسْتَوِى ٱلَّذِينَ يَعْلَمُونَ وَٱلَّذِينَ لَا يَعْلَمُونَ
„Spune: «Oare sunt deopotrivă cei care știu și cei care nu știu?»”
[Coran, al-Zumar 39:9, fragment].
Cel care dorește să fie o cheie a binelui trebuie, așadar, să se îngrijească de cunoașterea folositoare și să-i acorde o atenție deosebită. Într-un hadith relatat de al-Bayhaqī, Profetului ﷺ i se atribuie cuvintele:
من غدا يطلب علمًا يتعلمه، فتح الله له به بابًا إلى الجنة
„Celui care pleacă dimineața în căutarea unei cunoașteri pe care să o învețe Allah îi deschide prin aceasta o poartă spre Paradis.”9
Lanțul său este slab.
Ne este însă de ajuns ceea ce s-a transmis autentic de la Profetul ﷺ, prin Abū al-Dardāʾ, Allah să fie mulțumit de el, și prin alții. El ﷺ a spus:
من سلك طريقًا يلتمس فيه علمًا، سهل الله له به طريقًا إلى الجنة
„Celui care urmează o cale în căutarea cunoașterii Allah îi ușurează prin ea o cale spre Paradis.”10
Cunoașterea este, așadar, o temelie măreață și un principiu important în această privință. Robul trebuie să se îngrijească de ea, pentru a deveni astfel una dintre cheile binelui și una dintre încuietorile răului.
Când robul nu este înzestrat cu cunoaștere, i se pot strecura multe lucruri dintre rătăciri, inovații și patimi, în timp ce el crede că face bine. Nu mă voi lungi explicând aceasta, ci voi relata o întâmplare cunoscută, transmisă de al-Dārimī, Allah să aibă milă de el, în Sunan, printr-un lanț ḥasan, de la ʿAmr ibn Salamah al-Hamdānī. El a spus:11
كنا نجلس على باب عبد الله بن مسعود قبل صلاة الغداة، فإذا خرج مشينا معه إلى المسجد، فجاءنا أبو موسى الأشعري فقال: أخرج إليكم أبو عبد الرحمن بعد؟ قلنا: لا، فجلس معنا حتى خرج، فلما خرج قمنا إليه جميعًا، فقال له أبو موسى: يا أبا عبد الرحمن! إني رأيت في المسجد آنفًا أمرًا أنكرته ولم أر والحمد لله إلا خيرًا، قال: فما هو؟ فقال: إن عشت فستراه، قال: رأيت في المسجد قومًا حلقًا جلوسًا ينتظرون الصلاة في كل حلقة رجل وفي أيديهم حصى، فيقول: كبروا مائة؛ فيكبرون مائة، فيقول: هللوا مائة؛ فيهللون مائة، ويقول: سبحوا مائة؛ فيسبحون مائة. قال: فماذا قلت لهم؟ قال: ما قلت لهم شيئًا، انتظار رأيك - أو انتظار أمرك - قال: أفلا أمرتهم أن يعدوا سيئاتهم، وضمنت لهم أن لا يضيع من حسناتهم، ثم مضى ومضينا معه حتى أتى حلقة من تلك الحلق، فوقف عليهم فقال: ما هذا الذي أراكم تصنعون؟! قالوا: يا أبا عبد الله! حصى نعد به التكبير والتهليل والتسبيح. قال: فعدوا سيئاتكم، فأنا ضامن أن لا يضيع من حسناتكم شيء، ويحكم يا أمة محمد! ما أسرع هلكتكم، هؤلاء صحابة نبيكم ﷺ متوافرون، وهذه ثيابه لم تبل، وآنيته لم تكسر، والذي نفسي بيده! إنكم لعلى ملة هي أهدى من ملة محمد! أو مفتتحوا باب ضلالة؟ قالوا: والله يا أبا عبد الرحمن! ما أردنا إلا الخير، قال: وكم من مريد للخير لن يصيبه
