Text integral · Pasaje · 23
Al doilea lucru — Unicitatea lui Allah și închinarea sinceră numai Lui
Să știm că cea mai mare și mai înaltă dintre toate cheile binelui este afirmarea unicității lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, și închinarea cu sinceritate numai Lui, Cel Slăvit și Preaînalt.
Tawḥīd-ul este cheia oricărui bine și cheia Paradisului. Într-un hadith relatat de al-Bazzār, Allah să aibă milă de el, în Musnad, de la Muʿādh ibn Jabal, Profetul ﷺ a spus:
مفتاح الجنة شهادة أن لا إله إلا الله
„Cheia Paradisului este mărturisirea că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah.”5
Lanțul acestui hadith a fost criticat. Totuși, înțelesul lui este adevărat și corect, fără îndoială, și este sprijinit de numeroase mărturii și dovezi din Sunnah Profetului ﷺ. Nu mă voi lungi amintindu-le. Una dintre cele mai clare este relatarea lui Muslim, de la ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus:
ما من عبد يتوضأ فيبلغ الوضوء أو فيسبغ الوضوء ثم يقول: أشهد أن لا إله إلا الله، وأن محمدًا عبده ورسوله إلا فتحت له أبواب الجنة الثمانية يدخل من أيها شاء
„Oricărui rob care face abluțiunea și o împlinește așa cum se cuvine, apoi spune: «Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este robul și Trimisul Său», i se vor deschide cele opt porți ale Paradisului, ca să intre prin oricare dorește.”6
Tawḥīd-ul este, așadar, cheia Paradisului. Cel care nu vine cu această cheie, adică tawḥīd-ul, nu intră în Paradis. De aceea, Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, a spus despre necredincioși:
لَا تُفَتَّحُ لَهُمْ أَبْوَٰبُ ٱلسَّمَآءِ وَلَا يَدْخُلُونَ ٱلْجَنَّةَ حَتَّىٰ يَلِجَ ٱلْجَمَلُ فِى سَمِّ ٱلْخِيَاطِ
„Nu li se vor deschide porțile cerului și nu vor intra în Paradis până când cămila nu va trece prin urechea acului.”
[Coran, al-Aʿrāf 7:40, fragment].
Nu se poate intra în Paradis decât prin tawḥīd. Profetul ﷺ a spus:
لا يدخل الجنة إلا نفس مؤمنة
„În Paradis nu intră decât un suflet credincios.”7
Lā ilāha illā Allāh —
لا إله إلا الله
„Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah”
— este cuvântul tawḥīd-ului și cheia Paradisului, după cum am arătat. Dar această cheie nu-și împlinește lucrarea, iar robul nu intră în Paradis prin ea decât dacă împlinește condițiile acestor cuvinte.
De aceea, imamul al-Bukhārī, Allah să aibă milă de el, a amintit în Ṣaḥīḥ că Wahb ibn Munabbih, unul dintre învățații generației tābiʿīn, a fost întrebat:
أليس لا إله إلا الله مفتاح الجنة؟
„Nu este Lā ilāha illā Allāh cheia Paradisului?”
El a răspuns:
بلى، ولكن ليس مفتاح إلا له أسنان، فإن جئت بمفتاح له أسنان فتح لك، وإلا لم يفتح لك
„Ba da. Dar orice cheie are dinți. Dacă vii cu o cheie care are dinți, ți se va deschide. Dacă nu, nu ți se va deschide.”8
Prin aceasta, el arăta condițiile mărturisirii Lā ilāha illā Allāh, de care omul nu are folos decât dacă le împlinește, așa cum au venit în Cartea lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, și în Sunnah Profetului Său ﷺ. Sunt șapte condiții, amintite de învățați, care le-au expus pe larg dovezile în cărțile despre tawḥīd. Nu mă voi lungi explicându-le. Ele sunt: cunoașterea sensului acestei mărturisiri, atât a negației, cât și a afirmației, cunoaștere care exclude ignoranța; certitudinea care exclude îndoiala și nesiguranța; adevărul care exclude minciuna; sinceritatea care exclude asocierea și fățărnicia; iubirea care exclude ura și aversiunea; supunerea care exclude abandonarea ei; și acceptarea care exclude respingerea.
علم يقين وإخلاص وصدق مع محبة وانقياد والقبول لها
> Cunoaștere, certitudine, sinceritate și adevăr, > împreună cu iubire, supunere și acceptarea ei.
Învățatul șeic Ḥāfiẓ Ḥakamī, Allah să aibă milă de el, a adunat aceste condiții în câteva versuri frumoase ale poemului său minunat Sullam al-Wuṣūl și le-a explicat pe deplin în cartea Maʿārij al-Qabūl. El a spus, Allah să aibă milă de el:
وبشروط سبعة قد قيدت وفي نصوص الوحي حقًا وردت فإنه لا ينتفع قائلها بالنطق إلا حيث يستكملها العلم واليقين والقبول والانقياد فادر ما أقول والصدق والإخلاص والمحبة وفقك الله لما أحبه
> De șapte condiții este ea legată, > venite cu adevărat în textele revelației. > Cel care o spune nu are folos din rostirea ei > decât atunci când le împlinește pe toate: > cunoașterea, certitudinea, acceptarea > și supunerea — înțelege ce spun! —, > adevărul, sinceritatea și iubirea. > Allah să te călăuzească spre ceea ce iubește!
Cel care dorește să fie o cheie a binelui, pentru sine și pentru ceilalți, trebuie să împlinească tawḥīd-ul, al cărui cuvânt măreț este cheia Paradisului. Să fie sincer numai față de Allah, Cel Măreț și Preaînalt, și să caute, prin toate faptele, ascultarea și actele sale de apropiere, numai Fața lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț. Să se apropie de Allah prin adorarea Sa și prin binefacerea față de oameni și purtarea frumoasă cu ei:
إِنَّمَا نُطْعِمُكُمْ لِوَجْهِ ٱللَّهِ لَا نُرِيدُ مِنكُمْ جَزَآءً وَلَا شُكُورًا
„Noi vă hrănim numai pentru Fața lui Allah. Nu dorim de la voi nici răsplată, nici mulțumire.”
[Coran, al-Insān 76:9].
El săvârșește faptele fără să dorească altceva decât dobândirea răsplății lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, și împlinirea făgăduinței mărețe pe care El, Cel Binecuvântat și Preaînalt, a pregătit-o pentru robii Săi sinceri.
Notele originale
Al-Bazzār, Musnad (2660). Lanțul relatării este întrerupt.
Ṣaḥīḥ Muslim (234).
Aḥmad (594); al-Tirmidhī (871); al-Ḥākim (2/331), care l-a declarat autentic, iar al-Dhahabī a fost de acord cu el. Al-Albānī l-a declarat autentic în Irwāʾ al-Ghalīl (4/301).
Al-Bukhārī, Cartea funeraliilor, capitolul despre funeralii și despre cel ale cărui ultime cuvinte sunt Lā ilāha illā Allāh; Fatḥ al-Bārī (3/132). Vezi și al-Tārīkh al lui al-Bukhārī și al-Ḥilyah a lui Abū Nuʿaym.