Țelurile pelerinajului

Printre marile țeluri ale pelerinajului — și acesta este cel mai mare și mai măreț dintre ele — se află înfăptuirea monoteismului față de Allah, binecuvântat și preaînalt fie, dezicerea de opusul său, adică asocierea de parteneri lui Allah, și eliberarea de aceasta. Acesta este cel mai însemnat țel și cel mai mare obiectiv, căci monoteismul este temelia pentru care Allah, slăvit și preaînalt fie, ne-a creat și ne-a adus la existență ca să îl înfăptuim.

Prin marile rânduieli ale pelerinajului, prin riturile sale însemnate și prin locurile sale binecuvântate, se arată limpede înaltul rang al monoteismului și treapta sa înălțată. El este temelia pe care se clădește religia lui Allah și pe care se întemeiază orice faptă de ascultare prin care credinciosul se apropie de Allah, slăvit fie. Orice faptă de ascultare și de adorare care nu se întemeiază pe monoteism și pe dezicerea de asociere nu este primită de Allah de la cel care o săvârșește.

De aceea, Jābir, Allah să fie mulțumit de el, a spus, în relatarea sa despre pelerinajul Profetului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, din Ṣaḥīḥ Muslim, că Profetul a rostit talbiyah prin afirmarea monoteismului:

«Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale! Răspund chemării Tale, Tu nu ai niciun asociat; răspund chemării Tale! Cu adevărat, lauda și binefacerea Îți aparțin, precum și stăpânirea. Tu nu ai niciun asociat!»²

Aceste cuvinte mărețe sunt cuvinte de monoteism, de închinare curată lui Allah, slăvit și preaînalt fie, și de dezicere de asociere. Politeiștii, în schimb, rosteau talbiyah amestecată cu asociere și cu așezarea unor egali alături de Allah. În Ṣaḥīḥ Muslim, de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de ei, se relatează:

«Politeiștii spuneau: „Răspund chemării Tale, Tu nu ai niciun asociat!” Atunci Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, spunea: „Vai vouă! Opriți-vă aici, opriți-vă aici!” Dar ei adăugau: „În afara unui asociat care Îți aparține: Tu îl stăpânești pe el și ceea ce stăpânește el.” Spuneau aceasta în timp ce înconjurau Casa.»³

În talbiyah, cuvintele «Tu nu ai niciun asociat» se repetă de două ori: o dată după răspunsul «Răspund chemării Tale», iar a doua oară după cuvintele «Cu adevărat, lauda și binefacerea Îți aparțin, precum și stăpânirea». Prima afirmă că El nu are niciun asociat în răspunsul dat acestei chemări, iar a doua afirmă că El nu are niciun asociat în laudă, binefacere și stăpânire.

Aceasta este închinarea curată lui Allah în cele două feluri ale monoteismului: cel al cunoașterii și cel al faptei. Cel al faptei se află în cuvintele «Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale», iar cel al cunoașterii, în cuvintele «Cu adevărat, lauda și binefacerea Îți aparțin, precum și stăpânirea. Tu nu ai niciun asociat!»

Dacă s-a statornicit că întreaga laudă Îi aparține lui Allah, că orice binefacere vine de la El și că întreaga stăpânire Îi aparține, fără ca El să aibă vreun asociat în acestea, atunci numai Lui Îi este îndreptată talbiyah, numai Lui I se arată smerenie, iubire, supunere, ascultare și plecare înaintea voinței Sale. Cum să Îi fie pus alături, ca asociat în adorare, cineva care nu stăpânește nici măcar pielița unui sâmbure de curmală din acest univers și care nu are nicio parte în stăpânire, nu poate aduce folos sau înlătura răul și nu are în mâna sa puterea de a dărui sau de a opri? Allah este preaînalt mai presus de ceea ce Îi asociază! Întreaga poruncă Îi aparține lui Allah, fără asociat. Aceasta arată în chipul cel mai limpede deșertăciunea asocierii și faptul că adepții ei sunt dintre cei mai lipsiți de judecată oameni și dintre cei mai rătăciți de la calea dreaptă.

La locul de intrare în starea de iḥrām, când a început pelerinajul, Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus:

«O, Allah, fă ca acest pelerinaj să fie lipsit de fățărnicie și de căutarea faimei!»⁴

Apoi a pornit spre Mecca, rostind în talbiyah marile cuvinte ale monoteismului, care cuprind afirmarea lui, înfăptuirea sa și dezicerea de opusul său. Le repeta, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, pe drumul spre Mecca și când se deplasa între locurile ritualurilor.

Înconjurarea Casei, mersul între al-Ṣafā și al-Marwah, staționarea la ʿArafāt, staționarea la Muzdalifah și săvârșirea celorlalte fapte ale pelerinajului sunt toate acte de ascultare și de adorare întemeiate pe monoteism. Fiecare pelerin trebuie să urmărească prin toate aceste fapte și prin toate aceste acte de ascultare numai Fața lui Allah, slăvit fie. Allah nu primește fapta niciunui făptuitor decât dacă ea se întemeiază pe monoteismul față de El, slăvit și preaînalt fie. De aceea, într-un hadith qudsī se relatează că Allah, slăvit fie, spune:

«Dintre toți cei luați drept părtași, Eu sunt Cel mai lipsit de nevoie de asociere. Cine săvârșește o faptă în care Îmi asociază pe altcineva îl las pe el și asocierea sa.»⁵

Cel căruia Allah, slăvit și preaînalt fie, i-a dăruit cinstea rostirii acestor cuvinte mărețe în talbiyah trebuie să aibă prezente în minte înțelesurile lor, să le înțeleagă semnificațiile și să se străduiască în viața sa să înfăptuiască monoteismul pe care ele îl arată. Astfel, Îi va închina lui Allah curat religia sa: nu va cere decât de la Allah, nu va căuta ajutor decât la Allah, nu își va pune încrederea decât în Allah, nu va aduce jertfă decât lui Allah, nu va face legământ decât pentru Allah și nu va îndrepta niciun act de adorare către altcineva decât Allah.

Spune: «Cu adevărat, rugăciunea mea, jertfa mea, viața mea și moartea mea Îi aparțin lui Allah, Domnul lumilor. El nu are niciun asociat. Aceasta mi s-a poruncit.»

El trebuie să se țină de monoteism, să îl păstreze, să îi respecte drepturile și să se ferească de lucrurile care îl anulează și de opusul său, asocierea. Trebuie să se păzească întru totul de căderea în asociere sau în vreuna dintre cauzele, mijloacele și căile ei, făcând din monoteism cel mai mare țel și cea mai importantă dorință a sa și punând grija pentru el înaintea grijii pentru orice alt lucru. Astfel trăiește, astfel moare și astfel va fi înviat, cu voia lui Allah, slăvit și preaînalt fie.