Țelurile pelerinajului

Printre țelurile pelerinajului se află înfăptuirea cumpătării, care este podoaba acestei religii și frumusețea Legii sale. Religia lui Allah, slăvit fie, este o religie a căii de mijloc: nu cuprinde nici exagerare, nici înstrăinare de îndrumare, nici depășirea măsurii, nici neglijență. Allah Preaînaltul a spus:

Astfel v-am făcut o comunitate a căii de mijloc.

Adică: martori drepți, fără exagerare, fără înstrăinare de îndrumare, fără depășirea măsurii și fără neglijență. Cele mai bune lucruri sunt cele de mijloc, nu neglijarea lor și nici depășirea măsurii în ele.

Prin cuvintele Sale «o comunitate a căii de mijloc», Allah, slăvit fie, îi arată drept martori drepți, care nu se abat de la adevăr nici spre exagerare, nici spre înstrăinare, ci țin calea de mijloc și sunt cumpătați. Pelerinajul este plin de împrejurări mărețe și de învățăminte însemnate care îndrumă spre importanța căii de mijloc și arată însemnătatea cumpătării.

Unul dintre cele mai importante exemple în această privință este să privești îndrumarea Profetului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, și sunnah sa în aruncarea pietricelelor, în lumina celor consemnate despre el, apoi să privești stările oamenilor în raport cu sunnah sa. Îi vei găsi între exagerare și înstrăinare, între depășirea măsurii și neglijență, în afară de cei cărora Allah le-a dăruit înțelegerea și pe care i-a cinstit cu ținerea de sunnah, urmarea îndrumării și pășirea pe urmele Profetului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui.

Al-Bayhaqī a relatat în al-Sunan, de la Ibn ʿAbbās:⁴⁹ «Al-Faḍl ibn ʿAbbās mi-a povestit: Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, mi-a spus în dimineața zilei Jertfei: „Haide, adună-mi pietricele!” I-am adunat pietricele de mărimea celor azvârlite cu degetele, iar el le-a așezat în palmă și a spus:

„Cu unele ca acestea, cu unele ca acestea! Feriți-vă de exagerare, căci pe cei dinaintea voastră i-a nimicit exagerarea în religie!”»

Cuvintele Profetului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, din acest hadith, «cu unele ca acestea», se referă la pietricelele adunate pentru el, a căror mărime este precizată în hadith: aceea a pietricelelor azvârlite cu degetele. Formularea nu cuprinde lucrurile atât de mici încât nu mai sunt numite pietricele, după cum nu cuprinde nici bucățile mari numite pietre. Ceea ce a fost legiuit este calea de mijloc.

Deși acest lucru este limpede și explicat cât se poate de clar, dacă îl compari cu starea unora dintre musulmanii care nu cunosc sunnah Profetului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, vei vedea în această privință lucruri uimitoare: exagerare și înstrăinare, depășirea măsurii și neglijență, adăugare și lipsă. Adevărul stă drept între acestea. Musulmanul nici nu lasă neîmplinită sunnah sa, așa cum fac cei neglijenți și îndepărtați de îndrumare, nici nu adaugă peste ea, așa cum fac cei care depășesc măsura și exagerează, ci este drept și cumpătat.

Cuvintele sale, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, «Feriți-vă de exagerare», sunt generale și cuprind toate formele exagerării în credințe și fapte. Ceea ce se ia în considerare este generalitatea formulării, nu particularitatea împrejurării care a prilejuit-o. Musulmanului îi este, așadar, interzisă exagerarea în toate stările sale și în toate treburile sale; i se poruncește să pășească pe urmele nobilului Trimis, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, și să îi urmeze sunnah în toate împrejurările.

Imaginea care ni se arată prin acest exemplu limpede înfățișează cumpătarea religiei în toate lucrurile. Religia lui Allah, slăvit fie, este calea de mijloc între exagerare și înstrăinare, între depășirea măsurii și neglijență. Musulmanul iese, astfel, din pelerinaj cu un mare folos și cu un țel însemnat, deprins în timpul acestuia: faptele sale să fie întotdeauna cumpătate, fără exagerare și fără înstrăinare de îndrumare.

Cumpătarea nu se înfăptuiește decât prin potrivirea cu sunnah. Să se păzească, așadar, cu cea mai mare grijă de depășirea ei, fie prin exagerare, fie prin înstrăinare! Șeitan este foarte dornic să îl abată pe robul credincios al lui Allah de la calea dreaptă și să îl îndepărteze de calea cea dreaptă a lui Allah, fie spre exagerare, fie spre neglijare; nu îl interesează prin care dintre cele două izbândește. După cum a spus unul dintre înaintași: «Allah Preaînaltul nu a poruncit niciun lucru fără ca șeitan să aibă în privința lui două îndemnuri: fie spre neglijență și lipsă, fie spre depășirea hotarului și exagerare. Nu îl interesează prin care dintre ele izbândește.» El îl pândește pe musulman pe toate căile lui, fără să obosească și fără să se plictisească de a unelti împotriva sa și de a-l aștepta la pândă. Își cheltuiește toate puterile ca să îl rătăcească și să îl abată de la calea dreaptă și de la îndrumarea limpede.

Dreapta măsură în toate lucrurile, cumpătarea în ele și îndepărtarea de exagerare și de înstrăinare reprezintă metoda dreaptă și calea cea dreaptă pe care trebuie să pășească toți credincioșii, așa cum Allah le-a poruncit în Cartea Sa și așa cum le-a poruncit Trimisul Său, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Adevărata cumpătare și dreapta măsură înseamnă să ții hotarul pe care Allah, slăvit fie, l-a rânduit robilor Săi, astfel încât să nu intre în el ceea ce nu îi aparține și să nu fie scos din el ceea ce îi aparține.

Prin aceasta i-a lăudat Allah pe credincioși. Religia lui Allah este calea de mijloc între cel care exagerează în ea și cel care se îndepărtează de ea. Cei mai buni oameni sunt cei cumpătați: s-au ridicat deasupra lipsei celor neglijenți și nu au ajuns la exagerarea celor care depășesc hotarul. Ei s-au ținut de îndrumarea căpeteniei trimișilor, alesul Domnului tuturor lumilor și pilda tuturor oamenilor, Muḥammad ibn ʿAbd Allāh. Rugăciunile și pacea lui Allah fie asupra lui, asupra familiei sale și asupra tuturor companionilor săi!