Țelurile pelerinajului

Printre marile țeluri ale pelerinajului se află amintirea vieților profeților și a istoriei trimișilor lui Allah, slăvit și preaînalt fie, binecuvântările și pacea Sa fie asupra lor tuturor. Pelerinajul este plin de locuri de staționare, de locuri de ritual și de rituri mărețe care le amintesc credincioșilor de profeții lui Allah. Pe acest pământ binecuvântat, pe care Allah ne-a dăruit cinstea să ne deplasăm de la un loc de ritual la altul și de la o rânduială la alta, au pășit înaintea noastră trimișii și profeții lui Allah. Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus:

«În moscheea al-Khayf s-au rugat șaptezeci de profeți.»²²

Înaintea ta, cei aleși dintre robii lui Allah au venit pe aceste pământuri binecuvântate pentru această faptă de ascultare. Simte acest lucru și adâncește în inima ta legătura cu profeții lui Allah, mersul pe calea lor și urmarea pașilor lor. Allah, slăvit și preaînalt fie, a spus:

Aceștia sunt cei pe care Allah i-a călăuzit. Așadar, urmează călăuzirea lor!

Această mare amintire te însoțește în fiecare faptă a pelerinajului:

**Când ajungi la Casa lui Allah,** îți amintești că acela care a înălțat-o a fost Ibrāhīm, prietenul apropiat al Celui Milostiv, împreună cu fiul său Ismāʿīl, pacea și binecuvântarea fie asupra lor:

Și când Ibrāhīm și Ismāʿīl ridicau temeliile Casei: «Domnul nostru, primește de la noi!»

**Când închei înconjurarea Casei,** iei locul lui Ibrāhīm ca loc de rugăciune. Allah, slăvit și preaînalt fie, a spus:

Luați locul lui Ibrāhīm ca loc de rugăciune!

**Când bei din Zamzam și mergi între al-Ṣafā și al-Marwah,** aceasta îți amintește povestea lui Hājar, acea femeie credincioasă, sinceră și plină de încredere în Allah. Când Ibrāhīm, pacea fie asupra lui, a adus-o pe acest pământ și a voit să plece, lăsând-o singură cu pruncul ei într-o vale neroditoare, ea a întrebat:

«Cine ți-a poruncit să mă lași pe un pământ fără animale care să dea lapte, fără ogoare, fără vreun om alături, fără merinde și fără apă?» El a răspuns: «Domnul meu mi-a poruncit.» Ea a spus: «Atunci El nu ne va lăsa să pierim.»²³

Acea femeie credincioasă, care își pusese încrederea în Allah, a rămas singură acolo. Când setea a devenit puternică și s-a temut că pruncul ei va pieri, a urcat pe al-Ṣafā căutând apă. A pornit spre al-Marwah căutând apă, apoi s-a întors la al-Ṣafā. Când cobora în adâncul văii, grăbea pasul și se străduia. Apoi Allah, slăvit fie, a îngăduit să țâșnească apa Zamzam. Din acea vreme, Zamzam a rămas o apă binecuvântată. Despre virtutea acestei ape s-a relatat lungul hadith al lui Abū Dharr din Ṣaḥīḥ Muslim, în care se spune:

«Ea este binecuvântată. Ea este hrană care satură.»²⁴

Abū Dāwūd al-Ṭayālisī l-a relatat în Musnad-ul său prin lanțul lui Muslim, adăugând:

«Și leac pentru boală.»²⁵

Despre virtutea ei s-a relatat și din hadithul lui Jābir, Allah să fie mulțumit de el, atribuit Profetului:

«Apa Zamzam este pentru scopul pentru care este băută.»²⁶

Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, și-a turnat din ea pe cap și a luat cu sine din ea. Este o apă binecuvântată, iar pe fața pământului nu există o apă mai bună, mai folositoare și mai binecuvântată decât ea. Mersul între al-Ṣafā și al-Marwah a devenit apoi unul dintre riturile lui Allah și un mare act de ascultare, urmând fapta acelei femei drepte și credincioase. Chiar și profeții lui Allah, binecuvântările și pacea Sa fie asupra lor, mergeau în acel loc pe urmele repetatelor drumuri ale lui Hājar, până când Allah, slăvit fie, i-a înlesnit apa.