„Stăteam la ușa lui ʿAbd Allāh ibn Masʿūd înainte de rugăciunea de dimineață. Când ieșea, mergeam cu el la moschee. Abū Mūsā al-Ashʿarī a venit la noi și a întrebat: «A ieșit deja la voi Abū ʿAbd al-Raḥmān?» Am răspuns: «Nu.» S-a așezat alături de noi până când acesta a ieșit. Când a ieșit, ne-am ridicat cu toții să mergem la el. Abū Mūsā i-a spus: «Abū ʿAbd al-Raḥmān, tocmai am văzut în moschee ceva ce am dezaprobat, deși, slavă lui Allah, n-am văzut decât bine.» El a întrebat: «Ce anume?» Abū Mūsā a răspuns: «Dacă vei trăi, îl vei vedea. Am văzut în moschee oameni așezați în cercuri, așteptând rugăciunea. În fiecare cerc se află un bărbat, iar ei au pietricele în mâini. El spune: ‘Rostiți takbīr de o sută de ori!’ și ei îl rostesc de o sută de ori. Apoi spune: ‘Rostiți tahlīl de o sută de ori!’ și ei îl rostesc de o sută de ori. Apoi spune: ‘Rostiți tasbīḥ de o sută de ori!’ și ei îl rostesc de o sută de ori.» Ibn Masʿūd l-a întrebat: «Și ce le-ai spus?» Abū Mūsā a răspuns: «Nu le-am spus nimic, așteptând părerea — sau porunca — ta.» El a spus: «De ce nu le-ai poruncit să-și numere faptele rele și nu le-ai garantat că niciuna dintre faptele lor bune nu se va pierde?» Apoi a pornit, iar noi am mers cu el, până când a ajuns la unul dintre acele cercuri. S-a oprit lângă ei și a întrebat: «Ce vă văd făcând?» Ei au răspuns: «Abū ʿAbd Allāh, sunt pietricele cu care numărăm takbīr-ul, tahlīl-ul și tasbīḥ-ul.» El a spus: «Numărați-vă faptele rele! Vă garantez că nimic din faptele voastre bune nu se va pierde. Vai vouă, comunitate a lui Muḥammad! Cât de repede vă duceți la pierzanie! Iată, companionii Profetului vostru ﷺ sunt încă mulți printre voi, hainele sale încă nu s-au învechit și vasele sale încă nu s-au spart. Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, ori urmați o religie mai bine călăuzită decât religia lui Muḥammad, ori deschideți o poartă a rătăcirii!» Ei au răspuns: «Pe Allah, Abū ʿAbd al-Raḥmān, n-am dorit decât binele!» El a spus: «Câți nu-și doresc binele, dar nu-l vor atinge!»”
Așadar, nu va atinge binele decât cel care cunoaște binele, cunoașterea, adevărul și Sunnah.
Imamul Aḥmad a relatat în Musnad de la același ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, că acesta a spus:
إن رسول الله ﷺ عُلِّم فواتح الخير، وخواتمه، وجوامعه
„Trimisul lui Allah ﷺ a fost învățat începuturile binelui, încheierile lui și cuvintele care-l cuprind.”12
Dacă dorești să fii o cheie a binelui, învață începuturile, cuvintele cuprinzătoare și încheierile binelui, pe care le cuprind vorbele celui care conduce spre bine și este pilda oamenilor: Muḥammad ibn ʿAbd Allāh, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui.
Notele originale
Al-Bayhaqī, Shuʿab al-Īmān (1699), de la Abū al-Dardāʾ. Al-Albānī l-a clasificat „foarte slab” în Ḍaʿīf al-Targhīb wa-l-Tarhīb (73).
Aḥmad (5/196); Abū Dāwūd (3641); al-Tirmidhī (2682); Ibn Mājah (223); Ibn Ḥibbān (88), de la Abū al-Dardāʾ, Allah să fie mulțumit de el. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ (6297).
Al-Dārimī, Sunan (204).
Aḥmad, al-Musnad (4160).