Text integral · Pasaje · 18
Al paisprezecelea lucru — Nu disprețui porțile binelui deschise pentru ceilalți
Celui căruia i s-a deschis una dintre porțile binelui nu-i este îngăduit să disprețuiască alte porți ale binelui deschise pentru ceilalți. Dacă ți s-a deschis, de pildă, calea rugăciunii și ai fost călăuzit să te rogi, să ții posturi de bunăvoie sau să împlinești anumite fapte bune și acte de virtute, nu disprețui porțile binelui deschise pentru alții.
Ție ți s-a deschis calea postului, iar altuia calea slujirii Islamului și a unor fapte frumoase, pe care poate nu le socotești însemnate în comparație cu rugăciunea, postul sau milostenia ta. Dar faptele celuilalt pot fi mai mari și mai înalte decât ale tale înaintea lui Allah, Cel Slăvit și Preaînalt.
Ideea este că cel căruia i s-a deschis o poartă a binelui să nu disprețuiască porțile binelui aflate la ceilalți. Tu te afli în bine, iar el se află în bine. Nu disprețui nimic din binele pe care Allah l-a deschis pentru alții.
Unii oameni — iar aceasta este o problemă pentru mulți dintre noi — sunt călăuziți spre o faptă de ascultare, precum postul sau rugăciunea de noapte. Apoi îl văd pe altcineva care nu face ceea ce fac ei și poate îl privesc de sus și-l micșorează. Dar acela poate avea, între el și Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, fapte foarte înalte, mai mari decât această faptă de ascultare al cărei folos se mărginește la cel care o săvârșește. Unele fapte de ascultare îi folosesc și pe ceilalți, iar altele îi folosesc doar celui care le săvârșește. De aceea, omul să nu disprețuiască nimic din bine.
ʿAbd Allāh ibn ʿAbd al-ʿAzīz al-ʿUmarī, omul dedicat adorării, i-a scris lui Mālik, îndemnându-l la retragere și la fapte de adorare și îndemnându-l să renunțe la adunările în care preda cunoașterea. Mālik i-a răspuns:
إن الله عز وجل قسم الأعمال كما قسم الأرزاق، فرب رجل فتح له في الصلاة ولم يفتح له في الصوم، وآخر فتح له في الصدقة ولم يفتح له في الصيام، وآخر فتح له في الجهاد ولم يفتح له في الصلاة، ونشر العلم وتعليمه من أفضل أعمال البر، وقد رضيت بما فتح الله لي فيه من ذلك، وما أظن ما أنا فيه بدون ما أنت فيه، وأرجو أن يكون كلانا على خير، ويجب على كل واحد منا أن يرضى بما قسم له؛ والسلام
„Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a împărțit faptele așa cum a împărțit mijloacele de trai. Unui om i se poate deschide calea rugăciunii, dar nu și a postului; altuia calea milosteniei, dar nu și a postului; altuia calea jihād-ului, dar nu și a rugăciunii. Răspândirea și predarea cunoașterii sunt printre cele mai bune fapte de virtute. Eu sunt mulțumit cu ceea ce Allah mi-a deschis din acestea. Nu socotesc că ceea ce fac este mai prejos decât ceea ce faci tu. Nădăjduiesc că amândoi ne aflăm în bine. Fiecare trebuie să fie mulțumit de partea care i-a fost dată. Pacea fie asupra ta!”
Privește cuvintele acestui învățat, Allah să aibă milă de el:
وأرجو أن يكون كلانا على خير
„Nădăjduiesc că amândoi ne aflăm în bine.”
Nu i-a spus:
أنت ما تفهم
„Tu nu înțelegi”
sau
أنت ما عندك مثل ما عندي من العلم وأنت أمرك أهون
„Nu ai cunoașterea pe care o am eu, iar ceea ce faci tu este mai puțin însemnat.”
I-a vorbit frumos și cu smerenie, încheind cu:
وأرجو أن يكون كلانا على خير
„Nădăjduiesc că amândoi ne aflăm în bine.”
Eu sunt în bine, iar tu ești în bine. Totuși, binele pe care îl fac eu îl socotesc mai mare, căci folosul lui se întinde și la alții, pe când folosul omului dedicat adorării se mărginește la sine.
De aceea, în hadithul lui Abū al-Dardāʾ, Allah să fie mulțumit de el, Profetul ﷺ a spus:
فضل العالم على العابد كفضل القمر ليلة البدر على سائر الكواكب
„Întâietatea învățatului față de cel dedicat adorării este asemenea întâietății lunii în noaptea cu lună plină față de celelalte astre.”40
Notele originale
Al-Tamhīd (7/158).
Siyar Aʿlām al-Nubalāʾ (8/114).
Relatat de Aḥmad (21763), Abū Dāwūd (3641), al-Tirmidhī (2682), Ibn Mājah (223) și Ibn Ḥibbān (88). Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ (6297).