**Când mergi la ʿArafāt,** îți amintești hadithul în care Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, le-a spus companionilor:

«Rămâneți la locurile voastre de ritual, căci vă aflați pe o moștenire din moștenirea părintelui vostru Ibrāhīm.»²⁷

Profeții nu au lăsat ca moștenire niciun dinar și niciun dirham, ci au lăsat ca moștenire religia lui Allah. Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus:

«Cea mai bună rugă de implorare este cea din Ziua de ʿArafah, iar cele mai bune cuvinte pe care le-am rostit eu și profeții dinaintea mea sunt: „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah, singur, fără asociat. Lui Îi aparține stăpânirea și Lui Îi aparține lauda, iar El are putere asupra tuturor lucrurilor.”»²⁸

**Când arunci pietricelele la jamarāt,** aceasta îți amintește începutul acestui ritual. De la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, s-a relatat, atribuindu-se Profetului:

«Când Ibrāhīm, prietenul apropiat al lui Allah, a venit la rânduielile pelerinajului, Șeitan i s-a arătat la Jamrat al-ʿAqabah. El l-a lovit cu șapte pietricele, până când s-a cufundat în pământ. Apoi i s-a arătat la a doua jamrah, iar el l-a lovit cu șapte pietricele, până când s-a cufundat în pământ. Apoi i s-a arătat la a treia jamrah, iar el l-a lovit cu șapte pietricele, până când s-a cufundat în pământ.»²⁹

Aceasta a rămas un mare rit pe care credincioșii îl împlinesc în pelerinajul lor la Casa lui Allah, pentru păstrarea pomenirii Lui, slăvit fie.

**În jertfirea animalelor aduse ca ofrandă** se află, de asemenea, ceea ce amintește acea poveste măreață și uimitoare. Ibrāhīm, prietenul apropiat al lui Allah, pacea fie asupra lui, a văzut în vis că își înjunghie fiul, pe Ismāʿīl, pacea fie asupra lui, și i-a cerut părerea despre aceasta:

El a spus: «O, tată, fă ceea ce ți se poruncește! Mă vei găsi, dacă Allah voiește, printre cei răbdători.» Când amândoi s-au supus și el l-a culcat cu fruntea la pământ...

El și-a adus fiul și cuțitul și i-a așezat cuțitul pe gât, supunându-se amândoi poruncii lui Allah. Atunci Allah, slăvit și preaînalt fie, l-a răscumpărat printr-o mare jertfă.

Toate aceste fapte amintesc de profeți. Pelerinul se întoarce astfel din pelerinaj cu o frumoasă înrâurire și cu o amintire însemnată care îl leagă de cei aleși dintre făpturi: profeții și trimișii lui Allah, cei mai buni și mai vrednici dintre robii Săi. El simte că merge pe calea lor și că le urmează pilda, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lor tuturor și asupra celor care îi urmează cu bunătate.

De aceea, trebuie să Îl lauzi pe Allah, slăvit și preaînalt fie, pentru că te-a făcut dintre moștenitorii profeților, mergând pe calea lor, urmându-le drumul și călcându-le pe urme. Aceasta este o favoare a lui Allah și o binefacere asupra ta. Ea îl face pe rob să se îngrijească și mai mult de această cale și de urmarea acestui drum, mai ales de monoteism, de credință și de închinarea curată lui Allah, slăvit fie. Profetul nostru, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus:

«Profeții sunt frați din același tată, dar din mame diferite. Mamele lor sunt felurite, însă religia lor este una singură.»³⁰

Adică au o singură credință, în timp ce legile lor sunt diferite. Robul trebuie, așadar, să se îngrijească de această credință dreaptă și sănătoasă și de acest monoteism curat, care reprezintă calea profeților și temelia chemării trimișilor.